După 10 meciuri fără victorie în L1 și instalarea confortabilă pe ultimul loc al campionatului, Chindia s-a trezit din pumni etapa trecută exact în fața unui adversar în fața căruia nu se aștepta să ia trei puncte: Rapid. Succesul cu 2-1 repurtat la Ploiești a fost deschis de golul lui Daniel Popa, principalul marcator al dâmbovițenilor. Atacantul în vârstă de 27 de ani vorbește acum despre noul început de sezon pentru trupa lui Toni Petrea.
Daniel, victorie neașteptată pentru Chindia în fața Rapidului și primul succes din acest sezon. Vine cam târziu, nu crezi?
A fost un meci foarte dificil, iar victoria a însemnat o mare gură de oxigen pentru noi, fiindcă aveam nevoie uriașă de aceste trei puncte. Mă bucur că am înscris, am ajutat echipa într-o partidă grea, iar faptul că am învins Rapidul arată, în sfârșit, că la Chindia e o formație care-și merită locul în Liga 1. Abia acum începe campionatul pentru noi.
L-ai păcălit la gol pe fostul său coleg, Iacob!
Îl știu bine pe Paul, îi cunosc majoritatea calităților și felul de a interveni. Mă așteptam să încerce în primul rând să protejeze mingea acolo, așa că am decis din prima secundă să fac acea acoladă pentru a trece pe lângă el. A fost însă un tip de fază pe care am lucrat-o și la antrenamente, pe variantele de a continua jocul după anumite devieri.
Două goluri anulate, controverse multe, o partidă destul de tulbure.
Să nu uităm cum ne-au egalat campionatul trecut dintr-un ofasid de doi metri. E meciul în care am condus mereu, chiar cu doi oameni în minus, dar Rapidul a egalat la 2 după un gol neregulamentar. Atunci am fost noi mai vocali, acum ei. E însă o diferență. Sezonul trecut nu exista VAR, acum arbitrul a avut posibilitatea să consulte imaginile video. Nu mă pronunț însă asupra validității golului lor, nu sunt un specialist.
A fost tensiune mare în vestiar în etapele în care punctele nu se lipeau de voi?
Eu pun parcursul de până acum pe seama neșansei. Pentru că, dacă te uiți la felul în care am jucat destule meciuri, n-ai zice că meritam să pierdem. Sigur, când nu aduni puncte, indiferent de motiv, se acumulează o stare de tensiune. Dar între noi, jucătorii, n-au existat niciun fel de clinciuri, de reproșuri sau alte chestiuni de genul ăsta. Chiar ne mai și întrebau cei din conducere: ”Măi, se întâmplă ceva în cabină? E ceva în neregulă?”. Nu, pur și simplu apăruse și o stare de neîncredere generală, care a împins cumva lucrurile într-o direcție nefericită pentru noi.
Aveți un antrenor nou, pe Toni Petrea, start cu un succes în Cupă, altul în campionat, dar el vine cu povara tehnicianului care a trăit la FCSB cu deciziile în plic ale ”specialistului” Gigi Becali.
Nu știu și nu e treaba mea ce s-a întâmplat acolo. Observ însă că acum, la Chindia, facem niște antrenamente deosebite, atractive, de nivelul celor pe care le-am întâlnit în Coreea. E un tehnician care s-a bătut la titlu, are experiență, iar stilul dânsului îmi place. Sigur, acum nu deschidem șampania pentru trei puncte cu Rapid, dar e semnalul unei reveniri normale pentru nivelul lotului.
Îl aștepți pe Dulca înapoi de la FCSB?
Îi urez baftă acolo, în primul rând! E la un club cu pretenții la trofee și poate avea un cuvânt de spus pe teren. Ar fi bine pentru cariera lui să continue acolo și să joace. Dacă drumurile îl vor aduce însă înapoi la Târgoviște, mi-ar face plăcere să împărțim din nou vestiarul.
Cine ți se pare mai îndreptățit la titlu în acest sezon?
Farul. Arată un joc foarte consistent și eficient, iar pe bancă e un antrenor extraordinar. Mă uitam și la interviurile lui Gică Hagi. Ca jucător, după ce-l urmărești, parcă-ți insuflă prin ecran o mare încredere. Și trimite niște mesaje foarte corecte către echipă, către tot fotbalul românesc, în general.
Mai stai cu ochii pe fostul tău club, Dinamo?
Dinamo va avea mereu un loc special în sufletul meu, pentru că acolo am jucat pentru prima dată în Liga 1. Aș vrea să-i văd cât mai repede înapoi, în divizia de elită, măcar pentru acei suporteri deosebiți. Sper să apară până la urmă un finanțator serios, care să repună clubul pe linia de plutire. Din păcate, ceea ce se petrece la Dinamo era un lucru previzibil. Retrogradarea însemna numai o problemă de timp, pentru că se tot chinuiau de doi-trei ani. N-am cum să uit însă debutul acolo cu o dublă contra Voluntariului în Cupa Ligii sau un meci cu FCSB, cu 40.000 de oameni în tribune. Dar nici ultima perioadă din Ștefan cel Mare, când s-au agravat chestiunile financiare.
Prespun însă că acum nu mai ai o problemă legată de bani după contractul generos pe care l-ai avut câteva luni în Coreea, nu?
E adevărat, sunt foarte liniștit acum, chiar dacă am pierdut o grămadă de bani când m-am întors acasă. S-au scris multe răutăți și jigniri la adresa mea pe marginea transferului în Coreea. Dar am încercat să nu le bag în seamă. Realitatea e că mai aveam doar patru luni de contract, trebuia să vin în țară pentru nuntă, pierdeam multe meciuri, așa că am convenit de comun acord să încetăm colaborarea în condiții civilizate pentru toată lumea.
Ai rămas cu o gaură mai mare de 100.000 de dolari după reziliere?
Nu chiar! Ceva mai mult de 50.000 de euro. Dar eu n-am pus niciodată banii în prim plan. M-au interesat sănătatea și familia înainte de orice altceva. Am avut la început și o primă de instalare foarte bună. N-am de ce să mă plâng. Plus că, deși am jucat destul de puțin timp, am învățat multe lucruri din punct de vedere sportiv, într-un fotbal cu o organizare și o seriozitate impecabile.
Te apuci și de vreo afacere dacă tot ai pus un ban deoparte?
Nu am timp de bussines și nici nu mă pricep foarte tare. Dar am început să investesc în imobiliare în București. Am cumpărat deja un apartament să-l dau la închireiere, vreau să mai iau câteva, fiindcă e soluția cea mai sigură în aceste vremuri complicate. Nu vreau să mă arunc cu capul înainte în cine știe ce afacere pe care n-o stăpânesc și să pierd aiurea banii pe care i-am muncit cu sacrificii și multă transpirație.
Cum e viața de familist?
Sunt obișnuit de multă vreme, fiindcă mă cunosc de zece ani cu soția. Acum am făcut doar un demers ca să devenim și oficial soț și soție. Lucrăm și la un copil. Sper să fie băiat. O să vedem unde vom merge și în luna de miere, pentru că imediat după ceremonie am preferat să rămân la pregătire cu echipa decât să plec în vacanță. Se ocupă însă soția când o să am câteva zile libere. Oricum, nu sunt un mare fan al călătoriilor cu avionul. Mi s-a luat gustul de când zburam prin Coreea și câte 16 ore pentru diferite meciuri.