Internațional de tineret și component în acest an al lotului olimpic, Alex Dobre are o traiectorie specială în fotbalul mare. Nu a jucat la profesioniști pentru niciun club din România, a semnat în 2016 cu Bournemouth și a mai jucat apoi în Anglia la Bury, Rochdale, Yeovil și Wigan. Anul trecut a fost transferat de Dijon în Ligue 1, acum luptă pentru revenirea echipei pe prima scenă din Franța. Toate detaliile unei povești captivante despre o abordare altfel a vieții de fotbalist sunt aici!
Alex, sezonul trecut, în Ligue 1, jucai aproape meci de meci, dar intrai mai mult pe parcurs. Acum, meci de meci titular, goluri și pase de gol, jucătorul lunii, cum s-a realizat evoluția?
A fost vorba și de nevoia unei perioade de acomodare de la fotbalul englez în care am crescut la cel francez. Dar a contat și venirea antrenorului Patrice Garande, care mi-a acordat mai multă încredere față de cel anterior. Adaptarea în vestiar a fost puțin mai grea, când am venit am văzut că foarte puțini jucători vorbesc engleză. Așa că am progresat eu în limba franceză și s-au îmbunătățit lucrurile.
Joci și în spatele vârfului, și bandă stângă, și bandă dreaptă. Unde te simți cel mai confortabil și unde crezi că dai cel mai bun randament?
E același răspuns, cumva firesc dau randament unde mă simt și cel mai confortabil, adică atunci când joc în banda stângă. Polivalența e însă un factor important și cântărește mult în alegerea unui jucător de către o echipă din fotbalul vest-european și nu numai.
Pe transfermarkt, Dijon are unul din loturile cele mai valoroase din Ligue 2, dar clasamentul la zi nu reflectă tocmai asta…
E o perioadă de tranziție, au fost foarte multe schimbări în club, de la nivel de decizii manageriale până la componența staff-ului tehnic, a lotului… Toate au avut o anumită influență asupra clasamentului de acum, dar perspectivele sunt pozitive. Am căpătat omogenitate în lot, avem argumentele să sperăm la o clasare cât mai sus la final.
Ce fel de fotbal se practică în Ligue 2?
E mai dur decât în Ligue 1, dacă e să facem o comparație cu ce am trăit sezonul trecut. Cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie Ligue 2 ar fi efort, viteză și forță.
De ce crezi că nu avem alți fotbaliști în fotbalul francez de prime două ligi? Ce baraje, să spunem așa, ar fi pentru tinerii jucători români?
Unul din motive nu cred că ține de jucătorii noștri, ci de faptul că Franța dispune de cele mai bune academii de fotbal, cresc aici foarte mulți jucători valoroși, e o arie de selecție uriașă pentru cluburi. Apoi, sunt diferențe mari între fotbalul care se practică în România și cel din Franța, diferențele astea sunt cunoscute în Franța și sunt un obstacol.
Dacă Dijon te-ar consulta să recomanzi un fotbalist român, cine s-ar adapta la echipă cu succes, din coechiperii de la naționala de tineret sau olimpică? Nu mă refer la cine e mai valoros, ci la calitățile specifice pentru Ligue 2 și Dijon.
Cred că Marco Dulca s-ar potrivit cel mai bine la fotbalul de aici!
În România, fotbalul la Jocurile Olimpice nu a avut mare ecou în rândul comunității fotbalistice. În Spania, spre exemplu, îmi povestea Alex Pașcanu că a fost copleșit de reacții pozitive după ce s-a întors la Ponferradina din experiența Tokyo. La tine cum a fost?
Foarte curioși au fost toți de experiența olimpică, au apreciat, am avut numai reacții pozitive, mă întrebau despre atmosferă, despre competiție. Am fost mândru.
Tocmai pentru că beneficiezi de o experiență aparte, atât a fotbalului englez, cât și a celui francez, cât și cum contează rolul agentului de jucători în fotbalul de la acest nivel, cum ai perceput tu aceste experiențe?
Tocmai pentru că am avut experiențe neplăcute cu diferiți agenți pe când evoluam în Anglia, de care nici nu vreau să-mi amintesc, pot spune clar că e un rol foarte important pe care aceștia îl joacă în cariera unui jucător, o pot influența major. Acum lucrez cu o firmă de impresariat din Germania de care sunt mulțumit.
Suporterii români te cunosc doar de la naționala de tineret și cea olimpică, povestește-mi două întâmplări care te-ar putea defini!
Interesant… Prima ar ține de latura fizică, alta de cea mentală, de perseverență și ambiție. Când eram la Bournemouth, la unul din antrenamentele noastre a participat James Ellington, campion european la atletism. Tocmai ca să ne predea tehnici de alergare. Și a fost foarte surprins și încântat de tehnica mea de alergare și de coordonare în mișcare. A doua întâmplare ține de mine și de idolul meu, Cristiano Ronaldo. Tot la Bournemouth eram și îmi doream enorm un tricou de-al lui. Așa că m-am gândit la o soluție și am vorbit cu coechipierul meu, Jefferson Lerma. Știam că el e coechipier la naționala Columbiei cu Cuadrado. Care era coechiper cu Cristiano la Juventus. Și așa am reușit ?
Cum te-au construit acești 6 ani în străinătate, pe de o parte ca tânăr, pe de altă parte ca fotbalist?
Când vrei din tot sufletul să faci performanță, nu-i ușor deloc să fii tânăr în străinătate, dar perioada asta m-a călit și m-a responsabilizat. Din punct de vedere fotbalistic, am simțit în fiecare etapă că lucrez pentru o bază profesională solidă, pentru viitorul carierei mele.
Povestește-mi, te rog, ce lecție trăită de tine fotbalul englez te-a învățat să privești altfel fotbalul și să faci altfel lucrurile!
Am învățat în vestiarul lui Bournemouth, trăind alături de jucători importanți pentru fotbalul englez, că esențial ca o parte din veniturile obținute să le investești în dezvoltarea ta profesională. E un circuit pentru performanța pe care ți-o dorești.
Știu că ești un profesionist total în ce privește pregătirea. Ne dezvălui din ce înseamnă pregătirea ta specială, dincolo de cea cu echipa?
E adevărat, acord foarte mare atenție fiecărui element din ce înseamnă desăvârșirea mea ca fotbalist. Am un antrenor personal pentru latura fizică, iar cu el îmi îmbunătățesc viteza și forța explozivă. Totodată, un nutriționist care coordonează alimentația mea echilibrată și adaptată nivelului de efort depus. Și lucrez cu un psiholog specializat în ramura sportivă.
Cum e viața în Dijon? Ce faci în timpul liber?
Trăiesc într-un oraș foarte liniștit și frumos, mă plimb cu soția prin centrul orașului, mai mergem și prin Lyon care nu e foarte departe, iar când prind câteva zile libere ne ducem și prin Paris.
Unde va fi Alex Dobre peste 5 ani, la 28 de ani, fix în decembrie 2026? Întâi fotbalistic, dar apoi să îmi spui și în viața personală. Cum arată cele două proiecții?
Voi juca la un club de top și voi fi un tătic fericit alături de soția mea, care a fost mereu lângă mine!
Ce vrei să-ți aducă 2022?
Anul ce vine sper să aducă poate debutul meu la echipa națională și un pas important în carieră!