Mondialul din Qatar s-a încheiat cu o finală spectaculoasă câștigată de Argentina la loviturile de departajare, iar printre spectatorii de pe ”Lusail” s-a aflat pe 18 decembrie și un personaj-surpriză: Nuredin Beinur.
Așadar, o întâlnire neașteptată în Doha cu unul dintre oamenii cei mai controversați din underground-ul românesc, conectat prin fire invizibile și la multe personaje sau episoade din fotbalul carpatin.
– Domnule Beinur, ați fost un norocos că ați prins bilete la finala Cupei Mondiale. Pe piața neagră ajungeau la 12.000 – 13.000 de dolari bucata! Cum ați reușit?
– Mi-am dorit foarte mult să văd această finală și să-i fac o surpriză și fiicei mele, împreună cu care am venit în Qatar. Da, chiar am fost un norocos, iar pentru asta trebuie să-i mulțumesc prietenului meu Neluțu Varga, patronul lui CFR, care mi-a oferit aceste tichete. Ne-am bucurat de un eveniment fantastic și a ieșit și cum am vrut, fiindcă am ținut cu Argentina. Suntem fani Messi!
– La 2-0 în minutul 80, vă mai închipuiați că Franța mai întoarce jocul?
– Deloc! Am prins o grămadă de finale de Cupă Mondială din copilărie până în prezent, dar dramatism și spectacol precum în Qatar n-am văzut niciodată. Franța a părut o echipă complet obosită și debusolată, dar, cum fotbalul oferă deseori surprize totale, a renăscut miraculos în final. Un plus de adrenalină!
– V-ar fi tentat o poză cu Messi după finală, nu?
– Bineînțeles! Cine nu și-ar fi dorit? Dar poate o să am cândva șansa asta. Cine știe cum viața se va învârti și ne va aduce chiar în postura de a ciocni un pahar cu vin. E dificil, haideți să fim realiști!, dar prin cine știe ce prieteni comuni nimic nu e imposibil. Am stat eu la masă cu Tyson, cu Desailly, cu Van Persie, cu Trezeguet, cu Huntelaar, nu e exclus nici cu Messi sau Ronaldo, nu?
– Apropo de starurile cu care v-ați intersectat, povestiți-ne o întâmplare în premieră absolută!
– Haideți să vă spun una din Italia! Am fost la un meci Inter – Fiorentina 2-0. Mutu la oaspeți, Ibrahimovici la gazde. Suedezul se pregătește să execute o lovitură liberă de la distanță destul de mare, iar Adi se apropie de el și-l tachinează, zicându-i că nu se pricepe la astfel de execuții. ”Să te uiți la asta!”, i-a răspuns Ibra, care a marcat imediat un gol fantastic. Mutu a bătut ”cuba” cu el în semn de admirație, iar presa și fanii au luat foc, neînțelegând cum l-a putut felicita pe adversar pentru acea reușită.
– Da, îmi aduc aminte acel episod!
– OK, Mutu a povestit a doua zi ce s-a întâmplat, a relatat dialogul de pe gazon, iar lumea s-a împăcat. După acel meci am mers însă cu Adi într-un restaurant din Milano, unde se strângeau de obicei fotbaliștii. Și am dat acolo peste Beckham, Maldini, Cassano, toți la o masă vecină. La vreo oră distanță, Mutu îi face un semn lui Beckham ca unui vechi amic, dar cred că nici nu se cunoșteau personal până atunci. Omul s-a ridicat și a venit. Adi pe scaun, pe englez l-a ținut vreo zece minute în picioare. Am vrut să-i ofer eu un scaun!
– Și?
– ”Stai jos acolo liniștit!”, mi-a zis Adi. N-o spun ca și cum ar fi fost un gest deplasat al lui Mutu, ci vreau să arăt că el a fost dintotdeauna un tip cu personalitate, care a știut să se plaseze deasupra multor vedete. Din câte am înțeles atunci, au discutat despre tatuajele lor, despre fotbal. Eee, și la un moment dat am vrut să fac și eu o poză cu cei trei, mai ales că pe Maldini în special îl admiram foarte mult. Dar Adi m-a rugat să renunț: ”Băi, te-am luat aici cu mine să faci poze?”. L-am înțeles!
