EXCLUSIV. Românca „furată” de Austria, despre „scandalul Schengen”. Cvadrupla câștigătoarea a Ligii Campionilor nu uită de unde a plecat: „În străinătate merg cu buletinul românesc”

Românca „furată” de Austria vorbește despre „scandalul Schengen”

Bună ziua și vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu. Am observat că, ]n ultimii ani, nu ați discutat foarte mult cu presa. De ce?

Pentru că sunt ieșită din fenomenul sportiv. Sunt consumatoare de handbal la televizor și, de două ori pe săptămână, împreună cu prietenele mele, echipa compactă de băbuțe, așa cum îmi place mie să spun, mai facem mișcare. Cât ne lasă corpul, suntem foste sportive de pe vremea Chimistului, care ne strângem la teren. Avem și junioare în lot, fete în jur de 40 de ani (n.r. râde cu poftă) și ne încăpățânăm să nu ne uităm în buletin și să ne menținem în formă. E singura noastră ieșire. În rest, mă ocup de afacerea familiei, îmi câștig existența, am o firmă de construcții, avem stație de betoane, de agregate. Suntem mici, dar ne facem treaba.

„Inima mea este în handbal, 30 de ani am făcut asta, a fost marea mea iubire, dar nu a fost loc pentru mine”

Consumatoare de handbal la televizor! De ce doar atât pentru o carieră și o expertiză…

Vă spun sincer și am și un mare regret pe tema asta, mi-ar fi plăcut mai mult, cred că aș fi avut ce să întorc handbalului, am lucrat cu Prokop (n.r. Gunnar Prokop. A fost ales antrenorul secolului de către EHF), am experiență, însă nu am avut nicio ofertă după ce m-am lăsat de handbal. Am încercat, la un moment dat, la nivel de juniori, însă, fără susținere, m-am scârbit. Inima mea este în handbal, 30 de ani am făcut asta, a fost marea mea iubire, dar nu a fost loc pentru mine, ăsta este adevărul. Nici măcar la sală nu merg, acolo trebuie să vorbesc cu toată lumea, mă recunosc oamenii și mă opresc toți și nu am timp să văd meciul. Trebuie să stai cu oamenii când te solicită, să vorbești cu ei, altfel pari arogant, cu nasul pe sus. Prefer confortul ecraului (râde).

IDEE. Edit Matei a câștigat de patru ori Liga Campionilor cu Hypo Viena și deține două cupe EHF și o Supercupă a Europei cu Chimistul Râmnicu Vâlcea

Și cum se vede, doamnă, handbalul românesc prin televizor?

E dureros să mă uit și să văd foarte multe jucătoare din străinătate. Și din păcate acest lucru se întâmplă la multe echipe. Toți avem exemplul CSM-ului, dar uite-te și la Rapid, că am urmărit partida cu Gyor. E dur, unde sunt româncele? Eu sunt patriotă și o spun… se termină, la un moment dat, se termină! Se termină și nu vine nimic din urmă. Și apoi ne mirăm că am terminat pe 12 la mondial. Aici e vorba de strategie, iar la Federație, după ce a plecat domnul Gațu, nu a existat așa ceva. A venit domnul Dedu și a zis că face, că drege, ce a făcut? Ne-a umplut de străini. A plecat și el și ce a rămas? În handbalul românesc, toți vor performanțe acum, pe loc. Primăriile vor rezultate, așa ne bat olandezele la echipa națională, iar noi, pe vremea noastră, ne jucam cu ele. Știți de ce?

Vă rog!

Pentru că în conducere nu am avut oamenii potriviți la momentul potrivit. Și aici m-au dezamăgit și Steluța Luca și Cristina Vărzaru, ele știau lucrurile, veneau de jos și nu au făcut nimic. E păcat de banii care se aruncă pe niște jucătoare care mâine pleacă. Ok, intră CSM în Final Four, dar dacă jucătoarele pleacă, ce faci? Bagi din nou mâna în buzunar! Piața este supraevaluată, iar aici nu vorbesc de Cristina Neagu, ea poate merită, mă refer la altele care vin din Norvegia, din Danemarca, din alte țări de unde tot apar.

Credeți că aceste jucătoare blochează locul româncelor, tinerelor care ar putea crește?

Vă dau exemplul Aliciei Gogîrlă. Ea este foarte talentată și stă pe bancă de atâta timp, iar pe postul ei, de inter dreapta, avem nevoie la echipa națională. Noi ce facem, o ținem pe bancă de a devenit supraponderală. Cam asta e situația, o vedem și doare!

