George Florescu a fost cel mai contestat număr zece al naţionalei României. Fotbalistul care a debutat în fotbalul mare la Universitatea Cluj s-a botezat anul trecut în Biserica Betania din Cluj şi, de curând, a povestit despre experienţa la prima reprezentativă, precum şi despre alte păţănii din copilărie.
Florescu a luat cuvântul în Biserica Betania şi a amintit despre cât de mult a fost afectat de criticile primite în urma prestaţiilor sale la prima reprezentativă. Florescu a evoluat pentru tricolori în perioada 2010-2012, fiind promovat de Răzvan Lucescu.
Mă numesc George Florescu, am trei copii și al patrulea este pe drum, Slăvit să fie Domnul!, sunt botezat de curând, împreună cu soția, pe 10 Iunie anul trecut, ne-am botezat împreună, în același timp. Sunt din Cluj și, probabil că unii dintre voi, care mă cunoașteți din lumea sportului, știți că am fost cel mai slab număr 10 din istoria echipei naționale. Sincer să fiu, asta este părerea criticilor, eu nu plec urechea, știu că-l am pe criticul suprem alături de mine și cred că a fost o binecuvântare să ajung să joc la Echipa Națională a României, să reprezint 23 de milioane de români”, şi-a început discursul Florescu.
Fostul tricolor a vorbit apoi despre problemele pe care le-a avut în copilărie, când s-a învârtit într-un anturaj periculos.
Cel mai important aspect din viața mea de adolescent a fost la vârsta de 16 ani, când deja făceam parte dintr-o bandă. Eram, în același timp, foarte bun la școală, un sportiv foarte bun. La 16 ani, deja, semnasem un contract cu Universitatea Cluj, cu echipa mare, dar, în timpul liber, făceam parte și dintr-o gașcă de cartier. Într-o seară ne-am adunat la spart semințe și am intrat într-o altercație cu trei studenți, noi eram vreo 15- 20, iar săracii studenți s-au ales cu răni destul de grave și multe zile de spitalizare. A urmat partea mai puțin plăcută, noi am crezut că suntem tari, suntem șmecheri, i-am bătut pe ăștia, suntem puternici, mușchii noștri sunt tari, însă a venit reversul medaliei și am fost prinși de polițiști. Așa am ajuns inculpați. La 16 ani puteam să-mi ratez toată cariera. Ce experiență a fost pentru mine la acea vârstă, în boxa inculpaților, la tribunal, la strigarea numelui: „Inculpat Florescu! Vă rog să vă ridicați!”, a povestit Florescu.
Florescu a adus în discuţie şi tentaţille cu care s-a confruntat în cariera sa de fotbalist şi regretă neprofesionalismul de care a dat dovadă uneori.
Atunci când ai tot ceea ce îți trebuie și ești și în lumina reflectoarelor mai mereu, este greu să spui nu tentațiilor. Acum văd cât de mult m-a protejat Dumnezeu și în cariera mea, pentru că nu am avut, niciodată, vreo accidentare gravă. Și puteau să se întâmple foarte multe lucruri. Din cauza exceselor, lucrurilor nechibzuite pe care le făceam. Țin minte că veneam în vacanță, când jucam în străinătate și, într-o vacanță de o lună de zile, 80% din nopți erau pierdute. Distracții, alcool, țigări, anturaje”, a mai precizat acesta.