Beatrice Filip s-a apucat de aviație la Aeroclubul Clinceni prin 2008, când avea 23 de ani și deja lucra la Antena 1, la secția sport. De dimineață, la ora 7, mergea să își facă orele de pregătire, de la 12, ”semna condica” la serviciu, iar seara târziu, după muncă, se apuca de învățat. Din cauza programului infernal din presă, plus școala, că era și studentă la Universitate, cei mai mulți dintre colegii ei erau sceptici că va reuși în aviație.
Doar câțiva prieteni din presă i-au fost alături. Și câțiva oameni din sport, personaje intervievate, au încurajat-o să-și urmeze visul. Printre ei, Ilie Năstase, Viorel Păunescu sau fosta parteneră a lui Gigi Nețoiu, Luchi Georgescu. Surprinzător, și Gigi Becali, care se știe că vede femeile într-un anumit fel, a sfătuit-o să-și țină calea.
Betty și-a văzut de drum. Și așa a obținut primul brevet de pilot PPL la Aeroclubul Clinceni, a continuat Academia de Aviație, iar cursurile de Boeing 737 le-a făcut la Blue Air. S-a rupt apoi de interviuri și meciuri de fotbal și s-a prezentat ea la un interviu, extrem de riguros, la AirItaly. A fost primul job în aviație. A urmat Tarom-ul și de trei ani este Senior First Officer la campania națională a Turciei Turkish Airlines.
Beatrice a riscat tot, a lăsat cariera în presă, a investit 60000 de euro în școala de aviație și pregătirea pe Boeing 737. Bani pentru care a trebuit să muncească pe brânci ca să-și plătească ratele la bănci. Timp de 5 ani, a alternat zborurile de la Clinceni sau Tuzla, cu interviurile cu Mutu sau Becali, iar într-un final, a ajuns de exemplu, să fie pilotul care a dus echipa FCSB la Cluj, pentru un meci cu CFR.
În pandemie rămânând mai mult la sol, fosta jurnalistă a combinat cele două abilități, scrisul și pilotajul, și așa a apărut o carte. Și nu că-i facem noi reclamă, dar „Aviation Journey for smart people” e scrisă fix pentru cei care vor să știe prin ce diferă interviul de angajare într-o companie aeriana față de cele ale altor companii și cum se poate pregăti orice aspirant ca să treacă acest examen. Are Betty ponturile ei.
– Beatrice, după 10 ani în presa sportivă, ai trecut într-o altă lume, aviația, una mai mult pentru bărbați. Ești practic singura femeie de altă origine din flota companiei de stat a Turciei, care zboară pe Boeing 737. Cine s-ar fi gândit? Gigi Becali cu siguranță nu.
Da, Becali chiar nu știe, fiindcă nu l-am avut niciodată pasager. Ce e drept, i-am dus o dată la Cluj echipa, FCSB-ul, și n-am cum să uit asta, fiindcă am nimerit o furtună teribilă, țipau jucătorii prin spate. Denis Alibec, săracul, era roșu la față, și a venit în față, la comandant să-l întrebe dacă scăpăm vii din turbulențe…
-Au scăpat, cu tine la manșă. Așa cum ai scăpat și tu din furtuna aia, de pe munte, când ați coborât cu Gigi Becali la volanul mașinii GSPTV-ului.
Pot să spun că alea au fost primele turbulențe. La sol. Nu știu dacă mai ții minte imaginile alea, dar a fost ceva incredibil. Noi am urcat după Becali la mănăstirea Tărcuța, sus pe munte, la Neamț, și ne-a prins pe toți furtuna. N-aveam semnal, eram vai de capul nostru. Iar Gigi și Luțu nu mai aveau cu ce să coboare, fiindcă se rupsese un pod și n-a putut limuzina să mai ajungă sus. Așa că jumătate din drum l-a făcut cu noi. Evident, la volan, și noroc că nu sunt slabă de inimă, fiindcă Becali a condus ca la raliu. A spart și toba la mașină, dar nu ne-au mai imputat-o șefii, fiindcă a făcut spectacol. Cand am ajuns la podul surpat, am coborât cum am putut și ne-am urcat plini de noroi în Maybach-ul de sute de mii de euro, unde am ascultat muzică religioasă până jos.
Da, mă știi bine, sunt activă, și am profitat de pandemie, mi-am continuat o activitate de coaching, am studenți din lumea întreagă, pasionați de aviație, pe care îi pregătesc pentru interviuri de angajare, vorbim despre tehnică, îi ajut să-și consolideze CV-ul și le dau sfaturi.
