Fost internațional român, Claudiu Keșeru a ajuns la 35 de ani și s-a bucurat de o carieră bogată. Atacantul a impresionat mai ales în fotbalul francez, unde a strâns 100 de goluri. Și a fost coleg, printre alții cu Barthez, Payet, Modeste, Djibril Cisse sau Giroud. Într-un interviu eveniment, acordat Playsport, atacantul a explicat cât de grea a fost acomodarea cu fotbalul mare, la o vârstă fragedă.
Playsport a realizat un interviu de excepție cu Claudiu Keșeru, iar acesta a explicat cât de greu i-a fost să treacă peste primele luni la Nantes.
„Dincolo de fotbal, eram total pierdut. Locuiam la centrul de formare al lui Nantes, singur în cameră, toată ziua jucam Football Manager. Nu ieșeam, nimic, singur total. Nici noaptea nu puteam să dorm. Mă chinuiam să cumpăr cartele să sun acasă, erau cu credit limitat, un calvar… Dar când era antrenament sau meci… BUM! Nu doar că uitam toate greutățile, ci tot ce era negativ se transforma într-o energie greu de descris, exploda toată viața mea în teren!
Pe de-o parte, îmi spuneam când intram pe teren: gata, acum te simți bine, la fotbal nu e nimic rău, la antrenament și la meci ești în mediul tău, doar aici e totul perfect! Deci induceam starea asta. Pe de altă parte, era și inconștient cumva. Instinctiv. Dar totul s-a deblocat după un test pe care mi l-a făcut antrenorul, a explicat Keșeru
Keșeru a ajuns un jucător important la echipa franceză, dar asta după ce a demonstrat ce poate la echipa secundă. Un test al antrenorului a fost ultimul pas către fotbalul mare.
Serge Le Dizet era antrenorul la Nantes B și m-a ajutat enorm. Ulterior l-am avut secund la Angers. Fii atent ce mi-a făcut! Într-un meci, dau două goluri. Etapa următoare, anunță echipa… sunt rezervă! Am rămas fără reacție. Nici n-am primit vreo explicație. Dar am tăcut. M-a introdus pe parcurs și am intrat cu o răutate pozitivă uriașă, am avut o prestație excelentă. La final, Le Dizet mă felicită: bravo, sunt tare mândru de tine, ai trecut testul nostru! E proba finală pentru juniorii din perioada post-formare, înainte de saltul spre seniori. Ei, după o reușită importantă, imediat țineau jucătorul pe bancă, pentru a analiza reacția lui. Cedează jucătorul sau se motivează și mai mult?
Nu, nu, așa am aflat doar că sunt gata pentru asta. Am alt episod despre mutarea propriu-zisă (râde). Am început sezonul 2004/05 tot la echipa secundă. Într-o zi, când ajung pe culoar, la stadion, mi se spune să-mi iau echipamentul din vestiarul primei echipe, nu de unde îl luam de obicei. Am intrat în vestiar și am zărit pe tabel lotul primei echipei. La numărul 28… Keșeru! Orice jucător de la Nantes B primea automat numărul 33 când ajungea printr-un anumit context la prima echipă. Iar eu, nu doar că eram scris cu numele, aveam și propriul număr” a comentat Keșeru