Medaliată cu argint la recentele Mondiale de box de la Istanbul, Lăcrămioara Perijoc, 28 ani, e la a doua performanță majoră a carierei, după aurul continental cucerit în 2019. ”Visul cel mare rămâne Olimpiada de la Paris. Să urc acolo pe cea mai înaltă treaptă a podiumului e motivația mea cea mai mare. Ar fi încununarea unei munci istovitoare și a unor eforturi incredibile”, spune suceveanca.
”Dumnezeu mi-a scos boxul în cale. Am fost fascinată dintotdeauna de ideea de competiție, de a fi cea mai bună. Înainte să descopăr ringul, am mai făcut fotbal, handbal, tenis de masă, judo. Mă știu dintotdeauna ca o tipă foarte combativă și încrezătoare în forțele ei”, explică Lăcrămioara resursele sale către performanță.
Ea a luptat și acum cu vechi probleme medicale. A suferit anul trecut o dublă operație la menisc și pentru refacerea cartilajului la genunchiul stâng: ”Au fost șase luni de pauză totală, nici nu aveam voie să pun piciorul în pământ. Mi-au făcut niște găuri în os și câteva proceduri medicale pentru a ajuta la refacerea cartilajului, dar încă mai resimt dureri. Strâng însă din dinți și-mi urmez crezul. Nu există victorie fără suferință. Am avut însă parte de un kinetoterapeut minunat, care m-a ajutat să trec mai bine peste aceste probleme”.
Învinsă în finală de o rivală din țara gazdă, Hatice Akbaș, campioană europeană U22, Perijoc nu ascunde că s-a simțit dezavantajată în finală: ”Am condus tot meciul, am dominat, dar am pierdut inexplicabil. Când cânta imnul Turciei, eu auzeam în urechi și mă gândeam la ‘Deșteaptă-te, române!’, care ar fi trebuit să se audă în mod normal”.
Lăcrămioara provine dintr-o familie cu opt frați, majoritatea plecați la muncă în străinătate, în Anglia și Germania. ”Vom avea o reuniune cu toții acasă, la Zamostea, prin august. Vorbim des, m-au încurajat permanent, la fel ca și părinții. Am avut o copilărie cu multe lipsuri, dar frumoasă în felul ei. Mama și tata mi-au dat libertatea să aleg ce doresc să fac în viață și se bucură pentru drumul meu sportiv, chiar dacă ei probabil nu înțeleg foarte bine ce-i cu boxul”, continuă fata de argint.
Pentru medalia din Turcia va încasa un premiu de 50.000 de dolari din partea federației internaționale, plus 7.000 de lei dinspre statul român, sumă pentru care staff-ul său intenționează să facă o cerere către MTS în sensul dublării cuantumului.
”Vreau să realizez câteva lucruri importante din acești bani. Să construiesc o fântână acasă, unde am crescut, fiindcă cea veche nu mai are apă potabilă. Acolo locuiește unul dintre frații mei cu un copil și-și aduc apă de la o sursă mai îndepărtată. Și vreau să rearanjez casa bătrânească unde stau părinții, să le ofer condiții mai bune”, dezvăluie Lăcrămioara. Ar vrea să ajungă cândva într-o vacanță în Bali, dar ”premiile de acum le direcționez către lucruri mult mai importante pentru mine și familia mea”.
Antrenorul lui Perijoc, Adrian Lăcătuș, crede că eleva sa ar fi meritat medalia cea mai strălucitoare: ”Nu degeaba CIO e cu ochii pe federația internațională de box. M-am săturat să fiu bătaia de joc a unor arbitri. Se continuă fără niciun fel de perdea cu tot felul de aranjamente. Ce a pățit Lăcrămioara la Istanbul se numește furt. Nici contestație nu ne-au dat voie să facem și n-am înțeles de ce”.
Și a completat: ”Timp de o oră, cât am făcut de la sală până la hotel, am tot stat și m-am gândit ce motive ar fi avut să o deposedeze de aur pe fata noastră. N-am găsit absolut niciun răspuns, oricât aș fi fost de sever în analiză. E inadmisibil ca un singur om, președintele federației internaționale, să dispună de viețile și carierele unor sportivi după interese de culise. Nu mai suport să ne hotărască alții soarta după criterii ascunse”.
”M-au sunat cunoscuți de prin o grămadă de țări și toți erau contrariați de decizia din finală. Nu e normal să-i furi un aur unei fete care a muncit și a făcut sacrificii enorme să ajungă până aici. Când fusese operată, se antrena de pe scaun. Stătea jos și lovea sacul cu pumnii, ca să nu-și piardă din condiția fizică, să rămână conectată la pregătire”, mai afirmă Lăcătuș. El spune că marele obiectiv e Olimpiada de la Paris 2024. Până atunci, speră să găsească sprijin la COSR pentru ca Lăcrămioara să obțină și o mașină după argintul de la Istanbul și în așteptarea altor medalii.