Și așa s-a născut ideea de o carte în care să cuprind toate informațiile pe care eu le-am acumulat – în presă, în aviație, în viață, chiar – într-un Ebook, momentan, și un video book: Aviation Journey for Smart People. O carte pentru piloți sau viitori piloți, care există pe site-ul meu, www.aviationjourneys.com, unde am creat o platformă completă pentru toți cei care vor să se facă aviatori. Au la dispoziție teste psihologice de aptitudini, pregătite împreună cu cei mai buni specialiști de la Istanbul, teste din sistemele avioanelor Boeing 737 Max, NG și Airbus. Voi face și o aplicație, dar să nu mai vorbim de chestii din astea, că lucrurile tehnice plictisesc…
-Atunci să vorbim despre aventuri. Incidente aviatice?
Nu, slavă Domnului, n-am avut decât o deviere de la rută, fiindcă îi plesnise unui pasager operația. Și altă dată nu ne-am mai ridicat de la sol din cauza unei fisuri la motor, din cauza bubuiturii, oamenii s-au speriat, au crezut că a explodat vreo bombă și n-au mai vrut să plece. Eu însă sunt antrenată, noi suntem pregătiți precum soldații. Disciplină, responsabilitate, cunoștințe și psihic de fier. Ca la armată.
De foarte multe ori, doar că dacă sunt, de exemplu, ca Adi Mutu, care e discret, rezervat, nici nu-ți dai seama că e în avion, îi văd doar când coboară. Pe Mutu l-am adus o dată de la Paris. Habar n-am avut. Doar la debarcare. Și când l-am salutat, mă așteptam să zică ceva de genul ”Betty, bine că n-am știut că ești tu, că nu mă mai urcam”, dar a fost extrem de politicos, având în vedere că eram cu colegii mei din echipaj.
-Da, ar fi putut glumi cu tine, la câte interviuri ai făcut cu el, la Cesena, la Fiorentina…
El este un tip foarte smart, cu ironie fină, pare dezinvolt, dar culmea, Adi Mutu are trac. Are trac și de cameră, să știi. Și nu numai. Îi este jenă când vin fanii și îl laudă. La Firenze, de exemplu, nu am putut să filmăm pe stradă, pentru că eram ca și cum umblam cu ursul, veneau oamenii să facă poze, să-i strângă mâna, să-l atingă doar. Iar el era stânjenit.
-Ar fi putut totuși să fie surprins…
Așa cum a fost Ilie Năstase. Am fost de atâtea ori la el acasă, pentru filmări, încât când era în avion și mi-a auzit vocea, a oprit-o pe însoțitoarea de bord și i-a zis: ”Eu o știu pe fata asta!”. Bine, știa că făceam școala și m-a și susținut să nu renunț niciodată la visul meu. Și la finalul cursei a venit, am ieșit eu la el și am vorbit. M-a felicitat, a zis că a avut un zbor ușor.
Uneori, când avem curse în locuri din astea cu regim mai strict și trebuie să rămânem ceva timp acolo, da, le povestesc, sunt curioși. Românii se amuză când le spun că, de exemplu, după o deplasare la Barcelona, pentru un meci de Liga Campionilor, Barca-Șahtior, toată lumea, toți care eram, era și Gică Popescu, erau oameni de fotbal invitați de Mircea Lucescu, chiar și eu, am stat toți la business class. Ghici cine a stat la economic?
-George Copos!
Exact. Dar el, în rest, așa, eu l-am perceput ca pe un personaj amuzant. Chiar și pe Mircea Sandu l-am cunoscut în ipostaza relaxată. Bine, am și avut ocazia să-l filmez la un grătar, la o întrunire.
-L-ai filmat, da, chiar și la pomana porcului, la Bistrița.
Ce vremuri, aici m-am întristat puțin fiindcă oamenii ăia nici nu mai sunt printre noi. Nae Manea, Jean Pădureanu care era o gazdă cum rar găsești, iar de Didi Prodan, ce să mai zic, el și nea Nae făceau spectacol. Dumnezeu să-i ierte! Am mers și la mama lui Didi, apoi, țin minte că mi-a făcut niște poale-n brâu…
Am avut niște ani minunați, la Radio România Actualități, la Click și Libertatea, la Antena 1 și GSPTV, unde am învățat cât de mult contează interacțiunea dintre oameni. Dar în evoluția fiecăruia sunt niște etape, ale mele astea au fost. Acum aviația e viața mea. Și mai am multe de realizat și de oferit, mai am mult.
-Mai ai mult până să ajungi comandant…
Daaa, mai am multe zboruri, multă experiență de acumulat. Nu e ușor să te adaptezi, sunt destinații diferite de fiecare dată, zboruri lungi, de noapte sau dimineața foarte devreme. Felul meu de a fi m-a ajutat mult. Și mult de tot m-a ajutat și experința din presă.