EXCLUSIV | Eroul lui FCU Craiova din remiza cu FCSB, Robert Popa, își face un autoportret spectaculos: ”Sunt ‘nebun’ ca orice portar. Decât să iau gol, mai bine îmi sparg capul ca să blochez mingea”

Remiza obținută duminică seara de FCU Craiova, 2-2 cu FCSB, l-a scos la rampă pe goal-keeper-ul de 18 ani al oltenilor, Robert Popa. Puștiul originar din Râmnicu Vâlcea a făcut minuni în poarta oaspeților, inclusiv cu câteva intervenții acrobatice, absolut imposibile, care i-au ajutat pe oamenii lui Nicolo Napoli să plece cu un punct din Capitală.

Cine este, însă, băiatul care i-a exasperat pe roș-albaștrii? ”Am început fotbalul la șase ani și jumătate, când, din cauza fizicului meu mai robust încă din copilărie, nu mă imaginam niciodată portar. Am jucat vârf de atac până pe la opt ani, eram un număr 9 veritabil, om de careu. Mă vedeam ceva în genul lui Benzema de azi”, își începe Robert confesiunea.

”Mama îmi reproșa că m-am băgat în poartă pentru că aș fi puturos”

”Între buturi am intrat întâmplător la o miuță, când antrenorul ne mai rotea pe posturi și a fost ca o dragoste la prima vedere. M-a cuprins pur și simplu o emoție aparte, ca și cum m-a atins un fulger invizibil. Am avut un feeling de parcă m-am născut să fiu în poartă. E ceva ce nu pot descrie în cuvinte”, povestește Popa.

L-a avut antrenor la Vâlcea pe Emil Popescu, același care l-a scos la lumină și pe Laurențiu Brănescu. ”Părinții nu prea erau de acord să mă fixez în poartă. Mama îmi mai reproșa că sunt puturos și de-asta prefer acest post. Dar le-am explicat alor mei că e locul în care mă simt cel mai bine și au înțeles”, explică Robert. Și completează: ”Timpul mi-a demonstrat că nu m-am înșelat, pentru că am început să colind țara pe la diferite turnee, pe unde am cam ieșit mereu cel mai bun. Am jucat și la grupe de vârstă cu trei ani mai mare tocmai fiindcă gradul meu de dezvoltare fizică i-a făcut probabil pe antrenori să aibă încredere în calitățile și potențialul meu”. 

Înainte să semneze cu FCU Craiova, Popa a mai evoluat în L3, la Horezu, unde ”am prins și o serie de zece partide fără gol primit”, iar mariajul cu FC Argeș, sub comanda lui Dică, în L2, a durat numai câteva săptămâni. ”Am decis împreună să ne luăm rămas bun civilizat, fiindcă sunt la vârsta la care vreau să joc”, a subliniat tânărul goal-keeper. 

Căpitanul României U19 se visează la United, dar îl admiră pe portarul lui City

Căpitan la reprezentativele U15-U19, a prins cu lotul U17 o calificare la Turneul de Elită, dintr-o grupă cu Rusia, Elveția și San Marino, numai că, din motive de pandemie, competiția s-a anulat: ”A fost un mare regret, fiindcă am fi putut merge apoi la Europeanul din Belgia. Eram un grup foarte bun”. În prezent e în circuitul reprezentativei U19, calificată și ea la Turneul de Elită, programat în martie, adversari Croația, Georgia și Islanda. La CE 2022 (Slovacia, 20 iulie – 2 august) se duce doar câștigătoarea seriei.

Popa îl are ca model pe Casillas și se regăsește azi în profilul lui Ederson Moraes de la Manchester City. E însă un mare fan Man. United: ”Am câte o formație pe care o admir în fiecare campionat mare. Real Madrid, Napoli, Dortmund, St. Etienne și United. Dar, dacă aș avea pe masă oferte de la toate cele cinci, m-aș duce cu ochii închiși spre Anglia. Totul e diferit acolo, de la suporteri până la spectacolul de pe gazon”.

