Aventura fotbaliștilor români în fotbalul german de top a început în 1968, cu rapidistul Ion Ionescu ajuns la Allemania Aachen. Am avut ceva reprezentanți, de la Marcel Răducanu la Lupescu, Ganea, Vlădoiu și Dorinel Munteanu, apoi Vlad Munteanu, Sergiu Radu, Marica ori Maxim, încheind cu episoadele mai puțin fericite ale lui Deac și Ioniță.
Acum, din tricoul Fortunei Dusseldorf în 2.Bundesliga, Dragoș Nedelcu începe propria aventură în fotbalul german. Crescut de Academia Viitorului, transferat în 2017 de FCSB, internațional de tineret și debutant pentru naționala de seniori încă de la 19 ani. Mijlocaș și fundaș. Echilibrat și inteligent. Un start lansat fragmentat de accidentări. Și un fotbalist considerat de Hagi ca având un potențial enorm.
La Dusseldorf, oraș de 600.000 de locuitori din vestul Germaniei, aproape de granița cu Olanda, Dragoș încearcă în premieră fotbalul Occidentului european. A început cu dreptul, e folosit constant și pare mai relaxat decât în țară, eliberat cumva.
Reprezintă un club de fotbal fondat în 1895 și e antrenat de un tehnician de doar 37 de ani. E precum un tânăr Columb din România aflat în fața descoperirii propriilor limite ca fotbalist. Și înaintea depășirii lor. Astfel încât potențialul acela enorm, anunțat de Hagi și simțit de mulți suporteri, să se împlinească.
Cum arată primii pași ai expediției?
“Ieri m-am mutat în noul apartament de aici. Trebuie să îmi cumpăr lucrurile necesare, mă bucur că e un magazin de electrocasnice alături și o voi lua pas cu pas. Nu mi-am schimbat programul ca fotbalist, seara mai ies la restaurant, chiar și cu colegii, sau petrec orele libere după antrenament cu prietena mea, când apucă să vină la mine. Mă cam temeam de prejudecățile auzite, cum că oamenii sunt mai reci și nu prea vorbesc engleză. A fost exact invers! Așa de calzi sunt toți, gata să mă ajute cu orice, de la apartament la micile detalii. Inclusiv colegii sunt foarte prietenoși”.
Până să trecem la gazon și vestiar, cel mai tare l-a impresionat, deja, punctualitatea germană. A simțit-o pe pielea lui și e gata să ne povestească:
“La prima cină împreună cu echipa, eram la Sandhausen, înaintea debutului meu. Ora programată era 19:00. Am zis să ajung mai devreme la masă, fiind și nou venit. Așa că m-am dus la fără cinci minute. Când să intru… eram ultimul! Toți deja la masă, așteptau să se facă 19:00 fix ca să se ridice spre bufetul suedez. Am tăcut, apoi am întrebat un coleg de ce erau deja acolo:
…”
În mod cert, perioada la Fortuna, fie că va fi doar un împrumut pentru un sezon, fie că se va transforma într-un transfer definitiv, îl va schimba nu doar ca jucător.
“E peste tot un simț al corectitudinii și al dreptății care te impresionează și pe care nu ai cum să nu îl accepți cu toată inima. Deși sunt aici de puțină vreme, voi deveni sigur mai organizat. Iar pe teren, pentru că nu eram un jucător foarte agresiv, trebuie să cresc în ritmul de aici. Agresivitatea pozitivă este indispensabilă!”, mărturisește Dragoș.
Să intrăm împreună cu Dragoș spre fotbalul german! A apucat să joace în 2. Bundesliga și în Cupă, imaginea începe să se contureze. Iar impactul e considerabil:
“Diferență mare de intensitate, de la antrenamente, până la meci. Iar arbitrajele sunt mult diferite, se lasă jocul liber, nu se fluieră așa de des precum la noi. Trebuie să mă adaptez repede!”
Dar va reuși această adaptare incluzând factorul fizic? Ne amintim cu amărăciune mărturiile lui Deac, spre exemplu, după șocul mutării la Schalke. Îl vedem pe Nedelcu acum pe teren pentru Fortuna, dar va duce ritmul în mod constant? Spune că are un avantaj deja!
“E un fotbal fizic așa cum mă așteptam și cum știm toți. E o diferență fizică în mod clar față de tot ce cunoscusem eu. Dar am fost cumva norocos. Pentru că, de la ultima accidentare, am lucrat foarte mult cu Tommy Neubert. Nu știam că voi ajunge în Germania, dar el face lucrurile ca aici. Pe parte fizică s-a dovedit a fi cea mai bună pregătire pentru trecerea la Fortuna”.
