EXCLUSIV. Din Brazilia, Adailton explică de ce a refuzat să antreneze Botoșaniul și anunță ce echipe i-ar plăcea să pregătească în Liga 1: ”Ar fi interesant să lucrez la CFR, FCSB sau Farul”. Cum l-a cunoscut pe Pele la 15 ani

În pleiada de stranieri care au populat fotbalul românesc, Adailton Martins, 45 ani, a însemnat una dintre marile lovituri ale Ligii 1. Cu un CV remarcabil, compus în primul rând din peste 300 de jocuri în Serie A și Serie B (Parma, Verona, Genoa, Bologna), brazilianul a fost recrutat surprinzător în vara lui 2010 de FC Vaslui, unde avea să rămână două sezoane.

Fost coleg în Italia cu Crespo, Cannavaro, Buffon, Thuram, Asprilla, Frey, Camoranesi, Gilardino, Di Vaio sau Mutu, sud-americanul a decis să vină spre sfârșitul carierei în Moldova, la 34 ani. Iar Adrian Porumboiu i-a pus atunci pe masă un salariu lunar de 50.000 euro și o primă de instalare de 200.000 de euro, ceea ce l-a transformat într-unul dintre cei mai bine plătiți fotbaliști din istoria L1. Din păcate, fără performanțele așteptate: doar vicecampioni 2012.

Dar Adailton a rămas pentru mulți cel mai valoros străin all time din Liga 1, unde a adunat 59 meciuri, 17 goluri, episoade de magie pe gazon și amintiri despre un jucător cu adevărat de clasă internațională. Azi, fostul atacant este antrenor secund în liga a doua braziliană, la Juventude, clubul său de suflet, la care și-a început (1995) și și-a încheiat (2014) cariera de jucător.

”Îmi place responsabilitatea de antrenor”

Unde poate ajunge jucătorul pentru care Marius Șumudică a declanșat războiul cu Reghecampf. Transfer surprinzător…

EXCLUSIV. Adailton – Wesley, un vis de toamnă la Botoșani. „Domnul Iftime mi-a trimis răspunsul…

Playsport: Salutări din România! Cum vă merge în Brazilia, senhor Adailton?

Adailton: Foarte bine! Pregătim noul sezon, avem o echipă mult schimbată și sunt premisele unui campionat reușit. Intru în al cincilea an ca antrenor, acumulez experiență și sper să am șansa în curând să încep o muncă de principal.

Playsport: E o activitate complet diferită față de cea de jucător, nu?

Adailton: Un antrenor este permanent în priză. Ca fotbalist, după ce termini meciul sau ședința de pregătire, ți-ai cam încheiat treaba pe ziua respectivă. Dar în postura de tehnician trebuie să gestionezi un grup, să rezolvi o mulțime de probleme, să găsești soluții pentru a scoate maximum de la jucători, să te faci înțeles. Și, extrem de important!, să fii perceput ca un om onest și interesat permanent de binele echipei. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Îmi place acest tip de responsabilitate.

”Prin Pele am câștigat mândria de a fi brazilieni”

Playsport: Ne vom întoarce la acest subiect, dar spuneți-ne cum trăiește Brazilia aceste zile marcate de dispariția lui Pele.

Adailton: Cu o mare tristețe! Pele a făcut cunoscută Brazilia pe toată planeta. El a întruchipat spiritul adevărat al acestei țări. Pele înseamnă frumusețea pură a fotbalului și nimeni probabil n-a adunat atâta simpatie și admirație în jurul lui. S-au înclinat în fața lui președinți și mari artiști, oameni simpli și staruri internaționale din diferite domenii. Oriunde mergi în această lume, când spui Brazilia, spui Pele. Ne va fi dor de el, pentru că a fost mult mai mult decât un jucător sau o legendă. A creat un univers unic și irepetabil, dincolo de granițele fotbalului.

Playsport: S-au adunat într-adevăr o mulțime de mesaje emoționante!

Adailton: E o dovadă în plus că Pele a făcut să vibreze un întreg glob pământesc. Prin Pele, am câștigat mândria de a fi brazilieni și, mulțumită lui, a fost mai simplu să fim recunoscuți oriunde ca popor, ca sportivi, ca valoare. Iar golurile lui au ajuns să fie comparate deseori cu o operă de artă.

”Brazilia a ratat Mondialul fiindcă n-a jucat total cu inima”

Playsport: L-ați cunoscut personal?