– Cum vi se pare până acum prestația de antrenor a lui Mutu în Giulești?
– Nu vorbesc în calitate de om de fotbal sau de vreun mare analist. N-am pretenția că sunt așa ceva. Dar, ca prieten și știindu-l foarte bine pe Adi, am spus mereu că va ajunge un antrenor de talie internațională. E ambițios, un luptător, a avut de la cine să învețe meserie, fiindcă a lucrat cu atâția antrenori mari în carieră, de la Mourinho până la Prandelli.
– Cu Mourinho n-a fost chiar o mare prietenie dacă ne amintim necazurile de la Chelsea!
– Nu, n-a fost, dar Adi a avut ce ”fura” de la un tehnician de anvergura lui Mourinho. Că s-au certat, aia ei știu ce s-a întâmplat! Dar pentru Mutu a fost și aceea o experiență din care, probabil, a învățat și strict la nivelul modului de lucru al unui antrenor de calibru. Îmi place ce a făcut Adi la Rapid, am acolo mulți amici, echipa e în creștere, iar fanii au un aport fantastic la parcursul din campionat.
– Apropo de galeria Rapidului! A produs vâlvă recent prezența actualului lider, Liviu Ungurean, zis ”Bocciu”, și a lui Gigi Corsicanu alături de patronul lui CFR, Neluțu Varga, la meciul clujenilor cu FCSB. E o alăturare care poate naște semne de întrebare!
– Varga e genul de om care are prieteni în toate categoriile sociale. Și n-a vrut niciodată ceartă cu suporterii de la nicio echipă. El petrece oricum aproape toată săptămâna în București, doar în week-end ajunge prin Cluj și se cunoaște bine cu cei doi. Cu Gigi Corsicanu chiar eu i-am făcut cunoștință! Neluțu i-a invitat pe amândoi la meci în calitate de amici mai vechi, nu din alt motiv. Și eu ar fi trebuit să fiu acolo, dar a fost ziua de naștere a Aneimaria Prodan și am mers la petrecerea ei.
– Merge titlul tot la CFR în acest sezon?
– Sunt alături de CFR prin prisma vechii mele prietenii cu Neluțu Varga, dar sufletul meu e stelist de mic, iar acum funcționează și această asociere pe care o am la Unirea Mangalia cu Academia FCSB, prin Vasi Geambazi. Îmi place însă și Rapidul datorită atmosferei de acolo, am amici și în galeria lui Dinamo. Pe vremuri, când mai mergeam în Ștefan cel Mare împreună cu frații Becali și cu Borcea, lumea zicea că sunt chiar dinamovist. Nici vorbă! Eu sunt cu Steaua de când mă știu!
– Revenim la întrebare?
– CFR-ul e o forță cu Petrescu pe bancă, dar Hagi face o treabă fantastică la Farul. Va fi o luptă în patru, în care mai intră FCSB și Rapid.
– Știu că aveți o relație specială cu Alibec, pe care Hagi l-a revigorat la Constanța. Cine e adevăratul Denis? Cel controversat de la FCSB sau CFR ori cel care a luat titlul cu Astra și e remarcabil sub bagheta lui Hagi?
– Doar Hagi și Șumudică l-au pus cu adevărat în valoare pe Alibec, să-l facă să demonstreze ceea ce poate. Alți ”mari” antrenori ai României și câțiva președinți au fost interesați doar că Denis umblă cu blugi rupți, că mănâncă un hamburger sau că se joacă Playstation. Niciodată lumea nu l-a tratat ca pe un mare golgeter, cum a arătat că poate fi. La FCSB, de exemplu, și-au spus alții cuvântul, au existat factori de decizie împotriva lui, i-au făcut numai lucruri negative, după care Denis a avut de tras.
