Fostul atacant al României a descoperit cu mare bucurie concluziile analizei exclusive Playsport dedicată istoriei hattrick-urilor de la echipa națională. Ciprian Marica este ultimul fotbalist român care se poate lăuda cu o astfel de performanță la nivelul primei reprezentative. Astăzi, oferă un interviu în exclusivitate pentru Playsport despre povestea reușitei sale, mărturisește cum s-a simțit cu Mutu pe teren și vorbește despre golul cel mai drag pentru România.
Au trecut 8 ani? Nu prea îmi place să număr anii care trec… Ce tare mi-aș fi dorit să treacă 8 zile! La momentul respectiv a fost extrem de emoționant pentru mine. Chiar e o mare realizare să marchezi un hattrick pentru echipa națională. E o mare realizare și să joci un meci sub tricolor! Credeți-mă că nu era deloc simplu să obții o convocare pe vremea aia… Țin minte că era o oarecare stare de tensiune atunci în jurul echipei naționale. M-am bucurat foarte mult că am reușit să-i fac fericiți pe suporteri. Al treilea gol l-am înscris cu capul, după ce primele două au venit în urma unor șuturi.
Ca să glumesc un pic, analizăm acum ca vârstnicii realizările din trecut. Serios vorbind, mă simt extraordinar într-un club așa de select. Pentru mine a contat enorm fiecare prezență sub tricolor. Tot ce a fost în plus, a fost o fericire mare de tot.
Știți cum e, în preajma unui meci te gândești mai întâi că important e să câștigi, nu contează cum. Eu, personal, mi-am dorit să marchez de cât mai multe ori, firește, dar mai ai și adversari care nu sunt de acord cu ceea ce îți propui tu ?Cu Bosnia-Herțegovina am jucat tot în condiții speciale, în Giulești, tot cu o tensiune nefirească înaintea unui meci al naționalei. M-am simțit bine acolo, au însemnat mult acele reușite pentru mine, și în plan personal.
E un cumul de factori și chiar e greu de explicat. În fotbalul de azi, la ce disciplină tactică ne oferă fotbalul modern, e greu ca atacant să înscrii. Când înscrii trei goluri, pleci cu mingea acasă! Mai simplu de atât nu există.
Nu am făcut ierarhii până acum, oricine poate să îți dea o pasă bună, de la portar la atacant. M-am înțeles însă foarte bine cu Mutu, ne simțeam excelent împreună pe teren.
Aici chiar mă pui în dificultate, nu îmi mai amintesc numărul. Dar de la echipa națională îmi aduc aminte fiecare fază, fiindcă a însemnat pentru mine mai mult decât fotbal. Orice joc în care mi s-a cântat imnul în fața românilor mei a însemnat mai mult decât fotbal pentru mine.
Când am marcat împotriva Ungariei, nu a fost un gol, a fost o explozie! Acela e golul.
Au fost mai multe care m-au amărât în zilele care s-au petrecut și în cele care au urmat. Dar nu pot spune că am regretat ceva în cariera mea, nu am regretat nimic, așa a fost să fie.
Ca unul dintre cei mai înfocați suporteri ai naționalei, îmi doresc să aplaudăm unul la primul meci care vine și să conteze mult în ecuația calificării.
Pe Ianis Hagi. Nu pentru numele uriaș pe care îl poartă, ci pentru că a crescut cu performanțe în sânge.