EXCLUSIV. Fostul arbitru FIFA Dan Ologeanu are amintiri spectaculoase de la un duel cu Mircea Lucescu: ”L-am scuipat, l-am bălăcărit”

Înainte ca Aradul să-l propună pe scena internațională pe Ovidiu Hațegan, orașul de pe Mureș s-a mai lăudat cu un arbitru FIFA, imediat după Revoluție, în perioada 1990 – 1995. 

Dan Ologeanu n-a ajuns la nivelul de top al concitadinului său, dar a avut un parcurs remarcabil chiar la nivel continental, în frunte cu o semifinală de Cupa Campionilor Europeni, returul de la Ajax – Nottingham Forest 1-0 în aprilie 1980. Cu Krol, Lerby, Arnesen, Shilton, Viv Anderson și Trevor Francis pe gazon și cu două legende pe băncile tehnice, Leo Beenhakker și Brian Clough. Arădeanul a fost atunci la o tușă, la cealaltă a stat Otto Anderco, iar Nicolae Rainea – central. 

A pornit ca jucător din măruntaiele fotbalului județean și s-a cocoțat apoi ca arbitru până în vârful piramidei, a exersat și o carieră de președinte la UTA, Motorul și CPL. A traversat vremuri complicate cu fluierul și cu fanionul în anii ‘80, a navigat prin vârtejul Cooperativei în anii ‘90, când președinții cu influență își permiteau să învârtă pe degete delegări, suspendări sau promovări ale ”cavalerilor”. A devenit un personaj, iar alura lui masivă, de grizzly înfricoșător, a ascuns de multe ori un tip jovial, cu un umor nebun.   

EXCLUSIV. Dezvăluiri despre celebrele protocoale ale arbitrilor din România: „Meme le organiza pe cele mai…

EXCLUSIV. Dilemă în jurul lui Helmut Duckadam. A primit sau nu bani de la UTA…

Azi, la 72 de ani, Ologeanu trăiește într-o căsuță liniștită, anonimă, situată în apropierea ștrandului din Arad, unde e vecin cu Adrian Ungur, unul dintre copiii teribili ai fotbalului arădean. S-a retras complet din spațiul public, se bucură de viața alături de familie, iar curtea largă din fața locuinței e deseori scenă pentru depănarea unor amintiri excepționale.

*De ce se eschiva de la sarcina de a marca adversarii de top, gen Dobrin sau Balaci, și cum au sărit scântei la confruntarea directă cu Lucescu la un CSM Reșița – Dinamo

* Implicarea în dosarul meciurilor trucate din anii ‘80 și relația pe care Nicolae Rainea o avea cu Securitatea lui Ceaușescu

* Cum a ajuns să-l antipatizeze pe Ion Crăciunescu, episoadele tulburi cu vâlceanul de la un Italia – Scoția din 1993 și concluzia dură la adresa acestuia: ”Crede că, dacă Dumnezeu a făurit ființa umană, el a venit și i-a adăugat mâinile!”

* Dezvăluiri despre cele mai celebre protocoale din Liga 1: ”MM Stoica le știa bine la Galați, Pinalti și Sechelariu mai plasau dansatoare. Gigi Ștefan organiza cele mai tari mese”

* Discursul lui Duckadam care l-a contrariat: ”A zis că UTA nu i-a dat nimic, niciodată. Eu personal, ca președinte, i-am pus în mână 10.000 de lei, la trei zile după finala de la Sevilla”

”Săpunaru e elegant pe lângă ce jucam eu. Tăiam lemne!”

Playsport: De unde a început povestea dumnevoastră de dragoste cu fotbalul, domnule Ologeanu?

Ologeanu: Am pornit ca jucător din județ, de la Moldova Nouă, iar la 22 de ani am ajuns la Reșița, în Liga 1. Am debutat într-un meci cu Steaua, pe vechiul ”Republicii”, când am intrat prin minutul 50 și ceva. S-a terminat 1-1 și i-am dat pasa de gol lui Nestorovici. Am strâns apoi peste 130 de meciuri în Valea Domanului, în trei sezoane consecutive. Jucam fundaș dreapta sau stoper. Profesorul Reinhardt m-a tras în centru ca să-i facă loc în bandă lui Mircea Chivu, tatăl lui Cristi. 

