EXCLUSIV. Interviu cu Duckadam de la FC Voluntari. Portarul Mihai Popa a ajuns la 3 penalty-uri parate în acest sezon: “Îți spun pentru prima oară secretul!”

La 21 de ani, Mihai Popa e unul din fotbaliștii-revelație ai sezonului în Liga 1. Internațional U21 și participant la Jocurile Olimpice de la Tokyo, portarul își continuă ascensiunea atingând de data aceasta o bornă specială: 3 penalty-uri parate din 3 în campionat, procentaj de 100%!

A scos ultima oară lovitura de pedeapsă executată de Ciprian Deac (CFR Cluj), în play-offul Ligii 1. Anterior, cele bătute de Luckassen (Sepsi) și Adi Petre (Farul). Iar seria impresionantă nu e deloc întâmplătoare! Goalkeeper-ul a făcut mereu spectacol în această zonă fierbinte a postului său.

Pe când era la Astra Giurgiu, a mers cu echipa în finala Cupei României după ce a scos Dinamo în semifinale, după penalty-uri! Iar cu un an înainte, împrumutat la Rapid, a parat două execuții de la 11 metri în meciul de Liga 2 cu Petrolul Ploiești!

Se moștenește abilitatea? Mihai Popa, lăudat recent și de Leo Toader, antrenorul de portari al naționalei României, într-un interviu exclusiv Playsport, provine dintr-o familie în care fotbalul înseamnă tradiție. Bunicul său, Gheorghe Popa, a fost tot portar și a apărat pentru Farul Constanța în perioada 1969-1977!

Mihai Popa, în pragul despărțirii de Torino după doar un sezon. Care este situația portarului…

Veste grea pentru portarul român de la Torino! Ce decizie a luat clubul italian

Cum arată un “plan” de portar profesionist

Mihai, cum de ai ajuns la această performanță legată de penalty-uri, ce se află în spatele ei?

Întâi, plec mereu de la principiul că presiunea e pe executant, nu pe mine. Îmi oferă liniște și încredere. Și de aici încolo încep să îmi construiesc planul. Uite, e prima oară când povestesc așa detaliat despre asta. Îți spun prima oară secretul, cum ar veni! (râde).

Chiar te rog!

Dincolo de calitățile native, de viteza de reacție, care și aceasta se îmbunătățește prin antrenament, am un plan pe care îl pregătesc atent. Înaintea fiecărui meci, împreună cu antrenorul de portari, fac studiu video pe executanții adverși. În ce colț bate fiecare, cum se manifestă când lovitura de pedeapsă vine în moment de presiune al jocului sau nu, ce tip de reacție trebuie să pregătesc eu. E complex, dar îmi place mult!

Te-a preocupat dintotdeauna acest segment din pregătire?

Am fost dintotdeauna fascinat, e adevărat, dar în ultima vreme am început să aprofundez. Dincolo de analiza video, din ultima vreme am început să verific și statisticile adversarilor. Să citesc studii despre tehnica stângacilor și cea a dreptacilor. Care sunt obișnuințele jucătorilor tehnici față de cei cu o tehnică medie. Și tot așa!

Fundașul Popa și accidentarea care l-a transformat

Când erai copil și jucai fotbal pe stradă cu prietenii, stăteai totdeauna în poartă?

Nuuu, pe atac! Chiar și după ce m-au înscris părinții la fotbal, tot jucător de câmp am fost. Aveam 7 ani. Primele zile, alergam pe tot terenul, așa cum făceam mai toți copiii. Apoi, când a devenit serioasă treaba cu fotbalul, am ajuns… fundaș!

Și cum ai ajuns portar? Are de-a face cu bunicul tău, Gheorghe Popa, fost mare portar al Farului în anii ’70?

A fost o întâmplare, sincer îți spun! La un turneu, s-a accidentat portarul echipei și era nevoie să apere cineva. M-am gândit la bunicul meu, e adevărat, și am zis că apăr eu! M-am descurcat bine și de-aici… așa a fost să fie! Deci nu bunicul m-a forțat să fiu portar. Dar tata și-a dorit mult să fac fotbal, în general.

Și tatăl tău a jucat?

Tata era foarte pasionat și am simțit mereu regretul lui că nu a ajuns fotbalist. Cred, sincer, că și-ar fi dorit mult să fie chiar portar, să-i urmeze bunicului. Mereu mă gândesc la lucrul ăsta. Eu nu am fost de la început, după întâmplarea de la acel turneu, îndrăgostit de postul de portar. A început să îmi placă treptat și am devenit profesionist pe parcurs.

“Bunicul fumează un pachet pe meci când apăr și apoi facem analiza”

Care e povestea cea mai tare pe care o ai legată de bunicul tău și de fotbal, în general?

Alt secret îți spun (râde). Ca portar, el era cam superstițios. Și a rămas așa, normal! Venea mereu la meciurile mele când eram la copii și juniori. Totul până la un turneu final când echipa noastră a pierdut la penalty-uri, cu mine în poartă. După meci, mi-a spus că nu mai vine niciodată, că de-aceea am pierdut (râde). Nu prea l-am crezut… Dar uite că de-atunci și până azi, nu a mai venit!