Adailton: Da! Jucam la juniorii lui Porto Alegre, unde Pele a venit într-o vizită. Aveam 15 ani, a făcut o fotografie cu întreaga echipă, iar pentru noi, copii fiind, a însemnat o emoție uriașă să-l avem alături pe marele idol al Braziliei. Îmi pare rău că nu am în arhiva personală acea poză, care a rămas la club. Nu existau încă versunile digitale, ca să obținem repede niște copii.

Playsport: Brazilia, o mare deziluzie la Mondialul din Qatar. Marea favorită a capotat în sferturile de finală în fața Croației. Cum s-a trăit momentul ăsta în țară?

Adailton: Așteptările au fost mari, dar știam că putem câștiga Mondialul doar dacă vom aduce ceva diferit față de preliminarii. Brazilia n-a respirat o mare dorință de victorie, i-a lipsit un spirit al campionilor. N-a jucat total cu inima, adică exact factorul care a ajutat Argentina să triumfe. Argentina l-a avut pe Messi, un spirit fantastic de echipă și a pus suflet în fiecare pasă, în fiecare șut, în fiecare dribling. Nu discutăm despre valoarea lui Neymar, Vinicius sau Thiago, ci despre toate aceste lucruri din jurul unui grup, vitale când trebuie să faci diferența la un Mondial echilibrat.

Playsport: Au existat numeroase voci care au atenționat că acele dansuri din jurul golurilor au decuplat cumva echipa de la miza turneului. Sunteți de acord?

Adailton: Fiecare e liber să celebreze un gol cum dorește, dar acest tip de bucurie te face deseori să nu mai fii conectat la competiție. Arată ca și cum ești acolo doar ca să te distrezi, să glumești. Faci astfel de gesturi spectaculoase într-un joc amical sau, eventual, într-o partidă oarecare, dar la Mondiale e suficient să scapi din vedere un mic detaliu de ordin mental, psihologic și totul se prăbușește. Eu n-aș fi făcut niciodată așa la un turneu de asemenea anvergură. Preferam un alt mod de a vibra la un gol. O îmbrățișare cu colegii, două cuvinte de încurajare și atât! Nu dansuri, nu o expansivitate ieșită din comun! Asta fie și pentru a evita niște comentarii care să încarce inutil atmosfera în jurul echipei.

”Pare incredibil, dar mulți brazilieni l-au susținut pe Messi”

Playsport: Messi, Diego sau Pele?

Adailton: Sunt generații diferite, greu de comparat, dar Pele rămâne numărul unu all time. Istoria fotbalului înseamnă Pele și restul lumii. El a fost primul care a realizat pe gazon toate magiile sau trucurile etalate ulterior de Cruyff, Maradona, Messi, Ronaldo, Haaland sau oricine altcineva. Pele a reunit într-un singur om fascinația completă a fotbalului. Și a făcut asta în vremuri total inferioare celor de azi, cu ghete de fotbal diferite, pe terenuri mai grele, cu alt fel de antrenamente și în condiții de pregătire incomparabile cu cele din prezent. Sigur, Messi merita să câștige acest Mondial, pentru că face parte din galeria jucătorilor de geniu, care inspiră milioane de oameni. Dar, mă scuzați!, Pele e inegalabil!

Playsport: Aveți sentimentul că Messi chiar merita acest titlu suprem, nu?

Adailton: Fără discuție! Un jucător care a câștigat absolut tot la nivel de club, un jucător care a făcut minuni pe gazon ani de zile merita o recunoaștere internațională și la nivel de naționale. A reușit în doi ani să cucerească și Copa America, și Cupa Mondială, ceea ce trebuia să i se întâmple unui fotbalist fantastic, imens. Sunt convins că mulți francezi chiar s-au bucurat pentru triumful lui Messi, nu al Argentinei. La fel s-a întâmplat și în Brazilia.

Playsport: Adică brazilieni fericiți pentru victoria Argentinei? Pare ireal!

Adailton: Nu pentru victoria Argentinei, ci pentru succesul lui Messi, pentru ceea ce a însemnat și va însemna el în istoria fotbalului mondial. Nu exagerez cu nimic când spun că au existat o mulțime de brazilieni care au fost fanii lui Messi la Mondialul din Qatar. E un lucru pe care nu l-am mai simțit niciodată în această rivalitate teribilă Brazilia – Argentina, dar exact așa s-a întâmplat acum. După ce Messi se va retrage, lumea își va aminti și peste 50 sau 100 de ani de magia lui, iar brazilienii, susținându-l, n-au făcut decât să recunoască meritele uriașe ale unui fotbalist încântător.