– La cine vă referiți?
– Nu dau nume, că mi-e prieten, dar i-am și zis odată la Cluj…
– E vorba despre Meme Stoica?
– Da, domne, ce să mai ascund? La Meme mă refer, da! I-am spus în față. El îmi tot zicea că Denis e cu blugii rupți și altele din astea. Dar Alibec a demonstrat și demonstrează și acum că e unul dintre cei mai buni atacanți ai României din ultimii ani. La FCSB n-a avut oameni care să-i dea niște pase ca lumea. Ați văzut și la Mbappe: a primit două mingi în finală și a dat trei goluri! Alibec e din aceeași stofă.
– Nu e, totuși, și vina jucătorului că lumea îl percepe mai degrabă ca pe un copil mofturos decât ca pe un atacant serios?
– Poate e și vina lui, că n-a știut să se exprime cum trebuie. Se cam fâstâcește în fața camerelor de luat vederi. Dar și-a arătat calitățile pe teren și acum, la 32 de ani, are resurse prin care să mai ducă lejer încă vreo trei-patru ani la nivel înalt. Veți vedea că anul viitor pleacă peste hotare!
– Știți asta sau e doar o presupunere?
– Am un feeling! Băiatul muncește foarte mult, iar Hagi a avut și are un aport total la revenirea lui Denis.
– A existat recent acel schimb de replici publice, când Mutu a spus că Hagi i l-a recomadat pe Alibec la Rapid dacă vrea să ia titlul. Un dialog ciudat, dar estimați că Gică îl pregătește într-adevăr pe Denis pentru un transfer?
– Mutu mi-a spus și mie că-l vrea pe Alibec, știind probabil că am o relație specială cu Denis. Când Adi era la Fiorentina, iar Alibec ajunsese la Inter, am luat masa împreună, Mutu i-a dat câteva sfaturi folositoare despre fotbalul din Italia, despre viața de acolo. Deci, îl știe bine din diferite momente. Da, e adevărat însă că Adi m-a rugat să discut cu Denis, pentru că l-ar dori la Rapid!
– E o temă recentă?
– De maximum două luni în urmă. Dar i-am sugerat lui Adi să discute cu Gică, pentru că astea sunt chestiuni interne. Eu cred însă că Alibec vrea deocamdată să-i răsplătească încrederea lui Hagi. E o problemă de respect reciproc. Mai departe, eu nu-mi permit să vorbesc cu Gică probleme de transferuri. Nu sunt treaba mea. Ne salutăm, ne știm, dar atât.
– Credeți însă că e posibil să se facă mutarea în iarnă, chiar dacă e vorba de formații rivale la titlu?
– Păi, asta e chestia! De ce și-ar da Hagi un om-cheie la Rapid, să-i ajute să ia campionatul?
– Poate pe un preț corect e posibil, nu?
– Da, poate pe un preț corect! Nu știu! Habar n-am! Nu e treaba mea, dar nu e imposibil într-adevăr dacă apare un preț corect.
– Haideți să încheiem tot despre Cupa Mondială! Ați stat doar câteva zile în Doha, dar ați simțit atmosfera, ați luat pulsul? Cum vi s-a părut finalul acestui turneu?
– Sunt lucruri inimaginabile pe care le-am întâlnit aici. Mă uitam și la organizare, și la dezvoltare, și la condiții, și la atracții adiacente Mondialului. Am mers într-un mall care imita canalele din Veneția, plajele sunt ca în Bali. Cred că două dintre ținte au fost să-și promoveze masiv partea de turism și cea sportivă, evident. Am citit că vor să-l aducă pe Cristiano Ronaldo la un club din Qatar, iar asta ar însemna enorm pentru țară la nivel de atractivitate, de imagine. Vă dați seama ce emulație ar fi pentru oameni să-l vadă pe portughez, să meargă pe stadion! Sunt multe chestiuni care se leagă între ele, iar Mondialul organizat în cea mai bogată țară din lume a lăsat o impresie foarte puternică.