Salut, Aleksander. Vreau să facem o incursiune în scurta ta carieră de până acum: Dinamo, Genoa și Șelimbăr. Vom începe cu formația din „Groapă”. Spune-mi, te rog, cum ai ajuns aici, cine te-a adus, experiența avută.
Când eram mic, am început fotbalul ca o joacă. Crescând, pe la 12 ani, i-am zis mamei mele că vreau să ajung la o echipă cât mai renumită. Inițial, ea mi-a zis de FCSB, dar eu n-am vrut acolo, ci la Dinamo. Am ajuns la Dinamo, am crescut aici de mic, în spiritul lui Dinamo și am și ajuns la echipa de seniori. Au intervenit niște probleme și am plecat.
Erai fanul echipei dinainte?
Pe la 5-6 ani eram stelist. Toată familia ținea cu Steaua. După, crescând, am început să țin cu Dinamo.
În ultimii doi ani, după venirea spaniolilor, lucrurile au luat-o pe altă pantă pentru club, la toate nivelurile. Cum a fost pentru tine în această perioadă?
La început, când au venit spaniolii, m-au dat la o parte de la seniori. M-am dus la Dinamo 2, unde m-am antrenat cu domnul Mulțescu, antrenorul de portari. Am început să cresc, antrenându-mă și cu Eșanu. Ulterior, au plecat portarii de la echipa mare, a plecat domnul Contra și am fost luați eu și Eșanu la seniori. A început să joace Mihai primele meciuri. După, a mai venit un portar din Norvegia (n.r. – Gudmund Kongshavn). Nu știu dacă merita să fie al doilea portar în fața mea. Nu mai contează acum. Problema era faptul că am fost neplătit undeva la patru sau cinci luni. Aveam un salariu de 2000 de lei. Vorbind cu domnul Trandafir, care mi-a promis anumite chestii pe care nu pot să le zic, mi-am depus memoriu și am încheiat-o cu Dinamo.
Te-au sunat suporterii după ce ai reziliat?
Am vorbit cu suporterii care conduc programul DDB, dar nu mai știu numele lor. M-au sunat după ce am încheiat contractul cu Dinamo, voiau să mă păstreze și au făcut tot posibilul pentru acest lucru. Totuși, n-am mai vrut eu să rămân. Am vrut să plec afară pentru că, în opinia mea, e un fotbal cu totul diferit în străinătate. A fost decizia mea.
Nimic nu te-a mai întors din drum, iar cazul tău nu este singular. Au mai fost juniori de perspectivă pe care Dinamo i-a pierdut în perioada aceasta.
Sunt mulți juniori pe care Dinamo i-a pierdut pentru că n-a avut grijă de ei. Răzvan Matei este unul dintre ei. Nu mai știu dacă s-a lăsat de fotbal, era la Piatra-Neamț ultima oară. Printre cei mai promițători de la Dinamo, dar n-a avut nimeni grijă de el.
Ai o singură apariție la seniori, cu Dinamo Kiev, într-un amical. „Meciul salvării”, cum a fost prezentat la momentul respectiv. Cum a fost să aperi culorile echipei?
A fost o experiență plăcută. Totul s-a petrecut deodată. Am primit vestea că o să fiu titular înaintea plecării în cantonament. L-am întâlnit pe domnul Mircea Lucescu. Dânsul, după antrenamentul de-a doua zi de după meci, a venit și a vorbit cu noi. Am făcut poze cu el.
Crezi că ai fost nedreptățit la Dinamo?
Eu consider că meritam mai multe șanse, implicit să debutez, mai ales la ce portari au venit. Când eram eu și Eșanu, era diferit. Când a venit norvegianul, au fost probleme. A venit dintr-o țară în care și-a luat 40 și ceva de goluri în câteva meciuri. După l-a băgat în poartă și, implicit, în fața mea pentru că, ziceau ei, are experiență. Eu am fost pus al treilea portar deoarece el avea experiență.
Cum au fost condițiile la nivelul Centrului de Copii și Juniori de la Dinamo?
Eu mă antrenam cu echipa de seniori și jucam la Dinamo 2. Din câte am înțeles, condițiile erau proaste la U19, la centrul de copii și juniori. Se antrenau pe „Granitul” sau sinteticul de la Dinamo, care era groaznic. Eu am avut noroc că mă antrenam cu seniorii, iar la echipa secundă ne antrenam pe „Central”.
Chiar și în aceste condiții, au fost pe locul 4 în țară.
Ideea e că noi toți am fost crescuți în spiritul lui Dinamo. Indiferent de condițiile pe care le-am avut, sau nu, am dat tot ce-am putut și am făcut tot ce era în putință pentru a ajunge cât mai sus. Cu siguranță, dacă am fi avut condițiile de la FCSB sau Farul, am fi ajuns mult mai sus. Am fi fost peste toți.
Ați și avut antrenori precum Gică Mihali sau Ionel Augustin care știu ce înseamnă spiritul lui Dinamo.
Ne-au învățat ce înseamnă Dinamo și spiritul echipei. Mereu ne ziceau ce au făcut ca și jucători ai echipei, cum erau vremurile de atunci.
Încheiem capitolul Dinamo și mergem în Italia. Ai fost jucătorul lui Genoa. Cum ai ajuns acolo?