”Mă simt cel mai apropat de stilul lui Klopp”

Playsport: Revenim la antrenorul Adailton. Ați lucrat cu tehnicieni de top, precum Ancelotti, Prandelli, Malesani, Gasperini. Modelul preferat?

Adailton: Iau câte puțin de la fiecare pentru a contura antrenorul Adailton. Am admirat modul lui Ancelotti de a gestiona grupul, felul în care Prandelli lucra cu tinerii, fanatismul detaliilor de la Malesani sau intensitatea și dorința de victorie a lui Gasperini. Iar spiritul meu de tehnician – sau esența – înseamnă că vreau să luptăm până în ultima secundă, să fim agresivi, să mă duc peste adversar, să nu-i ofer timp și spațiu. Îmi place fotbalul total, ofensiv. Pe termen lung, victoriile vin dacă echipa are în spate o idee, un spirit anume, o organizare serioasă. Altfel, discutăm despre episoade accidentale, iar eu asta nu agreez.

Playsport: Cine ar vrea să devină antrenorul Adailton: un Guardiola, un Mourinho, un Klopp, un Simeone?

Adailton: Nu sunt neapărat un fan al fotbalului-champagne, dar admir stilul minunat al lui Klopp. Găsești la Liverpool și echilibru între atac și apărare, și agresivitate, și viteză, și intensitate, și riscuri asumate conștient în anumite momente, când consideră că pot produce daune adversarului. Vreau ca echipele mele să verticalizeze, să vizeze direct poarta, să marcheze unul, două, trei goluri, zece dacă se poate! Nu e simplu să pui în practică filozofia lui Klopp, mai ales la nivelul Premier League, dar, ca mod de a percepe fotbalul, mă simt cel mai apropiat de acest Liverpool.

Playsport: Cum ar suna un mariaj între Klopp și naționala Braziliei?

Adailton: Extraordinar! Brazilia are nevoie acum de un selecționer care să miște apele. Să aducă ceva divers în vestiar, în joc. Braziliei îi trebuie idei diferite față de ceea ce am văzut la ultimele două-trei Mondiale. E necesară, pur și simplu, o resetare de gândire, de abordare, iar asta o poate face un antrenor curajos, inovator.

”Am discutat cu Botoșaniul, dar nu e momentul corect pentru acest pas”

Playsport: Vă atrage ideea de a reveni în România ca antrenor?

Adailton: Ar fi interesant, dar sunt mulțumit în acest moment unde lucrez. Lucrurile merg bine, am un acord extins cu clubul și vreau întâi să demonstrez în Brazilia ca antrenor ceea ce n-am reușit în calitate de jucător, fiindcă am plecat foarte tânăr în Italia. N-am uitat însă că am trăit doi ani plăcuți în România și tot acolo se va ivi poate prilejul potrivit de a mă întoarce în Europa.

Playsport: E adevărat că ați avut negocieri cu FC Botoșani?

Adailton: Negocieri e mult spus. S-a întâmplat în urmă cu două-trei luni. Am discutat, am înțeles că exista un interes pentru mine, dar n-am intrat în detalii. Am mulțumit, însă nu e momentul corect pentru un pas extern. Vreau să mai activez un timp în Brazilia. În plus, nu-mi place să preiau o echipă la mijlocul campionatului. Nu am idee despre jucătorii de acolo, ar fi fost nevoie de timp pentru a cunoaște un grup pe care nu l-am alcătuit eu. Nu știu nici Liga 1 din prezent, ar trebui să stăpânesc detalii mai în profunzime. Nu e simplu de luat o asemenea decizie și nu sunt genul care merge înainte cu ochii închiși.

”M-am mai contrat cu Porumboiu”

Playsport: A fost dificil să colaborați la Vaslui cu un patron coleric precum Porumboiu?

Adailton: Față de mine s-a comportat admirabil, am avut o relație civilizată și ne-am respectat reciproc. Asta a rămas în urmă, așa că, atunci când mă gândesc la Vaslui, mă gândesc la omul extraordinar Porumboiu și la foștii mei colegi de echipă, alături de care am format un grup incredibil, care ar fi meritat să obțină titlul.

Playsport: E reală însă legenda că v-ați trezit de câteva ori cu Porumboiu în vestiar după niște meciuri mai șubrede?

