Pentru fotbalul virtual sau e-fotbal, ca să fim exacți, jocul de FIFA e cam ce înseamnă Bayern Munchen la nivel de trofee pentru fotbalul german. E un univers lansat de pe la jumătatea anilor ’90, devenit cel mai bine vândut joc video sportiv din lume, cu peste 350 de milioane exemplare- record până în 2021. Și e greu de visat până unde va merge. Atât ca vânzări, cât și la nivel de dezvoltare.
Ei bine, în FIFA, există mai multe moduri de joc. Printre altele, poți întrupa cariera unui singur fotbalist, din viața reală sau imaginar, dar poți și să devii antrenorul-jucător al unei echipe. Acest al doilea mod, să-i spunem Gigi Becali, te lasă nu doar să transferi, antrenezi și efectuezi schimbări. Tu controlezi și jucătorii, în timpul partidei.
Pentru mulți dintre conducătorii noștri ar fi cuceritor. Mai ales că poți scăpa de jucători absolut oricând. Fără plângeri la FIFA. Instituția, nu jocul.
Dar mai există și modul de joc Ultimate Team, un surogat al copilăriilor noastre reunite. Jucătorii înseamnă întâi de toate cartonașe, un upgrade al febrei Panini care unora ne-a marcat nopțile de vară ale adolescenței. Ele se pot tranzacționa, aștepți în format virtual celebrele “plicuri” și să vezi râs hohotind din partea copiilor tăi dacă te apuci să le zici așa și nu “pachete”, cum se poartă în FIFA și în copilăriile de acum… Ești “boomer”!
Și nu doar jucătorii din acest sezon fotbalistic sunt prinși în cartonașe (carduri, că iar ești boomer!). O categorie aparte o reprezintă legendele. ICONS în joc. De la Garrincha la Fernando Torres, de la Maldini la Moore, cu Ronaldino, Ronaldo sau Cantona… Ce minunăție, nu? Recreați aproape de calitățile lor fotbalistice reale, îi poți avea în aceeași echipă și să îi controlezi pe teren!
Dincolo de provocarea unei echipe în care pot fi, spre exemplu, Nistor de la Craiova și Eusebio, mai departe de idealul unei echipe formate doar din ICONS, ieri s-a întâmplat un lucru special în FIFA.
Pentru o scurtă perioadă de timp te poți strădui, îndeplinind niște obiective, să-i obții atât pe jucătorul Gheorghe Hagi, cât și pe Ianis Hagi, fiul chiar într-o variantă îmbunătățită comparativ cu atributele din realitate. Îi puteai avea pe amândoi și înainte, dar ce diferență uriașă era între carduri…
Acum, am privit minute bune, pe ecran, chipurile celor doi așezate cuminți în același prim 11. Tatăl e serios și cu o uitătură pătrunzătoare, surprins la finele unei curse cu driblinguri, când parcă își trage răsuflarea și ochește următoare mișcare. Fiul e exuberant, tuns la moda zilei, surprins într-o bucurie de după gol, cu mâinile la urechi așteptând vacarmul fanilor lui Rangers. Diferențe, detalii, senzații…
Am privit apoi cum se mișcă amândoi pe același teren, pasându-și firesc precum o fac toate lucrurile virtuale. Ca indienii la vederea trenului cu aburi, m-am înfiorat. Dar am tăcut, ca să nu fiu iarăși “boomer”.
Ce năstrușnicie savuroasă! Amândoi, Gică și Hagi, atacând poarta într-un un-doi și cu lansări succesive! Și nu cum ne-ar putea oferi realitatea cotidiană, la vreun meci caritabil, cu fizicul firesc al Regelui de azi și cu un Ianis având trasă “frâna de mână”! Nu, nu! Într-un maxim de formă pe care doar jocul îl poate fixa, ba cu Ianis și peste realitate, după cum vă spuneam!
Nici nu mai contează că Hagi are o valoare generală de 91, iar Ianis de 86, crescută special pentru cartonașul (cardul, bine, cardul!) din categoria viitoarelor staruri, o campanie a jocului FIFA. Nici dacă știi să te joci ori nu. Dar dacă vreți un crâmpei din fericirea fotbalului trăit pe stomacul gol și cu flăcări în picioarele care zburdă prin iarbă sau pe asfaltul încins, trebuie să vedeți asta!
Unde mai pui că, pentru a reuși să îl ai pe Hagi senior, în joc trebuie să îl obții musai pe Ianis, întâi de toate!
Trageți cu ochiul când mergeți prin camera puștilor voștri țintuiți în miez de ecran. Sau așteptați să adoarmă, cu chin și rugăminți clasice de când lumea, și puneți mâna stângaci, mutește, pe controller.
E în această secvență de viață virtuală un paradis travestit al inocenței noastre. Din timpul când toți puteam fi Hagi în aceeași echipă, câtă vreme ne scriam cu carioca pe tricouri numele lui. Niciunul dintre noi n-a ajuns.