FOTO-REPORTAJ. Cum s-a trăit Dinamo – FCSB în tribune și pe gazon. Mesajele galeriilor, suferința „câinilor” și ironia rivalilor!

30 ianuarie 2022, zi de meci. Dinamo București și FCSB s-au întâlnit în etapa a 23-a a Ligii 1. Două echipe cu obiective total opuse, cu o masă mare de suporteri, dar și cu probleme majore. Una, deși vicecampioană, stabilă financiar și cu jucători de perspectivă, și-a pierdut identitatea și se află mai degrabă într-o luptă surdă, pe când cealaltă, deși are suporterii și locul în Liga 1, rezultatele de altă dată par la fel de bătrâne precum stadionul din „Ștefan cel Mare”.

Arenă de pe care au plecat, rând pe rând, învinse echipe precum Internazionale Milano, Partizan Belgrad, Everton, Bayer Leverkusen, iar lista poate continua, pare că-și respiră ultimele clipe de aer în acest an. Să fi fost ultimul, poate, „derby de România”, așa cum este descris în presă sau „derby .RO” cum l-a caracterizat colegul Sorin Chiriac? Se dărâmă vechiul stadion pentru a face loc unei noi arene sau pică echipă în Liga a 2-a, ceea ce, poate, ar însemna faliment?

Atmosferă de zi mare în „Ștefan cel Mare”

Deși vremuri pandemice, o capacitate redusă la doar 30%, probleme infinite pentru suflarea alb-roșie și un derby disputat în „Groapă”, întâlnirea de duminică a avut o atmosferă de zi mare. Acest lucru s-a simțit. S-a simțit în jurul stadionului, în interiorul complexului sportiv, în timpul meciului și după. Ceva ce a lipsit o bună bucată de timp la Dinamo. Ultimele confruntări directe parcă nu au avut nici 50% din încărcătura celui de azi. Asta deși, în tur, meciul era rezolvat din minutul 45, singurul semn de întrebare fiind de câte ori vor scoate dinamoviștii mingea din plasă.

Boicot pentru derby-ul cu Dinamo?! Doar 1000 de tichete vândute în peluza FCSB la meciul…

Dinamo s-a mai despărțit de unul dintre jucătorii cu care anunța că vrea să reclădească…

Înainte de această partidă, dinamoviștii și echipa din Berceni s-au întâlnit cu tribune goale, într-o liniște care era, de cele mai multe ori, întreruptă de indicațiile tehnicienilor de pe bancă. Nici măcar prima confruntare în care Dinamo ar fi trebuit să intre într-o „revoluție spaniolă” nu a fost la fel. Da, s-a jucat, da, au fost jucători de calitate, dar parcă a lipsit ceva, acel ceva ce s-a simțit duminică, specific vremurilor în care se juca cu titlul pe masă sau cu un adversar european, deși situația actuală este într-o antiteză totală.

FCSB a lăsat impresia că nu a turat motoarele, pe când Dinamo a arătat că poate

Pe alocuri, Dinamo București a dat semne că trăiește și că poate să se bată de la egal la egal cu formația antrenată de Toni Petrea. Totuși, „alb-roșii” au fost limitați și de eliminarea căpitanului Alex Răuță, iar acest lucru a îngreunat și mai mult situația, ținând cont că, practic, au început partida de la 1-0.

Cu debutanți în echipă, dar cu avantajul terenului propriu și a susținerii a peste 4000 de suflete, au încercat. Și au încercat, și au încercat, dar în zadar. Calitatea individuală a jucătorilor de la FCSB, într-un final, precum și avantajul omului în plus și-a spus cuvântul. Dinamo a arătat că poate, că nu va renunța, deși sunt 10 puncte până la primul loc de baraj.

Totuși, copiii lui Petrea și-au făcut datoria. Tavi Popescu, „bijuteria” lui Becali, Ianis Stoica, fotbalistul despre care s-a scris că este dorit de Arsenal și Liverpool, și Oaidă, au turnat și mai mult plumb în ghetele dinamoviștilor, aflați într-o situație din ce în ce mai dificilă.

„Până la capăt”?

Suporterii, încă o dată, au fost lângă echipă. Mai mult decât atât, au fost, acolo pe teren, lângă jucători. Pentru această partidă, „câinii roșii” s-au îmbrăcat în haine noi, într-un echipament de joc pe care sunt scrise mii de nume ale unor suporteri care și-au rupt de la gură pentru a da lui Dinamo, pentru a fi parte din istoria echipei. După o lungă pauză, în Peluza „Cătălin Hîldan” s-a văzut o nouă coregrafie, una spectuaculoasă, întinsă pe lungimea și lățimea bătrânei peluze de lângă tabela de marcaj.