Adailton: Da! Au existat momente în care ne-am contrat, fără însă ca relația dintre noi să sufere. Patronul își dorea mereu să învingă, firește. A plătit salarii importante pentru asta. Eu venisem în România tot pentru a câștiga. Aveam ținte comune, așa că, normal, când lucrurile nu mergeau bine, mai apăreau discuții. Dar nu dorea decât să ridice nivelul echipei pentru a ajunge unde ne propusesem. Păcat însă că n-am reușit să luăm niciun campionat, mai ales că acea echipă juca atunci cel mai frumos fotbal din România.

”O emoție specială la 2-2 cu Lazio, la Roma”

Playsport: Vă amintiți vreo partidă anume în tricoul Vasluiului?

Adailton: 1-0 în deplasare cu Steaua, în 2012. Eu am centrat din lovitură liberă, Wesley a înscris cu capul. O victorie fantastică! Apoi, meciurile cu Lazio din Europa League. Pentru mine a fost o emoție și o provocare aparte după ce jucasem 12 ani în Italia. Toată lumea îmi spunea că vom pierde pe ”Olimpico” la trei-patru goluri diferență. Dar am condus cu 2-1 până spre final, s-a terminat 2-2 și am putut fi mândri de nivelul pe care l-am arătat în acea seară fantastică.

Playsport: Ați trăit în Genova, în Verona, în Bologna, în Paris. N-a însemnat un șoc viața în exoticul Vaslui, undeva la marginea României?

Adailton: Nu m-am gândit niciodată foarte mult la acest amănunt. Era un oraș mic, liniștit, unde oamenii duceau o viață simplă. Dar venisem acolo pentru a juca fotbal, nu la distracție, așa că acel calm din Vaslui nu m-a deranjat cu nimic.

”Îi spuneam lui Wesley: Poți să te distrezi cât vrei, dar să dai gol la meciuri”

Playsport: Cei mai buni amici la Vaslui?

Adailton: Cu Wesley am stat în cameră timp de doi ani, așa că eram ca frații. Am fost foarte apropiat de Sânmărtean, un jucător cu calități formidabile, al doilea după Mutu ca talent și inteligență dintre românii alături de care am evoluat. M-am înțeles foarte bine și cu portughezul Hugo Luz, cu spaniolii Rivas și Campano.

Playsport: Dar Wesley a fost marele personaj al acelui grup, nu?

Adailton: Indiscutabil! Un prieten extraordinar și un jucător de calitate. Avea viața lui privată mai efervescentă. Îi mai spuneam: ”Nu mă interesează ce faci în afara terenului. Poți să te distrezi, să bei bere, să ieși unde vrei, dar să dai goluri la meciuri!”. Îl provocam uneori: ”Nu vei reuși să marchezi duminică!”. Dar el înscria! L-am respectat enorm pentru felul în care se pregătea, pentru dăruirea, implicarea și concentrarea de pe teren.

Playsport: Cu Mutu ați împărțit vestiarul la Verona. Mai țineți legătura?

Adailton: Nu. Drumurile noastre s-au despărțit după perioada de la Verona. Mă bucur însă să aud că are deja o carieră apreciată de antrenor și face un sezon bun pe banca Rapidului. Nu e o surpriză pentru mine faptul că a ajuns în acest punct ca tehnician. A jucat la nivel înalt în Italia, în Anglia, a cunoscut diferiți antrenori de top, așa că a avut de unde învăța încă din perioada de jucător.

”Mulțumesc tuturor pentru cei doi ani frumoși din România”

Playsport: Haideți să încercăm un joc! Ce echipă v-ar plăcea să antrenați în România?

Adailton: Dacă mă gândesc la vremurile când evoluam în România, aș spune CFR Cluj, cea mai organizată echipă, cu prezențe constante în Europa. Ar fi apoi poate Steaua – sau FCSB, cum se numește în prezent. Dar și clubul de azi al lui Hagi, care sunt convins că e unul interesant, cu o organizare foarte serioasă.

Playsport: Încheiem cu mesaj dinspre Brazilia pentru fotbalul românesc?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Adailton: Mulțumesc tuturor pentru cei doi ani frumoși pe care i-am petrecut în România! Mulțumesc tuturor, de la jurnaliști până la suporteri, și sper să ne revedem curând la un nivel cât mai înalt. Campionatul din România rămâne pentru mine unul care formează jucători, capabil să ofere din nou echipe protagoniste la nivel european. Ciao! Grazie a tutti!