Fotbalul Ucrainei n-are treabă cu Eurovisionul

Victoria în deplasare cu Scoția a fost obșținută de o echipă cu mai mult de jumătate dintre componenți nejucând un meci oficial de mai bine de 6 luni. E momentul ca pontuțele și glumițele cu trofeul Eurovisionului acordat Ucrainei să înceteze! Atunci a fost ceva nemeritat ca muzică și spectacol, s-a judecat și s-a jurizat doar după criterii emoționale, pe baza acelui gând de solidaritate amestecată cu compasiune căreia limbajul contemoporan a găsit cu cale că trebuie să-i spună empatie. 

Crieteriul sportiv, înaintea emoției

La fotbal lucrurile au stat cu totul altfel. Echipa națională a Ucerainei a învins cu 3-1 Scoția pe teren, în luptă dreaptă, chiar la ea acasă, pe Hampden Park din Glasgow, trecând astfel de primul baraj pe drumul spre Mondialul din Qatar. Duminică, tot în Insula Britanică, la Cardiff, adică tot în deplasare, va fi al doilea baraj și ultimul, contra Țării Galilor. Dacă trec și de acest hop, greu-încercații ucraineni merg în Qatar pe merit sctrict sportiv, nu pe criterii emoționale. Dar chiar și dacă ratează meciul cu velșii și implicit participarea la CM, Naționala de fotbal a Ucrainei tot merită aplauze.

Lipsa meciurilor oficiale

Nu neapărat valoarea efectivă punea probleme Ucrainei la meciul din Scoția, pentru că nici purtătorii de kilt-uri nu alcătuiesc vreo mare echipă națională. Principalul neajuns al vecinilor noștri era lipsa meciurilor oficiale din ultima vreme. Dintre cei 11 trimiși pe teren de selecționerul Oleksandr Petrakov la Glasgow, doar 5 fac parte din echipe de club occidentale: Zinchenko de la City, Mykolenko de la Everton, Yarmolenko de la West Ham, Malinovskyi de la Atalanta și Yaremchuk de la Benfica. Ceilalți șase provin din campionatul intern, întrerprt, se știe, de la începerea războiului, în februarie,. După cum toți cei 5 intrați pe parcurs provin tot din camionatul intern. Așadar, 11 dintre cei 16 fotbaliști folosiți la Glasgow n-au disputat niciun meci oficial din luna decembrie a anului trecut!

Marele merit al lui Mircea Lucescu

Patru titulari ai Ucrainei, Buschan, Karavayev, Zabarnyi și Tsigankov, plus rezervele Sidorchuk și Shaparenko sunt omenii lui Lucescu, de la Dinamo Kiev. Care s-au pregătit o vreme în Berceni, la baza de antrenament a FCSB-ului, apoi prin alte părți. Au disputat meciuri de caritate pe tot cuprinsul Europei (incluiv la Cluj, cu CFR), dar în astfel de partide se știe că preopinenții se menajează, folosesc jucătorii mai puțin întrebuințati (Petrescu a odihnit și el mai mulți titulari în remiza albă cu Kiev din aprilie), scopul rincipal fiind, înaintea fotbalului propriu-zis, strângerea de fonduri. Punându-i în balanță pe cei 6 kieveni, nu poate fi ignorat meritul lui Lucescu la această prețioasă și emoționantă victorie a Ucrainei în Scoția.

Sufletul care compensează

Sigur că valoarea fotbalistică, atunci când ea există, nu se pierde. Dar ea poate fi atenuată, atrofiată, într-o jumătate de an de lipsă a meciurilor oficiale. În contrapartidă trebuie să vină altceva. Iar Ucraina a compensat cu o dăruire ieșită din comun, cu ambiția de a arăta că se poate, că dincolo de compasiune și de ceea ce limbajul contemporan definește a fi empatia, în asemenea situații cel care acționează e sufletul. 

După mai multe luni în care ”Slava Ukraina” s-a rostit de cele mai multe ori din complezență, fotbalul impune ca expresia să fie rostită din toată inima, cu deosebit respect.