Fostul atacant al Petrolului, Toto Tamuz, 34 de ani, e stabilit în România, locuiește în București, iar recenta tragere la sorți pentru preliminariile Euro 2024 îl pune în dificultate: ”tricolorii” se vor bate pentru un loc la turneul final cu Israelul, pentru care ”tancul” cu origini nigeriene a jucat 32 de partide (9 goluri) la toate nivelurile.
Bine, mulțumesc de întrebare! Mă ocup de afaceri cu imobiliare în special în zona Ilfov, în care am început să investesc încă de când jucam la Ploiești. De asemenea, mă dezvolt pe zona de scouting, încerc să aduc în Europa jucători tineri din Nigeria. Iar în noiembrie voi începe cursurile de antrenori în Israel.
Mi-am făcut deja planul să fiu în tribună la ambele jocuri. Vor fi meciuri tare grele pentru România. Israelul vine din urmă cu o generație de tineri foarte dezvoltați, sânge proaspăt, inclusiv băieți crescuți în fotbalul vestic, la Celtic, la Standard Liege, la Hoffenheim. Echipa de la U21 e calificată la Europeanul pe care-l va găzdui anul viitor și România. E o națională în mare ascensiune, cu șanse extraordinare de a se califica din această grupă.
Mare atenție la atacul Israelului! E compartimentul cel mai solid, jucători care pun probleme, un conglomerat de experiență, tinerețe și entuziasm. Sigur, Elveția pare detașată, dar restul formațiilor sunt de nivel comparabil. Oricine poate bate pe oricine, în funcție de momentul prins. Dar Israelul are, să zicem, un bonus față de România.
Publicul a căpătat o încredere fantastică în această națională care crește de la meci la meci, iar în jurul echipei e o emulație deosebită. Lucrurile nu mai stau la fel în România, unde lumea parcă nu mai e conectată la reprezentativă cu același interes ca în urmă cu opt-nouă ani.
România are, totuși, jucători cu un potențial deosebit, dar nu-mi place să fac nominalizări. Diferența apare însă probabil la mentalitate. La intensitate. La mediul în care crești, familie, antrenori. Ați văzut cum Maccabi Haifa a bătut pe Juventus, da? Intensitate! Champions League e altceva decât nivelul campionatului din Israel, dar la Haifa s-a construit un proiect deosebit de la jucători până la conducere, iar efectele se vor vedea și la nivelul naționalei. E imaginea pe care Israelul o va arăta probabil și contra României.
Grupul fantastic pe care l-am întâlnit în 2014 la Ploiești, cu Mutu, Teixeira, Zicu, Răzvan Lucescu antrenor. Era un vestiar cu o mulțime de modele ca fotbaliști, iar asta m-a ajutat și pe mine să mă automotivez suplimentar. Să fiu mai bun la fiecare antrenament, nu doar la fiecare meci. Iar un meci special a fost succesul cu 4-1 în deplasare la Plzen, în Cupa UEFA, unde Mutu a făcut un meci incredibil, am dat și eu un gol.
Conexiunile nu mai sunt așa apropiate ca în perioada de jucător, dar îl admir pentru ceea ce face la Rapid, clubul cel mai interesant, după părerea mea, din Liga 1 în momentul acesta. Am văzut cum se dezvoltă și la nivel de infrastructură, construiesc totul de la bază, iar titlul nu are cum să nu vină, dacă se continuă pe aceeași linie serioasă. Poate nu neapărat în campionatul viitor, poate în 2025, dar important e că proiectul de la Rapid se ridică foarte sănătos. Și sunt convins că miza finală e să se revină cu rezultate în Europa, acolo unde a mai impresionat cândva.
E un club pe care-l respect, dar trebuie să se schimbe multe pentru a redeveni numărul unu. E adevărat, m-am întâlnit atunci cu Gigi la Palat, era hotărât să mă transfere, eu mi-aș fi dorit să fac acel pas. Dar Petrolul s-a opus total, a cerut un preț de neplătit, iar tranzacția a căzut. Asta chiar dacă aveau să-mi achite atunci o grămadă de bani din salariu. E cea mai mare dezamăgire a carierei mele.
Aici nu mă refer la bani, ci la partea pur profesională. Era posibilitatea să joc la alt nivel, să cresc, iar salariul, mare, mic, venea de la sine. Ar fi fost o provocare importantă pentru mine, dar, din păcate, nu s-a putut finaliza nimic.
Pe Nae Constantin îl știu bine de la Petrolul, fiindcă era secundul lui Răzvan Lucescu. Am colaborat excelent. Văd că acum sunt mari probleme financiare la club, e dificil să supraviețuiești în acest context. Ar fi păcat pentru un club cu istoria și suporterii Petrolului să nu reziste în Liga 1. Fani cum am întâlnit la Ploiești nu găsești la multe formații de pe planeta asta