În pauza de iarnă, Rapidul n-a mișcat încă nimic pe zona de mercato la capitolul achiziții. Doar Sepsi se mai află în aceeași situație în intersezon.
Printre altele, a tatonat pista Gicu Grozav, dar tranzacția, spun părțile, s-a blocat din rațiuni financiare. Diferența ar fi fost semnificativă între ofertă și cerere: 50.000 euro vs 250.000 euro.
Surse Playsport indică însă că giuleștenii au încercat să profite de dezechilibrul din conturile Petrolului pentru a-l recruta gratis pe mijlocașul în vârstă de 32 de ani. ”Au discutat cu jucătorul, l-au încurajat să-și introducă memoriu pentru a deveni liber de contract din cauza datoriilor și astfel să-l aducă fără niciun ban”, povestește o persoană din anturajul prahovenilor.
Finalmente, schema a fost inoperabilă, pentru că Grozav a semnat cu clubul un contract de cesiune a salariului, 10.000 de euro pe lună, banii urmând să-i intre direct de la LPF din drepturile TV, o dată la 6 luni. Asta înseamnă că, în cazul lui, nu funcționează regula generală că un jucător român poate ataca la comisiile federale restanțele financiare după 60 de zile de neplată, plus 15 zile termen de achitare din partea angajatorului.
Prin contractul de cesiune, Grozav a acceptat automat o amânare de plată, iar înțelegerea aceasta bate regulamentul FRF. Prin urmare, el își va primi o parte din bani în luna martie, când va veni o nouă tranșă de la LPF. Nu are cum să devină liber. Din toată Liga 1, numai el și Budescu au agreat cesiuni cu clubul pe întreg salariul!
Sunt însă alte zeci de cesiuni colectate de la diverse cluburi, în special cele cu probleme financiare, care acoperă bucăți din salarii, bonusuri, prime, comisioane la impresari sau datorii către diverși furnizori de servicii, gen cazare într-un cantonament.
Fenomenul este atât de extins în L1, încât Emilian Hulubei, șeful sindicatului fotbaliștilor, estimează că ”în jur de 25% dintre jucători își încasează bani pe caiet, ca la aprozar. Nu e deloc în regulă, iar aici LPF ar trebui să intervină”. Fostul președinte al Petrolului, Costel Lazăr, crede că procentul e chiar mai mare: ”Probabil că depășește chiar 50%”.
Unde e pericolul? Cluburile pot strânge cesiuni a căror sumă să depășească sumele disponibile din drepturile TV, astfel încât datoriile să se rostogolească și de la un sezon la altul. ”Normal ar fi ca Liga, care centralizează aceste documente, să ne semnaleze când un club ajunge la limita acoperită din drepturi, astfel încât să luăm legătura cu jucătorii de la echipa X, să le transmitem că, din acel moment, riscurile sunt ridicate și pe acest circuit de plată. Să fie atenți, să nu mai semneze cu ochii închiși”, completează Hulubei.
Secretarul general al LPF, Justin Ștefan, explică faptul că instituiția nu poate interveni în niciun fel în acest circuit nebunesc al cesiunilor, pasibil de a fi scăpat în orice moment de sub control. ”Intenționăm să găsim un mecanism pe acest subiect, dar ar trebui să existe o aprobare în Adunarea Generală. Cesiunile de creanță sunt însă reglementate prin Codul Civil, n-avem cum să instituim noi o normă derogatorie și să spunem, de exemplu, că le interzicem. E adevărat că există posibilitatea ca anumite rate să nu mai fie acoperite din drepturile pe un sezon în curs și să fie executate abia din campionatul următor. Aici sunt riscurile pe care și le asumă și jucătorii prin aceste amânări consimțite”, punctează oficialul Ligii.
Alte surse din sistem, apropiate de LPF, sunt mai rezervate în estimări și consideră că ”procentul real al acestor cesiuni la nivelul Ligii 1 nu depășește 5%”.
În principiu, cluburile care apelează serios la acest subterfugiu administrativ sunt cele cu dificultăți în conturi sau cu bugete reduse, precum Petrolul, Mioveni, Hermannstadt, UTA sau Voluntari.