Playsport: Cum era jucătorul Dan Ologeanu?

Ologeanu: Păi, ca să facem o comparație, aș spune că Săpunaru e elegant pe lângă ce arătam eu pe gazon! Dacă jucam după regulile și strictețea de azi, nu prindeam prea des minutul 10 pe teren. Rupeam lemne, cum se zice. Intram în aceeași categorie cu Deselnicu, Biro de la UTA, cu Libardi sau cu Stocker de la Petroșani. Nu prea le aveam cu mingea, trăgeam și-un pic de burtă după mine, dar săream excepțional la cap și eram neîndurător în defensivă. 

”Pe Dobrin sau Balaci îi mai protejai din instinct ca arbitru”

Playsport: I-ați prins și ca jucător, și ca arbitru pe Dobrin, Balaci, Lucescu, Iordănescu, Dinu, Lăcătuș. Cum arăta, de exemplu, duelul cu ”Gâscanul”?

Ologeanu: Responsabil de Dobrin era Aurică Beldeanu, care-l mai stopa. Antrenorul evita să mă pună pe mine paznic la un paraleu. Mă făcea Gicu de nici nu vedeam mingea. El se ducea într-o parte, eu fix în direcția opusă. Din postura de arbitru însă, am cunoscut un Dobrin foarte liniștit și echilibrat. Nu riposta, nu comenta. Un model!  

Playsport: Dar vă mai fura ochii cu artifiicile lui, nu?

Ologeanu: Bineînțeles! Și, sincer vă spun, din instinct îți venea să-l protejezi ca arbitru. Cum să vină X să-l lovească pe Dobrin? E o chestiune cumva naturală care funcționează în cazul marilor jucători. La fel se întâmpla și cu Balaci. 

Playsport: Și Ilie era un coșmar din postura de adversar!

Ologeanu: Daaa! Și pe el îl evitam. Până mă mișcam eu, Balaci era departe. Apoi, ca arbitru, la un fotbalist de asemenea anvergură te faci că nu auzi dacă țipă de vreo două ori la tine. Acum, dacă lași pe unul să-și mai verse năduful de două-trei ori, fără să exagereze însă, îți sar toți în cap.  ”De ce nu-l potolești din prima, să lase glasul mai jos?”.

”M-au reținut pe nedrept de la delegări timp de doi ani”

Playsport: Lucescu?

Ologeanu: Eee, cu Lucescu e altă poveste! L-am prins adversar direct la un meci Reșița – Dinamo. Avea o viteză de trecea pe lângă mine ca acceleratul prin gară. Dar, de câte ori îl prindeam, îl tăvăleam! Timp de o repriză l-am scuipat, l-am bălăcărit, l-am făcut în toate felurile, în speranța că-l enervez și-l scot din ritm. La pauză, pe tunel, s-a plâns la antrenorul Ioan Reinhardt. ”Cine e, domne, fundașul ăsta dreapta, că m-a porcăit nonstop?”. ”Ce mama dracu ai făcut, mă?”, s-a răstit profesorul la mine pe culoar.

Playsport: Nu mai înțelegeați nimic, probabil!

Ologeanu: M-am necăjit rău pe moment. ”Ce naiba, ăsta ține cu Lucescu?”. Dar apoi, în vestiar, s-au lămurit treburile. ”Voiai să te pup de față cu el? Foarte bine, bravo! Continuă în repriza secundă să fii bătăios!”. Am învins cu 2-1. 

Playsport: Ca arbitru, ați trăit o cumpănă în anii ‘80, când ați fost implicat în celebrul dosar al meciurilor trucate, cu zeci de ”cavaleri” intrați în anchetă și cu un dosar penal pentru Otto Anderco, unul dintre centralii în mare vogă atunci. 