Dragoș a lucrat la seniori întâi cu Hagi, chiar din primul an al acestuia ca antrenor la Viitorul. Apoi, la FCSB, cu tehnicieni tineri, precum Dică sau Bogdan Andone. În tricoul României U21, pregătit de Isăilă sau Rădoi. Iar azi are la Fortuna Dusselforf un antrenor de doar 37 de ani, Christian Preußer, instalat în luna mai. Încă un punct important la capitolul integrare pentru fotbalistul român.
“M-am bucurat tare mult că e un antrenor tânăr, așa cum bine spui, m-am obișnuit să lucrez cu astfel de tehnicieni. Este un profesionist extrem de implicat, dă indicații absolut fiecărui jucător la antrenamente. Un tip deschis, construit parcă să ofere ajutor oricând. Și, cel mai important, în opinia mea, are ca strategie dezvoltarea jucătorilor tineri”
Dacă ar trebui să descrie într-un singur cuvânt felul în care se simte după această primă perioadă în Germania, Dragoș nu ezită. Vrea două: “FERICIT și MOTIVAT!”. Și insistă să scriu cu litere mari. Are curaj și se simte entuziasmat de premisele existente. Mai ales în plan tactic:
“Am înțeles din prima că, cel puțin pentru început, dacă nu permanent, e nevoie de mine ca fundaș central. Și nu e nicio problemă! Jucând la FCSB pe acest post, nu mă simt novice. Am jucat în multe sisteme de joc la Viitorul și FCSB, e un avantaj clar această disponiblitate, această mobilitate pe care o am”
Cariera lui Nedelcu de până acum s-a construit pe altfel de obiective: clasarea pe locuri de cupe europene, lupta la titlul de campion. Cum se pliază pe țintele unui club de eșalon secund? Și speră la un transfer definitiv, dacă acestea se vor îndeplini?
“Și aici, și peste tot, trebuie luat fiecare meci în parte cu gândul victoriei. Principiul acesta stă în picioare indiferent de obiective. Așa a fost la Viitorul, așa a fost și la FCSB. Uite, pierdeam titlul tocmai pentru că nu îl aplicam cu succes! Pentru că pierdeam puncte cu echipele mici și la final… Dacă eu voi juca din ce în ce mai bine și voi contribui în mod concret la succesul echipei, sunt sigur că va veni și șansa transferului definitiv”
Un lucru l-a convis total pe Dragoș, de la primul contact. Aportul fanilor Fortunei. E realmente impresionat și crede că spiritul competiției din Germania are în suporteri un pilon fundamental. Iată cum a perceput experiența:
“Senzația pe care ți-o induc tribunele e copleșitoare, în sens pozitiv. Fortuna este extrem de iubită. Uite, în Cupă, am jucat la Oldenburg, la 300 de kilometri, și au fost fantastici suporterii noștri. În campionat, am jucat și mai departe, la Nurnberg, și au fost mii! Și din Dusseldorf, dar și din regiune. Indiferent de rezultat, te susțin 90 de minute. Sunt foarte primitori și m-au apreciat, chiar cu căldură”.
Deși ar fi putut să ceară sfaturi din afara gazonului, ba chiar să se consulte cu Maxim, spre exemplu, ori Laszlo Sepsi, fost internațional obișnuit cu Germania și cu care a fost pus în contact, Dragoș dezvăluie că a ales să treacă totul prin filtrul personal. Să încerce totul singur.
“Sunt mândru că sunt într-un fotbal de top și vreau să reușesc! O voi lua treptat. Vreau să învăț singur. Mă gândesc și la faptul că sunt român, noi ne descurcăm mereu. Sunt român și am și responsabilitatea să fac o impresie bună pentru jucătorii români. E o responsabilitate, chiar e. Nu e o presiune. Întâi să joc în mod constant, apoi să am evoluții bune, apoi evoluțiile să devină constant bune. Și mă voi întoarce și la naționala mare!”
Va dedica doar o zi, maximum două, pentru a se muta în noul apartament și a rezolva toate detaliile relocării. E prea concentrat la misiunea fotbalistică, se simte asta și din cum duce vorba, mereu, spre gazon. Expediția are obiectivele lui Dragoș, nu e o explorare cu repere aleatorii.
Din ce a învățat de la Gică Hagi, deja un lucru l-a șocat prin modul fidel în care se transpune în realitatea fotbalului german. Atât la meciuri, cât și în relația cu fanii:
“Poate să pară simplist, dar faptul că victoria și înfrângerea durează doar o zi, ceea ce am învățat de la domnul Hagi, are multe efecte importante. Am văzut asta în abordarea de aici și am zâmbit în sinea mea. Pentru că eu am crescut cu asta”.