Fotbalul de azi cere tot mai mult jucători compleți, indiferent de postul lor de bază. Vârfuri care se și apără, fundași cu contribuție în atac. Dar, la nivelul campionatului nostru, recordul pentru cele mai multe goluri marcate de un apărător e în picioare din 1991, adică de peste trei decenii! Și, ca să fie clar, nu am luat în calcul golurile marcate din penalty!
Playsport a analizat randamentul ofensiv al fundașilor-golgheteri din Divizia / Liga 1 în toate edițiile primului eșalon, începând cu 1989, pentru a descoperi această concluzie frapantă. Cine sunt eroii din teren care dețin recordul neștiut? Ce s-a întâmplat cu fotbalul, în general, și cu fundașii din România de nu poate fi doborât?
Sezonul 1990/91 din campionatul intern a însemnat ultimul titlu cucerit de Universitatea Craiova. Pe locul doi a venit Steaua, la egalitate de puncte, iar Dinamo a închis podiumul. Clasamentul golgheterilor la final de sezon e unul care intrigă. De ce?
Sub limita de 14 goluri a lui Vlădoiu se află însă… “comoara”. Doi fundași împart un record care dăinuie și azi, fiecare înscriind câte 13 goluri în acel sezon! E vorba de Emil Săndoi (Universitatea Craiova) și Dan Petrescu (Steaua). Din 1990 până azi, ei sunt fundașii cu cele mai multe goluri marcate, exceptând penalty-uri, într-un sezon de Liga 1!
Apariția în top a lui Petrescu, fundaș dreapta cu valențe ofensive clare, pare explicabilă. În acel sezon, a reușit un hattrick în 6-0 cu Progresul Brăila și alte 4 goluri, spre exemplu, în Steaua-Jiul 5-1. Dar Săndoi, un fundaș central prin definiție?! Fără goluri din penalty, 13 reușite în acel sezon din acțiune sau lovituri libere!
Recent numit selecționer al României U21, Emil Săndoi dezvăluie în premieră culisele acestui record cu totul și cu totul special, într-un interviu care oferă inclusiv o perspectivă interesantă asupra rolului fundașilor de ieri și de azi:
Domnule Săndoi, care ar fi secretul acelui sezon în care ați marcat atât de mult dintr-un post eminamente defensiv?
Eu tot timpul am avut acest apetit ofensiv, deși am jucat fundaș. Per total, am înscris vreo 50 de goluri în aproape 400 de meciuri. În acel sezon așa a fost să fie, dar mereu am căutat golul. Uite, spre exemplu, să-ți spun ce făceam când jucam în cuplu cu Gică Popescu. Noi aveam înțelegerile noastre: când era mingea în spatele unuia, dubla celălalt, când porneam amândoi construcția, unul dintre noi ajungea și la 30 de metri de poarta adversă. Chiar dacă pe atunci nu se utiliza apărarea în linie cu 4 fundași, ci cu libero, noi jucam practic într-o formulă inovativă.
E adevărat că la nivel de copii și juniori ați fost, inițial, atacant?
Da, e adevărat, și acesta e poate un factor pentru ce am reușit ofensiv. Când am fost selectat la un trial, erau 400 de copii participanți și am rămas doar doi. Am prins în teren doar 7-8 minute într-un meci-școală cu două reprize de 12 minute, cam așa era. Și am dat un gol dintr-un șut de la distanță care i-a convins pe antrenori. Am fost selectat, dar ca atacant.
S-a schimbat fotbalul per total, în ultimii ani, astfel încât recordul dumneavoastră stă încă în picioare sau a scăzut calitatea ofensivă a fundașilor din campionatul nostru?
Pe de o parte, modul în care a evoluat fotbalului ne spune că disciplina tactică a micșorat spațiile din teren. Tacticizarea nu mai lasă loc fundașilor centrali, cum era cazul meu, să avanseze prea mult. Dar dincolo de acest aspect rămâne o chestiune de simț, de fler, al jucătorului. Poți antrena multe lucruri la un fotbalist, dar ce simte în fața porții sau în careu, mai greu. Aici intrăm deja în zona lucrurilor înnăscute.
Care ar fi golul care v-a rămas cel mai aproape de suflet din cele 13 marcate în sezonul 1990/91?
A fost un gol minunat, dar și foarte important. Este cel din remiza 1-1 cu Dinamo. Badea a centrat din banda stângă, iar Neagoe mi-a întors mingea, cu capul, din colțul careului mic. Eram la linia de 16 metri și am prins un voleu care s-a dus fix sub transversală! Șut sănătos, pe minge venită înapoi, voleu puțin din cădere… Stelea era în poartă la Dinamo, dar n-a avut ce să mai facă.
Dar alte goluri, din întreaga carieră, care v-au impresionat, dincolo de acel sezon?
Au fost, multe dintre ele, foarte spectaculoase. Îmi spuneau coechipierii, spre exemplu, la lovituri libere, că auzeau doar poc! și apoi vedeau mingea în plasă (râde). Țin minte un vinclu curat pe care l-am reușit contra Brașovului, de la vreo 30 de metri, minge mișcată de Badea la o lovitură liberă. Dar poate cel mai frumos e cel împotriva lui U Cluj. Chiar e un gol rar! Corner pe dreapta atacului nostru, am primit centrarea puțin în afara careului mare și am prins-o din voleu. Am dat de unde vine mingea, cum se spune, iar ea s-a dus direct în vinclu, deși eram în poziție centrală!
Nici bariera de 7 goluri nu s-a trecut din 2004!
Din 1991 până azi, recordul de 13 goluri pentru un apărător în Liga 1, excluzând penalty-urile, stă în picioare. Și ne referim la randamentul ofensiv al unor fotbaliști care au evoluat clar în poziții de fundași, pentru că Brătianu sau Bărcăuan, spre exemplu, au devenit golgheteri abia după ce s-au transformat din stoperi în vârfuri de careu și au fost utilizați ca atare.
Bogdan Mitrea reușea în ediția 2014/15 să înscrie de 14 ori, dar 10 reușite au venit de la punctul cu var. Dincolo de loviturile de pedeapsă, trecutul recent scoate în evidență doar performanța polonezului Celeban, din perioada Vaslui. Acesta reușea 7 goluri în sezonul 2012/13. În rest, cei mai mulți fundași s-au oprit la borna de 5 goluri pe sezon din acțiune sau lovituri libere.
GOLURI FUNDAȘI ÎN L1 DIN 2004 PÂNĂ AZI (fără penalty-uri)
Goluri Jucător (club) Sezon
7 Piotr Celeban (Vaslui) 2012/13
5 Cosmin Pașcovici (Farul Constanța) 2004/05
Joshua Rose (Craiova) 2006/07
Zhivko Zhelev (Oțelul Galați) 2007/08
Sebastian Dubarbier (CFR Cluj) 2008/09
Cosmin Băcilă (Inter Curtea de Argeș) 2009/10
Carlos Cardoso (Pandurii Tg. Jiu) 2011/12
Ricardo Machado (FC Brașov) 2012/13
Lukasz Szukala (Petrolul-FCSB) 2012/13