Se declară un fan Ongenda din campionatul intern, ”un tip imprevizibil și foarte atractiv ca jucător”, iar dintre români îl nominalizează pe Octavian Popescu: ”Are execuții minunate. Poate mulți îl critică pentru faptul că nu marchează meci de meci, dar ce calitate a paselor are! Senzațional! Și eu m-am trezit în situație de unu contra unu după un assist incredibil dat de el”. 

”CFR Cluj e mai echipă decât FCSB”

Acceptă și provocarea unei paralele între CFR Cluj și FCSB, cele două echipe care se luptă pentru titlu: ”FCSB are individualități extraordinare, talente de valoare, dar parcă nu formează același grup puternic pe care-l etalează CFR. Clujul emană o forță superioară prin prisma experienței suplimentare a jucătorilor, care știu să facă foarte pragmatic diferența în momente-cheie. Dar sunt două stiluri diferite. E ca și cum i-ai compara pe Messi și Ronaldo”. 

În vară îl așteaptă examenul de bacalaureat, este elev în clasa a XII-a la un liceu din Craiova și admite că nu este un aș pe băncile școlii: ”Nu poți face două lucruri foarte bine. Dar mă țin de cursuri, învăț de la o săptămână la alta, iar materia preferată e anatomia. Asta vine poate și din dorința de a-mi cunoaște mai bine corpul, ceea ce mă ajută mult pe teren, la jocuri, la antrenamente. Îmi plac mult și limbile străine. Engleza o vorbesc uzual în vestiar și cu mulți dintre colegii de echipă, o mai rup și pe germană”. 

La Craiova s-a adaptat repede în mijlocul unui vulcan: ”Eram la un moment dat într-o videoconferință cu toți portarii de la loturile naționale de juniori. Și a intrat în legătură cu noi Silviu Lung junior, care, la o întrebare a mea, mi-a răspuns că te poți descurca lejer oriunde pe această planetă dacă reziști presiunii fotbalistice din Bănie. Și așa este! E un public fierbinte, oamenii sunt foarte buni cunoscători ai fenomenului și e imposibil să-i păcălești”.

”A fost mai dificil la început cu 12 jucători noi”

Se declară un inamic al superstițiilor: ”A te lega mental de tot felul de chestii mi se pare o gândire a omului de peșteră. Cred în forța divină, sunt religios, dar am convingerea că Dumnezeu îți oferă provocări pe care le poți trece dacă-ți faci norocul cu mâna ta, nu să-l aștepți să pice de undeva”. 

Recunoaște că nu-i lipsește doza de ”nebunie” regăsită frecvent la portari. A trecut prin lovituri și accidentări serioase, ”ruptura musculară suferită cu Farul la începutul anului trecut m-a chinuit cel mai rău”, dar toate încercările dintre buturi l-au călit: ”Nu sunt genul de portar care să mă feresc sau să apară vreun sentiment de autoprotecție la intervenții mai bărbătești. Sigur, sunt cumpătat, nu mă hazardez, dar dacă evit un gol cu prețul să-mi sparg capul, o fac!”.

E convins că FCU Craiova va începe să-și ia viteză: ”A fost mai dificil la începutul campionatului pentru că au venit 12 jucători noi și a durat ceva timp până lucrurile s-au așezat. Dar ultimele meciuri au arătat că suntem în creștere. Cu Chindia, la finalul anului trecut, am avut posesie 80 la sută și am învins cu 3-0. Cu Mioveniul, la 0-0, mingea a lovit bara de patru ori. Un ghinion teribil! Acum, cu FCSB, am fi meritat să învingem”.

”Provin dintr-o familie fără probleme financiare. Nu mai am frați sau surori. Mama e contabilă la firma tatălui, care se ocupă cu construcții industriale. Mi-a fost însă mereu rușine să le cer bani și vreau să fiu pe picioarele mele. De exemplu, tata îmi spunea că mă premiază cu un telefon doar dacă nu primesc gol în trei meciuri consecutive mai grele. Sau chestii de acest gen. Nu-mi doresc să am nimic fără muncă”