Ionel Ganea este unul dintre cei mai apreciați atacanți români de după 2000. Golgheter al primei ligi de fotbal din România și campion național cu Dinamo și Rapid, „Ganezul” a subliniat faptul că este imposibil ca la nivel de alegeri să nu fie permis oamenilor să candideze.
Ce pot să zic de alegeri? Mi-e silă. Atât pot să zic, că de restul… Domnul Burleanu, cel mai probabil, va câștiga un nou mandat. Asta e situația. Nu s-a întâmplat nicăieri în lume și, implicit, în istoria fotbalului românesc. Interzici oamenilor să candideze contra ta.”
De asemenea, fostul „internațional” proaspăt revenit în fotbal la nivel județean (Liga a IV-a Sibiu) a dat de înțeles că este reticent în ceea ce privește schimbări pozitive pentru fotbalul din țară.
În iarbă am tot fost, doar că am promovat de la Liga a V-a la Liga a IV-a. În ceea ce privește fotbalul de top de la noi din țară, e greu să se schimbe ceva în bine. Doar dacă îi schimbăm pe oamenii ăștia, dacă nu, ce să mai comentăm? Întrebați-l pe domnul președinte de ce ei (n.r. – Macedonia de Nord) pot și noi nu putem.”
Totodată, Ionel Ganea, marcator a 19 goluri sub tricolor, a subliniat principala problemă din țară. În același timp, „Ganezul” este de părere că, pentru a avea un fotbal sănătos, episoadele Gaz Metan sau Clinceni nu ar trebui să existe.
Sunt rezultate la juniori, U19 sau U21, dar problema e că nu se investește în fotbal și în reconstrucția lui. Acum, după cum vedeți, avem infrastructură, stadioane, s-a făcut ce trebuie, dar nu avem competiție. Este cea mai mare problemă. Nu poți să ajungi în halul ăsta, cum se întâmplă la Mediaș sau Clinceni. Nu au bani, ajung să se desființeze. Sunt datorii de milioane de euro, zeci de milioane chiar. Jucătorii sunt neplătiți de atâtea luni. Ei din ce trăiesc? Jucătorii, când se retrag, au și ei nevoie de anumite beneficii, dar nu le contabilizează nimeni (n.r. – pensie, venit). UEFA tot spune să se facă contracte de muncă, dar sunt ignorați.”
Pe final, într-o paralelă cu fotbalul jucat la sfârșitul anilor 1990-începutul anilor 2000, lucrurile sunt în antiteză din multe puncte de vedere.
Când jucam eu fotbal, anii 1990-2000, nu existau drepturi de televiziune. Totuși, aveam stadioane pline și nu au fost probleme cu echipele din acest punct de vedere, să intre în insolvență.”