Ologeanu: Am apărut, într-adevăr, în acel lot, dar n-am fost anchetat. M-au trimis de pe o zi pe alta la un meci Brașov – Sportul Studențesc, în locul lui Rainea, iar după câteva zile au intrat la puricat toate brigăzile de la partidele Brașovului. Că de acolo a plecat vârtejul. Dar pe mine nu m-a chemat nimeni să dau vreo declarație, nimic. Am fost doar reținut de la delegări, preventiv. Am stat însă pe bară doi ani, pe nedrept. Marea majoritate ar fi trebuit să fim reprimiți în circuit după vreo opt luni, că n-au găsit nimic în neregulă la foarte mulți. Dar s-au tot ținut dosarele la sertar și am reînceput apoi din Liga 2. 

Rainea și Securitatea: ”Ce scrii acolo, nea Nicule?”. ”Informez organele”

Playsport: A intrat parcă și Rainea în acel malaxor, nu?

Ologeanu: Da, dar el a scăpat prin alte metode. A dispărut de la delegări vreo trei etape, nimeni nu știa de ce, apoi și-a rezolvat problemele sus, cu comuniștii. Erau vremurile lui de glorie, deschidea orice ușă în țara asta. Tare de tot! Nu voia însă să treacă peste anumite bariere, dar cred că putea să-și aleagă singur și meciurile la care să arbitreze. Și să vă mai spun ceva: Otto Anderco era peste Rainea! Dar nea Nicu avea și niște relații formidabile prin Italia!

Playsport: Credeți că a lucrat pentru Securitate?

Ologeanu: Am avut împreună destule meciuri în străinătate, iar în avion, la întoarcere, îl vedeam cum făcea rapoarte. Eu cu Otto Anderco mai beam o bere și-l întrebam: ”Ce scrii, nea Nicule, acolo?”. ”Fac raportul! Informez organele”. Nu știu ce era, unde le ducea, la cine. Probabil trebuia să scrie cu cine ne-am întâlnit, ce activitate am avut. 

Playsport: Dar îl suspectați că era omul Securității?

Ologeanu: Nu! Asta nu! Dar el afla multe de pe la șprițurile din serile anterioare meciurilor, de la directori, de la primi secretari. Putea să livreze apoi mai departe informațiile. Eu nu știu însă să fi făcut așa ceva. 

Playsport: Pe dumneavoastră au încercat vreodată să vă recruteze?

Ologeanu: Niciodată! Aveam o grămadă de prieteni în Miliție, la Securitate, dar nu m-a abordat nimeni cu o asemenea temă. Probabil știau că eu nu mă băgam oricum în chestii din astea. N-a avut nimeni cu ce să mă ”agațe” vreodată. Am ținut capul sus tot timpul, deși tentațiile erau foarte mari pe toate părțile. De exemplu, când ajungeai la un meci, nici nu coborai bine din mașină și te lua în primire direct primul secretar de județ. ”Ce ai nevoie? Te ajutăm cu orice, dar mâine fă tot ce poți ca să batem”. 

”Cum adică tu, Crăciunescu, ai magazin Samsung și-l arbitrezi pe Copos?”

Playsport: Ați stat bine cu partea financiară? Ați avut afaceri?

Ologeanu: Am deschis două magazine după Revoluție. Vindeam orice. Am intrat apoi în domeniul jocurilor de noroc, la păcănele, unde am câștigat mult mai bine decât în arbitraj, că acolo se învârteau ecranele în fiecare secundă. 

Playsport: V-ați băgat și în celebra rețea de magazine ”Samsung” a lui Copos?

Ologeanu: Nu, că pe mine nu mă cheamă Crăciunescu! Păi, cum era posibil ca tu, Crăciunescu, să ai magazin ”Samsung” și să arbitrezi Rapidul lui Copos? Nu se poate așa ceva! Și tot spune ”domne’, eu sunt corect!”. Dar acolo n-a fost greșeala lui, ci a FRF și a Comisiei de Arbitri. 

Playsport: Crăciunescu sau Porumboiu?

