Ghiță Mureșan a oferit detalii necunoscute din viața sa. „În cantonament, aveam un singur bec”

Cel mai de succes baschetbalist român, Ghiță Mureșan, a fost invitat la „Sport Business Academy” și a povestit episoade mai puțin cunoscute din viața lui. Ambasador al lui Washington Wizzards, reprezentând franciza în relația cu sponsorii, românul este o figură importantă a sportului american.

Ghiță Mureșan și-ar fi dorit să aibă parte de mai multă școală

Baschetbalistul a povestit care au fost primii săi pași în sportul în care urma să devină cel mai bun din România. Cu toate că iubește acest sport, recunoaște că ar fi trebuit să aibă mai multă grijă de școală, însă sistemul nu l-a ajutat în acest sens.

Am început să joc baschet în 1986, de 1 aprilie, la U Cluj. Nu m-am apucat pentru că îmi plăcea. Nu jucasem niciodată până atunci. E bine că acum există alte oportunități. Atunci erau doar câteva terenuri de baschet afară. Primul meci pe care l-am văzut la televizor a fost în 87-88, când făceam deplasări cu echipa națională.

Cantonamentele se făceau tot timpul în timpul școlii. Puteai să treci prin școală fără niciun rost. Dacă mă uit în spate, asta a fost o mare greșeală. Toate programele sportive ar trebui să fie după școală sau în weekend. Nu poți să iei un copil de la școală pentru sport.”, a mărturisit Big Ghiță.

Petre Brănișteanu a decedat. Unul dintre cei mai mari baschetbaliști din istoria României avea 66…

Presă internațională surprinsă de decizia Serenei Williams de a schimba sportul

„La lot mai primeam ceva pilule”

Ghiță Mureșan a început să joace baschet pe vremea când sportul era doar despre ce se întâmplă pe teren. Acesta a povestit cum nu a avut niciodată parte de nutriționist, psiholog și alte servicii. Mai mult, dacă primea suplimente nici măcar nu era interesat ce substanțe sunt.

Aveam la un moment dat trei tricouri diferite în geantă. În geanta aia era tot dulapul meu.

Mâncam tot ce prindeam, nu am avut vitamine niciodată. La lot mai primeam ceva pilule. Albe, galbene… Cine știa ce sunt? Nu m-a interesat niciodată. Nu existau vitamine, proteine. Nu exista psiholog sportiv, nu am avut niciodată așa ceva”.

Antrenorii i-au marcat cariera lui Ghiță Mureșan

Românul care măsoară 2 metri și 32 de centimetri a avut parte de un noroc pe măsura sa. Mai exact, antrenorii au fost cei care l-au făcut să se îndrăgostească de sportul în care a scris istorie.

Au știut cum să mă facă să iubesc baschetul, când eram doar un copil începător. Liviu Moraru, Voicu Moldovan și Gheorghe Roman. Știau să comunice foarte bine, mă motivau cu vorbe, au avut răbdare și au cheltuit mult din timpul lor ca să lucreze cu mine personal. Nu știu de ce au avut atâta încredere în mine. Liviu Moraru venea de acasă atunci când aveam educație fizică la școală și lucra cu mine afară”, își mai amintește Big Ghiță.

„Foame” este cuvântul care definește anul 1989  pentru Big Ghiță

Perioada comunistă și-a pus amprenta asupra asupra tânărului Gheorghe Mureșan, neputând să uite momentele în care nu primea suficientă hrană la lotul de seniori. Pentru a putea rezista și merge mai departe în carieră, baschetbalistul dădea toți banii pe mâncare.

Cel mai nasol a fost înainte de Revoluție, în 89. Eram cu lotul de seniori în cantonament. Aveam un singur bec. Când mergeam la baie, luam becul din cameră și îl montam acolo. Mâncam lacto-vegetarian. Porțiile erau pentru toată lumea, nu doar pentru cei care făceau sport. Când mă ridicam de la masă, îmi era mai foame. Toți banii îi dădeam pe mâncare.”.

Ghiță Mureșan: „I-am schimbat eu pe ei, nu ei pe mine”

Sportivul își amintește și acum succesul pe care l-a avut după sezonul 1991-1992. Jucător de bază la națională, participând la Mondialul de tineret, Ghiță a început să fie urmărit de nenumărate echipe. Însă, ajuns în Franța, și-a dat seama că filozofia lui era departe de cea a echipei pentru care juca.

În anii 90 jucasem cu naționala la Mondialul de tineret, unde am fost unul dintre cei mai buni jucători. Mă urmăreau multe cluburi din Europa și America. Aveam agenți care se țineau după mine în fiecare zi. Nici nu știu câte contracte am semnat. Suna telefonul din 10 în 10 minute. Odată, am semnat un contract făcut de mână pe un fotoliu. Eu semnam tot”, a spus fostul jucător la SBA. Atunci l-a cunoscut pe agentul cu care colaborează și în prezent.

Acesta cunoștea foarte bine baschet (fiind fost antrenor de baschet și jucător în America) și a fost singurul care nu i-a promis nimic.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

„Când veneau ceilalți să îmi povestească ce urma să primesc stăteam cu gura căscată: Waw… Dacă s-ar întâmpla chestia asta…”.

Eu jucam baschetul pentru că iubeam baschetul. Aveam energie, zâmbeam tot timpul, eram happy. În Franța mi-au spus: dacă joci baschet, trebuie să fii serios. I-am zis: dacă voi fi serios, nu o să-ți placă cum joc. Eram mai copilăros. I-am schimbat eu pe ei, nu m-au schimbat ei pe mine.

(…) Eram obișnuit să fiu eu cel care dă tonul la meci, cel pe care îl caută mingea. Aici nu mai era așa. În primul an, m-am gândit de câteva ori să mă întorc în Europa. În al doilea an, eram complet diferit. Este mare diferență între Europa și NBA, de antrenament, de mentalitate, de calendar competițional foarte aglomerat. A fost greu să mă obișnuiesc cu stilul de deplasări. Să pot să pun capul pe scaunul de la avion și să dorm sau pe scaunul autobuzului de la aeroport la hotel. La un moment dat, nici nu mai știam ce zi din săptămână era. Știam doar că peste două zile aveam meci”, a povestit uriașul.