Când nu prea mai ai ce să scrii despre fotbal, pentru că asta așa este, fotbal pe la noi nu prea se mai joacă de mult timp, începi să vezi senzaționalul în faptul că jucătorii primesc pizza după meci sau să vezi aranjamente, blaturi și mai știu eu ce combinații, la tot pasul…
Mă pun în pielea lui. Suporterul român de fotbal cred că trebuie să fie foarte derutat și dezamăgit. Jucători nu prea mai avem, când mai răsare câte unul e vândut imediat pe afară (norocul e că se întoarce repede sub formă de împrumut, după ce realizează și străinii cam ce țeapă e să cumperi din România în ziua de azi), fotbal nici atât, tribunele sunt închise, singura parte bună pare a fi că fotbalul la televizor e încă gratis, deși nici asta nu pare vreo mare afacere, după audiențele care merg majoritatea spre zero virgulă…
În lipsă de altceva, începem să vedem ceva suspect sau scandalos în orice. Bagă unu’ un fault mai tare sau ia roșu, gata e blat, scapă un portar o minge, iar e blat, greșește un arbitru de vreo două ori, gata e cumpărat și ăsta. Suntem toți, mai nou, investigatori și anchetatori și vedem din talent ceea ce n-ar vedea nici ăia de la Scotland Yard sau FBI.
Mă uitam zilele astea pe niște titluri despre Steaua cu Botoșani parcă (țin să precizez că n-am vazut meciul și nici măcar nu m-a interesat cât a fost scorul, ca să nu mă trezesc cu idioți care „știu ei bine” că am vreun interes sau țin cu vreo echipă), iar 80% dintre ele erau doar despre vânzări, blaturi, aranjamente, combinații și așa mai departe. Ți se și ia, practic, să citești mai departe. Ce să citești? Suspiciunile bolnave ale unuia sau altuia bolnavi de scenarită?
După ei, și Halep a pierdut că a făcut blat cu pariurile la Madrid, și Bayern a ieșit din UCL tot pe aranjament, la fel și toți arbitrii, unul nu mai e cinstit, toți fac mânăreli. Eu unul sincer m-aș plictisi să citesc așa ceva. Prefer să aștept ziua când cei cu un asemenea fler să reușească să producă și o dovadă ceva, ca să nu fie doar vorbe aducătoare de click-uri.
Iar dacă aș fi suporter și chiar aș vedea ceva ce ar părea un blat, sau o acuzație de blat fără noimă, aș face un singur lucru. Când cineva te păcălește, îl taxezi doar așa: distanțându-te de păcăleală. Dacă te simți păcălit de ceva, nu mai urmărești și nu te mai interesează acel lucru. Și astfel moare singur, pe propria piele. Altfel, citind sau urmărind o păcăleală, întreții de fapt chiar tu ceva bolnav.