Ologeanu: Porumboiu, fără nicio discuție! Neșansa lui a fost însă că n-a găsit pe cineva prin străinătate care să-l tragă în sus, cum se spune. N-a beneficiat, de exemplu, de susținerea externă a lui Rainea. Sau a lui Crăciunescu, promovat în țară și pentru că activau prin FRF mulți de pe la Vâlcea. Păi, hai s-o luăm și profesional, că amândoi sunt economiști de formație! În timpul lui Ceaușescu, Porumboiu era director la ONT Vaslui, avea vreo 200 de oameni în subordine. Crăciunescu? Zero barat! Nu lucra nimic! Trăia doar din arbitraj.

Playsport: Nu prea v-ați iubit cu Crăciunescu!

Ologeanu: Nu, pentru că e un tip foarte plin de sine. Crede că, dacă Dumnezeu a făurit ființa umană, el a venit și i-a adăugat mâinile! Nu vedeți și analizele lui de la TV? Vorbește de parcă e Zeul Suprem! 

”În Italia, noi am mers la cumpărături, el a zis că face antrenament singur în pădure”

Playsport: Mă scuzați, dar sunt, totuși, analizele unui om care chiar se pricepe, știe ce vorbește! 

Ologeanu: Sigur, nu susțin altceva, numai că-și etalează analizele într-un mod absolutist. Ceva de genul ”Lăsați că vă spun eu cum e, că voi nu știți nimic!”. Apropo de stilul ăsta, haideți să vă relatez o întâmplare pe care am pățit-o cu el la un meci Italia – Scoția din preliminariile pentru Mondialul 1994!

Playsport: V-ascult!

Ologeanu: El la centru, eu și Corocan la tușe. George Ionescu rezervă. Prin minutul 60, scapă un scoțian spre poartă de pe la 40 de metri, ofsaid, ridic steagul. Vine în fugă. ”Băi, Dane, chiar a fost ofsaid?”. Păi, du-te, bă, de-aici! Cum adică? Eu stau cu steagul sus aiurea? A fluierat într-un sfârșit, dar asta e lipsă de încredere. Îmi permit să fac prostii la nivelul ăsta? De ce m-ai mai luat în brigadă? Am revăzut faza după joc, și-a dat seama că a fost OK, m-a felicitat. Nu mai aveam nevoie de niciun ”Bravo!”. A rămas cam deranjat de moment. Și asta nu e tot!

Playsport: Adică?

Ologeanu: Înaintea jocului am ieșit să facem niște cumpărături, însoțiți de cineva de la federația italiană. El n-a vrut să vină. A zis că rămâne la un antrenament singur prin pădure. Păi, unde e unitatea brigăzii? Ori mergem toți, ori…cum vine asta? Alergi singur prin pădure! Și nici în țară nu s-a întors cu noi, însă a vrut să-mi dea o trusă de bărbierit ca să i-o las soției, la Otopeni. Zic: ”Băi, ești nebun? Știu eu ce-ai pus tu înăuntru?”. I-a dus-o până la urmă acasă fraieru’ de Corocan. 

”Dinu voia să sară la bătaie cu Lăcătuș”

Playsport: FC Olt – Steaua, 1989. Vă spun ceva datele astea?

Ologeanu: Scandal mare de tot, meci întrerupt vreo 20 de minute! Mustățea – central. I-a dat al doilea galben lui Mihali, eliminare! Și de aici a început bătaia. Șuturi, înjurături, le săreau milițienilor caschetele din cap. Lăcătuș a dat tonul, a intervenit și Hagi. Mai erau vreo două-trei minute, iar Mustățea voia să oprească jocul. ”Băi, ai înnebunit? Ne scot ăștia pe noi țapi ispășitori! Ne dau afară din arbitraj!”. ”Ai dreptate!”, zice. A lăsat să se calmeze spiritele puțin, a mai fluierat de două-trei ori și a terminat meciul. Pe tunel însă, alte belele!

Playsport: Ce anume?