La niciun meci? Nici la debutul în Liga 1? Sau la naționala de tineret?

Nu a mai venit deloc, îți spun! Urmărește absolut toate meciurile transmise la TV în care joc și fumează un pachet de țigări pe meci, de emoții. La final, discutăm la telefon. Poate când voi ajunge la naționala mare să îl conving să vină, sănătate să aibă și vom vedea!

În analizele de după meci te ceartă după greșeli?

Chiar nu mă ceartă. E un fel de analiză. Mi-a și spus cândva că nu mă va certa vreodată pentru că el, când apăra, nu asculta de nimeni. Și când greșea, știa că a greșit, se pregătea mai mult după o greșeală, dar nu asculta de ceilalți. M-a sfătuit să îi urmez calea (râde).

Și verișorul tău, David Munteanu, e tot portar! Are 12 ani și e la Academia Hagi. Îl vom vedea cândva în Liga 1?

Îmi seamănă mult la vârsta asta. E tot mic de înălțime, cum eram și eu cândva. Eu pe la 16 ani abia am crescut 15 centimetri în înălțime, într-un singur an! A contat enorm, pentru că în fotbalul de azi nu cred că mai poți face mare performanță ca portar, fără talie. Pușiul are calități bune, e rapid, agil, ca o pisică! Dacă va crește fizic, eu cred, obiectiv, că poate să ajungă la Liga 1.

“Inamicul” Budescu, modelele Tătărușanu și Oblak

Care sunt cei mai buni executanți de la 11 metri pe care i-ai avut în față până acum, fie coechipieri la antrenament, fie adversari în Liga 1?

Clar, pentru mine cel mai bun e Constantin Budescu! Te așteaptă să pleci de pe loc până în ultima fărâmă de secundă înainte să bată! Chiar n-ai cei să-i faci… Nu mai spun de tehnica lui… Când l-am avut adversar, îl studiam și la final îmi dădeam seama că nu am cum să planific ceva. Poate doar să dea el pe lângă! Sau să îl contracarezi printr-un feeling de moment, altfel e aproape imposibil…

Care a fost dintotdeauna idolul tău dintre portarii români? Dincolo de bunicul, firește!

Am început să am un model pe la 13-14 ani, când deja conștientizam fotbalul foarte bine. Am fost și am rămas înnebunit după Ciprian Tătărușanu. Mai apăra și penalty-uri, dincolo de ce făcea în meciuri! A rămas favoritul meu. Îl admir enorm, sincer. E un exemplu de pregătire și profesionalism.

Dintre portarii europeni de azi, care îți place mai mult ca stil?

Uite, Ederson și Alisson sunt considerați acum portari moderni, fără intervenții neapărat spectaculoase, dar cu un joc de picior excepțional. Cu toate astea, mie îmi place foarte mult de Oblak de la Atletico Madrid. Nu cred că e nevoie să îl descriu. E complet, din punctul meu de vedere.

“Mă văd apărând în Italia sau Anglia”

Hai să ne întoarcem la tine și cariera ta, te rog. FC Voluntari a câștigat Cupa României acum câțiva ani, ediția aceasta e iar în semifinale cu șanse mari pentru finală. S-a calificat în play-off-ul Ligii 1. Sincer, crezi că se poate mai mult de atât?

Pe termen lung, cu siguranță! Condițiile de la Voluntari sunt excelente, infrastructura pentru pregătire, meci, absolut fiecare detaliu din zona asta. Apoi, oamenii implicați pun multă pasiune. Eu gândesc invers și spun chiar că nu văd de ce să nu se poată mai mult! Repet, pe termen lung. Dacă vom ajunge anul acesta în cupele europene prin Cupa României, poate va fi tocmai lucrul care să producă trecerea spre o nouă fază a performanței la Voluntari.

Ce vei face tu când se termină sezonul, pentru că suntem aproape de final? Se tot vorbește că sunt șanse mici să continui la FC Voluntari.

Dacă vor fi discuții și variante concrete, eu sunt deschis la orice. Dar acum chiar mă concentrez pe finalul de sezon. Îți dai seama, Cupa României ar fi primul trofeu din cariera mea!

Ce campionat european ți s-ar potrivi cel mai bine, ca portar, dintre cele foarte puternice?

Aproape oriunde mă pot adapta. Poate doar în Germania ar fi mai greu, pentru că Bundesliga, la nivel de portari, e dificilă. E greu să intri pe acea piață fotbalistică, rareori vezi portari străini în Bundesliga sau veniți din alte ligi. Ei cer o tehnică specifică, pe care o formează în ani. În Anglia, spre exemplu, regăsești toate stilurile de portari. La fel, Italia cred că mi s-ar potrivi mult.

Ești titular pentru România U21, ai fost la Jocurile Olimpice, când și cum vezi pasul spre naționala de seniori?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Nu o spun doar de dragul de-a o spune, dar chiar sunt convins că toate vor veni la vremea lor și nu are rost să forțez absolut nimic. Eu sunt foarte mândru și mă bucur că sunt monitorizat și analizat atent de staff-ul de la seniori. Asta îmi dă și o mare responsabilitate. Va veni și rândul meu, până atunci mă gândesc la EURO U21 de anul viitor, e o șansă uriașă!