După ce am reziliat cu Dinamo, au fost niște oameni care m-au văzut. Au fost interesați de mine și mi-au zis că mă trimit în probe la Genoa. Am stat două săptămâni acolo, în probe. Mi-au spus că vor să mă ia din vară la Genoa (n.r. – vara lui 2021).
Cum a fost impactul cu fotbalul italian?
Diferența stă la nivel de mentalitate. Ei au o mentalitate cu totul diferită. Fotbalul, de asemenea, este diferit față de al nostru, iar aici mă refer strict la portari. În România, portarii sunt învățați să blocheze unu la unu într-un fel, în Italia în alt fel. Italia, din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai bune școli de portari din lume. Ba chiar în anii trecuți au fost la noi doi portari foarte buni, Piscitelli la Dinamo și Pigliacelli la Craiova.
La nivel personal, cum a fost trecerea de la România la Italia?
La început a fost greu, în primele două luni. Nu știam limba. Norocul meu a fost că au venit doi români cu care am stat acolo. Ne-am înțeles bine. Primele două săptămâni în cantonament au fost extrem de dificile. Noi veniserăm din vacanță și italienii ne-au pus direct la treabă. Am avut febră musculară și toate cele (n.r. – râde). Ne-am acomodat, totuși, destul de repede. În prima lună, eram într-o stare foarte bună cu condiția fizică iar, după două luni, am învățat și limba.
Ce condiții ai avut?
Din păcate, condițiile nu au fost cum crede lumea, extraordinare. Ok, da, stăteam la hotel, aveam trei mese pe zi, plăteau ei tot. Totuși, la nivel de terenuri, era o problemă. În Genoa nu este spațiu să construiești terenuri, astfel că aveau multe sintetice. Un an de zile ne-am antrenat pe teren cu iarbă artificială. Nu știu de ce, dar în Italia, la nivel de juniori, se joacă foarte mult pe terenuri sintetice.
Din adversarii pe care i-ai întâlnit la Primavera, care este cel care te-a surprins cel mai mult?
Juventus! Când am fost la ei, pur și simplu nu puteam să văd cu ochii la câte terenuri aveau. De asemenea, autocare, terenuri pentru toate grupele de copii. Vestiarele erau mai mari decât multe din Liga 1. Pe lângă acest aspect, fotbalul practicat era diferit. Multă posesie, calmi, jucători puternici, rapizi. Pe mine m-au surprins.
Ai avut contact cu echipa de seniori de la Genoa?
Am făcut antrenamente cu echipa mare o perioadă. Am avut contact cu Sirigu, campion european cu Italia (n.r. – EURO 2020), cu Marchetti (n.r. – fost portar la Torini, Lazio, Genoa și naționala Italiei) și Goran Pandev. Marchetti m-a impresionat cel mai mult și cu el am avut cea mai bună relație. Ținând cont că are aproape 40 de ani, stătea mereu în spatele meu și încerca să mă învețe diverse chichițe. Mi-a plăcut super mult de el.
Trecem la ultimul capitol: De la Dinamo la Șelimbăr via Genoa. Cum ai ajuns aici?
Eu am vorbit cu cei de la Genoa. Ar fi vrut să mă trimită împrumut în Serie C, doar că acolo e foarte dificil să joci, ca străin. Ei vor să joace cu italieni. În principiu, am avut de ales între Serbia, prima ligă, și România. Am decis că cel mai bine e să mă întorc în țară. Mulți mi-au spus că e un pas în spate, dar eu n-am luat-o așa. Am venit la o echipă de seniori și vreau să cresc. Într-o zi, poate, mă întorc în Italia. În acest moment, aparțin de Șelimbăr, definitiv. S-a ocupat Cătălin Sărmășan de acest transfer, am încredere în el și dânsul, la rându-i, a avut încredere în mine.
Vreau să te întreb de un aspect mai puțin plăcut: comoțiile suferite de tine…
Din păcate, am suferit trei comoții la Șelimbăr, într-o lună. Am fost în cantonament, am avut trei meciuri amicale, în care am făcut două comoții în două meciuri, în trei zile. Ne-am întors din cantonament, următorul meci, comoție. A fost cea mai gravă, deoarece am uitat tot ce s-a întâmplat la meci. Am mai avut o comoție, în perioada Dinamo, la juniori, cu Rapidul.
Vei întâlni pe Dinamo în Liga a 2-a. Te așteptai?
Nu mă așteptam. Am crezut că se vor salva, dar n-au reușit. O să-i întâlnesc, dar ăsta este fotbalul. Pe teren, voi juca ca și cum n-aș fi fost niciodată la Dinamo. După meci, voi reveni și voi fi din nou dinamovist. O să fie o ambiție în plus, vreau să demonstrez că meritam să joc la echipa de seniori și că au greșit.
Ți-ar plăcea să te întorci la Dinamo?
Într-o bună zi, da, nu mi-ar părea rău. Momentan sunt într-o perioadă proastă, dar mi-aș dori să fiu din nou „câine”, să revin în „Ștefan cel Mare”.
Un mesaj pentru suporterii dinamoviști?
Îi respect foarte mult, le mulțumesc că au încercat să mă păstreze la echipă și le doresc tot binele din lume. Dinamo nu va muri niciodată, deoarece ei sunt lângă echipă.