Hubba Bubba 

E marți. Zi cu soare de Prier. Când vorbește Răzvan trăiești frustrarea copilăriei. Guma de mestecat a rămas fără gust. Un tern logogrif.  După ce am scăpat de eternul Mircea Sandu, Burleanu s-a transformat într-o obișnuință a fotbalului românesc. Marți și-a validat, la umbra cartonașelor verzi, al treilea mandat la Casa Fotbalului. 

Actualii 

Într-o atmosferă de congres comsomolist, cu unanimitate, ei, cu vipla lor lingușitoare, i-au încredințat un nou mandat lui Burleanu. Ei? O mulțime de nimeni. Multă lume, puțini oameni! Unii au zăcut pe priciuri pentru a scăpa fix de așa ceva. Unanimitatea! Pe pielea noastră, în suflete și generații, unanimitatea ne-a făcut cel mai mare rău, ne-a cariat până la măduvă stima de sine, simțul civic, educația. Copiii.   

Unanimitatea este glasul fricii! 

Burleanu a prins pe arcul buzelor sale agățate sardonic în tovalul fălcilor toată tribuna cartonașelor verzi. 272 de voturi pentru, nicio abținere, zero împotrivă. Câțiva absenți. Multă lume, puțini oameni! A spus-o, în destinul său tragic, Radu Gyr. Și tot el a stat în închisoarea comunistă ani de zile. „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!” Blestemate cartonașe verzi… . 

De pe scaunul din acest areopag al costumelor, în fapt un vulg ieftin ademenit cu un trening (să nu lipiți guma de mestecat sub scaun!), înghesuit printre gânduri, Gino Iorgulescu, actualul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, salută, cu firave complimente, victoria lui Burleanu. 

Foștii 

E miercuri. O zi de 13. Tot cu soare. Și holurile cu multă marmură sunt reci la Curtea de Apel București. Pe rol, cu dosare la purtător, parcă eterne precum mandatele lor în fruntea LPF, respectiv FRF, Dumitru Dragomir, cu fălcile lui rozalii, alias „Corleone” și Mircea Sandu, „Nașul” fotbalului românesc. Și când te gândești că Burleanu e la al treilea mandat și nici măcar o poreclă cum trebuie nu are! 

Dosarele le sunt moștenire din anii în care, „Corleone” și „Nașu” condeceau, cu accente de satrapi, verb aprig și zâmbet zeflemitor, fotbalul românesc. Cu o zi înainte de alegeri, Mircea Sandu spunea, printr-o reacție cu valoare de refuz, în PlaySport.ro, că nu-l interesează alegerile de la FRF. „Să fie sănătoși!”. 

În dosarul său, FRF este parte civilă. Testament rămâne mașinăria de scrutin care, marți, într-o zi cu soare, l-a validat pe Burleanu. Gândită, concepută și pusă în aplicare, cu același succes total, chiar de Mircea Sandu. Și dumneavoastră, domnule Sandu, să fiți sănătos! „Corleone”, fiul său și alții trag de pe urma contractului cu RCS& RDS agățat de drepturile tv din Liga 1. Fapta s-a prescris, dosarul s-a redeschis, Mitică mai trece, din când în când și de fiecare dată sigur pe el, pe la Curtea de Apel. Așa curge viața, sub solzi de cer (Radu Gyr), prin raze de soare sau prin săli de judecată cu mult lemn, actualilor și foștilor șefi din fotbalul românesc. De fiecare dată, în rutina patosului nostru, fie că e vorba de Mircea, Mitică, Gino sau Răzvan, trec și ei. Ei? Unanimitatea! 

P.S. Răzvan! Când nu te vede nimeni… încearcă un balon! E ultimul farmec al gumei fără gust. Ai grijă, însă, să nu se spargă-n zâmbet. Poți ajunge, chiar și fără poreclă, pe urmele lor, lor… foștilor.