„Până la capăt” este mesajul transmis, prin intermediul acestei coregrafii. Dar ce înseamnă „până la capăt”? Evident, suporterii nu renunță și asta trebuie să înțeleagă și jucătorii. Fanii echipei de pe șoseaua „Ștefan cel Mare” nu sunt obișuiți cu evitarea retrogradării, dar, din diverse motive, Dinamo este aici. Și este aici nu de ieri, de azi, ci de aproape doi ani. Totuși, Dinamo de astăzi nu se compară cu Dinamo de odinioară. Ce înseamnă, până la urmă, acest mesaj? Că se dorește salvarea de la retrogradare, ca în sezonul următor, poate, lucrurile să fie la fel?

Un lucru este cert: deși Dinamo nu are nici palmares, nici stadion propriu, suporterii au fost, sunt și vor fi acolo. Pentru că „cei ce sunt dinamoviști, niciodată nu sunt triști”.

Duel de la distanță între PCH și Peluza Nord

Ca de fiecare dată, atenția într-un astfel de „derby” nu mai este doar la ce se întâmplă pe gazon. A exista, există și, să sperăm, va exista mereu un duel și la nivelul peluzelor. Acesta a fost prezent și astăzi, ba chiar mai mult, o mare parte a suporterilor probabil nici n-a văzut golul marcat de Tavi Popescu în primul minut.

Revenind în peluze, bineînțeles, mesajele n-au lipsit. Fie că au fost torțe și fumigene aruncate între Peluza Nord și Peluza Sud Dinamo pentru că, da, a fost o luptă în trei. Una fizică, de apropiere, una la distanță, cu mesaje.

Rivalii și oaspeții roș-albaștri sau, mai degrabă galben-albaștri, conform OSIM, nu au ezitat să facă haz de necazul „vecinilor”, trimițând un mesaj cu direcția Liga a 2-a pentru dinamoviști („Ultimul meci față în față, drum bun spre noua voastră viață”). Ba chiar propriii susținători ai „câinilor” au cântat, deseori, despre faptul că Dinamo „joacă la anul în Serie B”.

Gazdele n-au așteptat și au replicat. Probleme de identitate ale FCSB-ului rămân un subiect sensibil, unul care pare fără răspuns, însă suporterii dinamoviști n-au ezitat nici ei, la rândul lor, să ia în derădere situația echipei lui Gigi Becali.

Imaginea neputinței?

Aceasta rămâne imaginea perfectă care descrie tabloul „Dinamo”. Un pacient aflat la pământ, cu capul în jos, „conectat” la niște aparate numite suporteri, suferind umilință după umilință, cu doar 12 puncte adunate în peste 20 de meciuri. Un 0-9 la general cu așa-numita „eternă” rivală, deși, cel puțin oficial, tradiționala Steaua se află în Liga a 2-a, dar aceasta este altă discuție.

Dinamo trăiește, momentan. Prin declarații, prin sprijinul suporterilor, dar trăiește. Rămâne de văzut pentru cât timp. Doar că Dinamo nu poate trăi din milă, din evitarea retrogradării și din umilințe.

Cu ce am rămas după, posibil, ultimul Dinamo – FCSB pe stadionul „Dinamo”?

Deși Dinamo ocupă locul 15, iar FCSB are problema identității, nimeni nu poate nega rivalitatea dintre cele două echipe, indiferent de deciziile care se iau la nivel juridic. Că este sau nu FCSB  continuatoarea Stelei este altă discuție, dar, indiferent de circumstanțe, la nivelul acestui meci, există orgolii. Există dorința de a câștiga. Există mândria de a lupta până la fluierul final. Cu asta a rămas Dinamo după această partidă, pentru că, și în 10 oameni, echipa a luptat și a încercat, atât cât s-a putut.

FCSB câștigă sec, 3-0, confirmă încă o dată că are în propria curte câteva „talente” care trebuie să fie „îngrijite” atât la antrenamente, în meciuri, dar și prin declarații. Ianis Stoica, Octavian Popescu, dar nu numai, pot deveni liderii echipei, jucători vânduți pentru profit, dar și, de ce nu, jucători de bază la echipa națională. Depinde doar de ei. FCSB arată încă o dată că, deși se află la 10 lungimi de CFR, încă poate pune presiune. Cu înjumătățirea rămân 5, deci, de ce nu?

3-0 și la „casierie”, cum se spunea pe vremuri.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...