Ologeanu: Dinu era antrenor la Olt. S-a luat la înjurături cu Lăcătuș. Era gata să sară la el, la bătaie! M-am dus și l-am rugat să se liniștească. ”Băi, Cornele, ești om serios! Lasă-l să înjure, ce-ți trebuie să-i răspunzi!”. S-au liniștit într-un final. 

Playsport: Ați arbitrat toate echipele mari ale României. Cu cine era cel mai dificil?

Ologeanu: Cu Dinamo! Erau presiuni mari, interese. Te chemau la generalul Diamandescu, la ministru, te suceau, te răsuceau. ”Vezi că Dinamo trebuie să câștige! Ai grijă ce faci!”. 

”Seche și Pinalti mai plasau dansatoare la protocol”

Playsport: Era însă și fața plăcută a activității de arbitru, pentru că funcționau niște protocoale de nota 10, nu? Și înainte, și după Revoluție!

Ologeanu: Viață frumoasă, așa e! Dacă m-ați pune să aleg, aș lua-o de la capăt! Iar la protocoale, depinde cu cine nimereai în brigadă și unde. Unele începeau de sâmbătă pe la 4-5 după-amiaza, țineau până la 5 dimineața. Dormeai apoi liniștit până după miezul zilei, iar seara – la meci. 

Playsport: Cine organiza însă cele mai spectaculoase protocoale?

Ologeanu: Ăsta le știa bine, la Galați…Meme…Și Sechelariu, la vila de la Hemeiuși, lângă Bacău!

Playsport: Cu ce era așa special la Galați? Se iveau și acolo folcloriste gen Piatra Neamț?

Ologeanu: Cele mai bune mâncăruri, băuturi. Dar Meme și Stan nu erau cu folcloriste. Sau, cel puțin, nu la meciurile mele. Acolo mi-am și încheiat cariera, la o partidă a Oțelului.

Playsport: Dansatoarele apăreau însă în peisaj la Sechelariu?

Ologeanu: Era super! Sechelariu nici nu-ți dădea voie să pleci după meci. Trebuia să rămâi până a doua zi dimineața. Se mai plasau dansatoare, și la el, și la Pinalti. Că Sechelariu a învățat cum stau treburile de la Pinalti, iar Pinalti și Chivorchian au prins repede de la nea Jean Pădureanu. Dar Ștefan avea cele mai fastuoase protocoale la Piatra! 

”Fotbalul românesc își propune să trăiască în continuare în mocirlă”

Playsport: Sincer, ați beneficiat vreodată de un favor mai substanțial din partea unui club?

Ologeanu: Uite, e o chestie care s-a petrecut după un Bistrița – Petrolul, blat! Dacă Ploieștiul nu câștiga, retrograda! A bătut cu 2-1. Înainte, nea Jean ne-a luat mai pe ocolite, dar i-am zis direct: ”Lasă, nu ne mai povesti, știm că e aranjat!”. La câteva zile după acea partidă urma să plec cu Patrițiu Abrudan la un turneu amical la Dallas, în SUA. M-am dus la București, marți am trecut pe la FRF, unde era un plic pentru mine: bilete de avion dus-întors pentru Dallas, plătite de Petrolul. Cine putea să spună că nu eu le-am cumpărat? 

Playsport: Sunteți de acord că Mircea Sandu și Dumitru Dragomir au nenorocit fotbalul românesc?

Ologeanu: Sandu gestiona un munte, Mitică – un deal. De exemplu, Dragomir l-a distrus, pentru că n-a venit cu nimic nou, a conservat practicile vechi. A îngropat fotbalul românesc, i-a lăsat afară doar capul, dar Iorgulescu l-a înfundat complet acum, pe un salariu de 25.000 euro. Nici măcar nu trece pe la Ligă sau trece în viteză și-i dă câteva directive secretarului general, Justin Ștefan. Nici la meciuri nu l-am văzut. 

Playsport: Vă spune ceva tactica aceasta a cluburilor de a-și aduce în administrație câte un fost arbitru, care stăpânește de obicei tot felul de mecanisme subterane?

