Pe drumul șerpuit care se rupe din sufocantul „DN 1” spre Pârâul Rece, în locul în care blestemul șoferilor uitați în coloana de la intrarea sau ieșirea din Predeal se bifurcă, o pancartă anturată de trei cuie ruginite, roasă de ploi și îngălbenită de colții soarelui de munte anunță, sfidînd chiar și atenția unui lunetist: „Forban – 2 km”.
Fără beneficiile hărților moderne ai toate șansele să ratezi informația care te trimite pe un drum forestier, construit din piatră de râu măcinată, calcaros și denivelat. Urmează o urcare în care mașina tușește o jumătate din rezervor. Dacă te grăbești, într-un colț de bolovan, poți lăsa baia de ulei. Pe culme, când peisajul se deschide și zimții crestelor se încruntă, dincolo de smogul pădurii, după o artilerie de brazi falnici și parcă aliniați la apelul dimineților, cabana Forban se lasă privită. Suntem la 1400 metri. Aici este „laboratorul de performeri”, așa cum le place steliștilor să spună.
Video: Dorin Marinuș, Daniel Bălan
PlaySport.ro a vizitat Cabana Forban, legendarul cantonament al Stelei în care generații întregi de sportivi, de la toate secțiile clubului roș-albastru, au trecut prin purgatoriul acumulării. Aici, în suspinul pantelor și din aerul tare de munte s-au șlefuit campioni. Generația „Sevilla”, echipa anilor ’90, cea care a dominat fotbalul românesc sau a începutului anilor 2000, toate s-au structurat în troiene, pe pante și spinări de deal, sub cetina brazilor de lângă stațiunea Predeal, lângă sobele încinse ale cabanei. Cu fălcile arse de ger și sprincenele pradă țurțurilor.
Forban, „cota 1947” este titlul reportajului nostru în care vă prezentăm noua înfățișare a cantonamentului de lângă Pârâul rece, stabiliment situat la altitudinea de 1400 metri. Dar și la înălțimea aurului, argintului, bronzului și cupelor care își au aliajul pregătirii fizice din spatele lor în aceste camere din tâmpla pădurii, pe culmi și cărări de munte, prin ceață, nămeți și râuri de sudoare.
George Ogăraru, directorul tehnic al academiei din Ghencea, a urcat alături de echipa PlaySport.ro, însoțit de unul dintre fii, lângă grupa 2009, juniori care, pentru prima oară, merg într-un cantonament montan. Preț de câteva ore, fostul jucător a rememorat amintirile pe care le-a strâns la Forban ca jucător, a prezentat modernizările cabanei, ce urmează să se refacă și a acceptat să vorbească despre subiectele care clocotesc la zi în interesul suporterilor steliști.
Forbanul rămâne un loc în care s-a scris succesul, o îmbinare a lumilor, un loc care păstrează patina unei cabane de munte, tușe din trecut și clișee ale unui club uriaș. În același timp, bătrâna cabană încearcă să se alinieze condițiilor moderne, camerele au fost refăcute, la fel sala de mese, de forță sau de antrenament, urmează terenul de iarbă, plus o pistă de atletism și alte suprafețe cu gazon sintetic. În urmă, spuse și nespuse, rămân poveștile unor sportivi colosali care au trecut pe aici. Din păcate grinzile de lemn nu pot vorbi. Poftiți la Forban! „Cota 1947”.