„Știu firme din Austria care au venit în România, austrieci care s-au stabilit aici. De ce ar veni dacă suntem așa de corupți?”

Mi-ați spus că sunteți patriotă. Ați jucat pentru România, apoi ați acceptat oferta Austriei, ați fost naturalizată și ați jucat sub steagul lor. Cum vedeți situația asta cu refuzul austriecilor de a ne permite intrarea în Schengen?

Eu am acceptat cetățenia pentru că mi-am dorit să merg la Olimpiadă. Ei au avut interesul lor, să mă ia, eu pe al meu, Olimpiada. Am fost adoptată. M-am simțit respectată acolo, la sport așa era, toți iubeau sportivii, chiar dacă Austria nu respecta foarte mult România, noi am fost o țară mai săracă, mai mici, așa a fost mereu. Repet, eu nu am simțit așa ceva, însă lucrurile astea se întâmplă, uneori. Și pe mine mă intrigă situația asta, însă nu trebuie să generalizăm, pentru că austriecii de rând, oamenii de rând, nu au o problemă cu românii, au tot cu clasa lor politică. Pe guvernanți îi condamnă, nu pe noi! Știu firme din Austria care au venit în România, austrieci care s-au stabilit aici. De ce ar veni dacă suntem așa de corupți? Sunt altfel de interese, sunt chestiuni de interes politic, mai ales că în Viena sunt foate multe firme rusești. Mă cam depășește discuția, sunt lucruri complicate, însă mă și intrigă, nu sunt de acord cu ce se întâmplă. În discuția asta ar trebui ca domnii guvernanți să ia atitudine. Să știți că eu când plec în străinătate merg cu buletinul românesc și cu pașaportul românesc.

IDEE. Edit Matei are 173 de prezențe în tricoul naționalei României și, de 104 ori, a reprezentat Austria. A bifat două prezențe la campionatele mondiale cu România (1986 și 1990) și a reprezentat Austria la Olimpiada din 1992, de la Barcelona.

Totuși, când ați ales să reprezentați Austria, ați avut parte de multe comentarii dure din partea românilor. Regretați alegerea?

Niciodată! Așa e, mi-au fost spuse multe, însă repet, mi-am văzut interesul, am vrut să merg al olimpidă, am mers să fac performanță, acolo a fost locul meu și am fost respectată. Oamenii sunt altfel, în România, dacă ies pe stradă, din 50 de persoane, 35 mă opresc, acolo mi-am cunoscut vecinul după cinci ani, când am plecat. Noi suntem ospitalieri, ei au alte coordonate. Când eram la Viena mă hrăneam cu amintirile din România. Și de-asta nu am rămas acolo. Avem și o afacere, cumpărasem o pizzerie, soțul meu avea ofertă să lucreze. Nu! N-am putut. Multe colege din străinătate s-au stabilit la Viena, eu m-am întors la Râmnicu Vâlcea.

„Mi-au disciplinat viața, mi-au dezvoltat personalitate”

Cu ce ați rămas din această perioadă uluitoare din punct de vedere sportiv? Ați câștigat, cu Hypo, patru titluri ale Ligii Campionilor!

Cu multe lucruri pozitive, mi-au disciplinat viața, mi-au dezvoltat personalitate. Pe lângă handbal aveam diferite activități, jucam în piese de teatru, mergeam la olărit, iar toul era calculat foarte bine. Noi, care veneam din România, aveam o condiție fizică uimitoare, le băteam și pe rusoaice, alergam de nebună și o făceam în funcție de analizele la sânge, nu de capul meu. Și nu prea ne accidentam. Acum, la 15 ani, sportivele fac ruptură de ligament, generația noastră, până în Revoluție, a fost ferită de așa ceva.

Mai țineți legătura cu fostele colege, cu domnul Prokop?

Daaa! Avem un grup pe WhatsApp, domnul Prokop chiar a transmis că vrea să vorbească cu mine. Nu am mai fost de patru ani la Viena, însă am rămas prieteni cu toții.

Vă multumesc, doamnă, Sărbători Fericite!

Și eu vă mulțumesc pentru că v-ați gândit la mine și vreau să le tranmist românilor să își dea copiii la sport, se disciplinează. Si eu a fi vrut ca ale meu să ajungă sportiv, nu a avut același gând, însă mă bucur că joacă tenis, fotbal, face sport.