Ologeanu: Ridică semne de întrebare, de acord! De-aia nu merge fotbalul românesc, pentru că vrem în continuare să ne murdărim în mocirlă. E adevărat, am trăit și eu în aceeași mocirlă niște ani, dar chiar nu am ce să-mi reproșez. Nu m-am murdărit și m-am spălat bine pe mâini când a trebuit. Și am reușit să mă țin departe de noroaie!

”I-am dat lui Duckdam un premiu de 10.000 de lei din partea UTA. A uitat!”

Playsport: Ați fost președinte și la UTA, cu ce ați rămas din experiența în administrația ”Bătrânei Doamne”?

Ologeanu: Cu satisfacția unei munci făcute din pasiune, nu pentru bani. De exemplu, prin ‘95-’96 am împrumutat clubul cu 100.000 de dolari, pe care nici acum nu i-am luat înapoi, deși am o sentință definitivă pe dosar, cu dovezi, cu chitanțe, cu tot. Nu i-am mai cerut. Eu i-am făcut, eu i-am pierdut! La revedere! Iar acum văd că tot se mai ceartă între ei prin conducere, dar probabil că cineva vrea să ascundă anumite lucruri la UTA de azi. Să ascundă lucruri care s-au întâmplat la acest club. Și mai am o amărăciune legată de Duckadam.

Playsport: Duckadam? De ce?

Ologeanu: Am și o poză în care apar împreună cu el pe gazon, la Arad, pe 10 mai 1986, la trei zile după marele succes de la Sevilla. Se vede cum buzunarul sacoului meu e umflat. Aveam acolo 10.000 de lei, în bancnote de câte 100 de lei. A fost atunci o festivitate în care l-am premiat pentru performanța obținută cu Steaua, i-am oferit un buchet de flori și plicul cu banii, pe care i l-am dat la vestiare, că nu era elegant în văzul întregului stadion. Iar după ani de zile l-am auzit spunând că el n-a primit nimic, niciodată, de la UTA! 

Playsport: V-ați simțit atacat personal?

Ologeanu: Nu eu, ci clubul care l-a lansat și l-a făcut fotbalist! Nu e frumos ce a zis. Nu s-a întâmplat vreodată să plece cineva de la UTA, să ajungă sus și să nu existe din partea clubului un gest de atenție pentru respectivul. 

”Mă vor înjura arădenii, dar Kovacs are o prestanță mai mare decât Hațegan”

Playsport: Vă place de Istvan Kovacs, de Hațegan?

Ologeanu: Am avut într-o vreme afaceri la Satu Mare, iar pe Kovacs, cu care țin legătura și azi, l-am văzut inclusiv pe la meciuri de liga a treia. E un lucru care mi-a plăcut, că acceptă să mai arbitreze pe coclauri, chiar și după ce a devenit arbitru FIFA. La fel procedam și eu, nu-mi era rușine să merg la o delegare și pe la județ. În schimb, Hațegan n-a făcut așa ceva. E o diferență și la nivel de prestanță. Kovacs a jucat ceva fotbal, Ovidiu – nu prea. Mă vor înjura probabil arădenii, dar asta e realitatea. În plus, Kovacs s-a mai cizelat și pe plan intern, unde sărea calul uneori. 

Playsport: Cum ar suna titlul unei autobiografii Dan Ologeanu?

Ologeanu: Mulțumesc fotbalului! Mulțumesc pentru tot ce am trăit, pentru toate experiențele avute. Prin fotbal aș fi putut rămâne și peste hotare în numeroase ocazii, dar n-am vrut să fac niciodată acest pas datorită familiei.

Playsport: Aveți lacrimi în colțul ochilor!

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Ologeanu: Am! Pentru că mă gândesc la familie, am doi copii formidabili, un băiat și-o fată, doi nepoți super. Țin enorm la toți. Enorm! Și ca jucător am avut posibilitatea să plec în străinătate în anii ‘70, dar am refuzat. Pentru mine, familia a însemnat și înseamnă totul!