EMOȚIONANT. Marin Hîldan. Tatăl, bunicul, omul. Bărbatul secat de lacrimi. Povești spuse de fiul său. Cum și-a alinat  durerea: „Era serviciul său de suflet” 

• Într-un interviu emoționant oferit anul trecut, în luna februarie, Cristi Hîldan a cernut șuvițe de amintire, cadre de familie, cu momente de fericire și clipe crunte, în care a povestit rolul lui Marin Hîldan în dezvoltarea și drumul „Unicului Căpitan”, apoi în creșterea lui Cătălin Hîldan junior, nepotul său. 
• „Nea Marin”, fost fotbalist în eșaloanele inferiroare, a fost primul antrenor al fraților Hîldan, apoi suportul, „sponsorul”, fanul numărul 1 al lui Cătălin Hîldan junior, la rândul lui fotbalist al Dinamo. „Între ei era o chimie”. 

Marin Hîldan, tatăl lui Cătălin Hîldan, „Unicul Căpitan” al „câinilor”, s-a stins din viață, sâmbătă, la vârsta de 75 de ani. O infecție a unui stent montat la inimă a fost cauza de la care starea de sănătate a bărbatului s-a deteriorat galopant, acesta a fost internat și, din păcate, corpul său nu a mai rezistat. La 22 de ani distanță de fulgerătoarea dispariție a lui Cătălin, „nea Marin”, așa cum era cunoscut de toată suflarea dinamovistă, a părăsit o lume în care mai păstra un singur zâmbet neprețuit, pentru nepotul său, Cătălin Hîldan junior. Bunicul își însoțea nepotul la toate antrenamentele, era nelipsit la meciuri, acest rol fiind universul său în ultimii ani. 

Într-un interviu oferit de Cristi Hîldan pentru PlaySport.ro, anul trecut, în luna februarie, tatăl lui Cătălin Hîldan junior și fratele „Unicului Căpitan” a rememorat emoționante șuvițe de amintire din copilăria fraților Hîldan. Din cartierul Vitan, de la Brănești sau din „Ștefan cel Mare”, de pe vremea în care fostul mijlocaș dinamovist trăia și de după dispariția sa fulgerătoare.  

Dinamo – CFR Cluj, întrerupt în minutul 74. Ce s-a petrecut pe Arena Națională și…

Ziua Hîldan. Milioane de dinamoviști îl omagiază pe „Unicul Căpitan”. Ce pregătește clubul pentru meciul…

„Nea Marine, Cătălin le leagă ăstora picioarele la fotbal, să-l duci la fotbal”

Cristi și Cătălin, puștii plini de energie din cartierul de la periferia Bucureștiului, au mers, pentru început, la rugby. Stadionul Olimpia, în care buturile erau stăpânele locului, aflându-se chiar lângă blocul familiei Hîldan. După o perioadă în care Cătălin s-a luat la trântă, în grămadă, cu cei mai mari, antrenorul a „mirosit” calitățile mezinului.

„Mai târziu, după un an, antrenorul de la rugby, Emil Suditu, care era și antrenorul meu, i-a spus lui tata: Nea Marine, Cătălin le leagă ăstora picioarele la fotbal, să-l duci la fotbal. Tata fiind și el fost fotbalist, a practicat pe divizia C, pe la Timișoara, nu a stat pe gânduri”, a rememorat Cristi Hîldan, cel care a continuat și a făcut performanță în sportul cu balonul oval, în timp ce fratele său, orientat cu har spre fotbal, a ajuns căpitan la Dinamo și a jucat în echipa națională. 

Nea Marin, primul antrenor al fraților Hîldan. „Tata venea de la muncă la ora 16 și, de la ora 17, toată vara mergea cu noi la Olimpia. Înea și scorul miuțelor din cartier”  

Primul antrenor al lui Cătălin Hîldan a fost chiar „nea Marin”, cel care, conform lui Cristi, nu ezita ca atunci când se întorcea de la muncă să își ia băieții și, pe același stadion Olimpia, să-i pună la treabă printre smocurile arenei de rugby. Și rolul tatălui nu se opera aici. La nevoie era întrebuințat și la tebelă în controversatele miuțe ale copilăriei. „Tata venea de la muncă la ora 16 și, de la ora 17, toată vara mergea cu noi la Olimpia și ne era un fel de antrenor.

 Eram vreo 7-8 copii și tata ne strângea și ne ducea pe Olimpia, între 10 și 13 ani, făceam sport deja, eu la rugby, Cătălin la fotbal. Disputam și meciuri, aveam echipe cu toți copiii din cartier, noi, în echipă eram 7 sportivi și jucam, de dimineață și până seara, cu blocul nu știu care, cu țiganii de nu știu unde.

Jucam „două goluri sau 10 minute” și tata ținea timpul. Nu ne scotea nimeni! Nimeni! Ani de zile nu am pierdut, după mult timp am luat o bătaie. Și atunci să vezi cât am plâns amândoi!”, își aduce aminte Cristi Hîldan. 

5 octombrie… 

Ziua de 5 octombrie a oprit timpul în loc pentru Marin Hîldan. Atunci, pe terenul de la Oltenița, Cătălin Hîldan a căzut secerat și și-a dat ultima suflare în tricoul echipei sale de suflet, Dinamo. La Brănești, bărbatul mândru a aflat teribila veste în timp ce era la pescuit.

„Acolo eram când s-a întâmplat. Am ajuns cu soția mea, la vremea aia eram prieteni, m-am dus la țară să mânânc ceva, făcuse mama ceva bun. Tata era la pește, Cătălin avea meci la Oltenița. Și mama m-a trimis la baltă, să-l aduc pe tata la masă.

Tata era cu bicicleta și a trecut trenul, el s-a strecurat, eu, cu mașina, am oprit la barieră. Vezi, toate sunt legate de tren, mă gândesc mereu la ambulanța de la Oltenița care nu a putut trece din cauza trenului.

Poate… Țin minte că tata mi-a zis că ne vedem acasă și mi-a făcut cu mâna. Când am ajuns în fața curții, am văzut bicicleta jos. M-am speriat, am crezut că tata a pățit ceva. Aflase de Cătălin! Mama era verde la buze (…).

Știu că m-am speriat când am văzut bicicleta tatălui meu, pe el jos și am rupt-o la fugă, mama mi-a dat vestea asta, tata era pe jos, urla. Tot credeam că tata a avut un accident, că l-a călcat mașina. M-am dus într-un colț și am vomitat”. 

Cătălin junior, raza din sufletul încercat al lui „nea Marin”…

Însă viața i-a redat lui Marin Hîldan raza de care avea nevoie pentru a putea trece peste durerea pierderii fiului său. Nepotul i-a fost alinare. 

Acasă, pe stradă, la stadion. Peste tot. Relația dintre cei doi este tradusă de Cristi Hîldan, primul care a înțeles că Pronia i-a trasat o „sarcină”, un „serviciu de suflet” lui „nea Marin”. 

„Pe tata l-a ajutat foarte, foarte mult. E o sarcină, o sarcină pe care o face cu mare plăcere. Un… serviciu de suflet, pe care îl face cu mare pasiune. Tata este și sponsorul oficial al lui Cătălin. De fiecare dată când „tataie” crede că a prestat bine, i se dă o sumă de bani.

Pe la 12 ani, fiul meu avea un turneu la Brașov, tata s-a ținut după autocar, avea geanta lui Cătălin la el. Și m-a sunat băiatul meu să-mi spună că a ajuns la sală și nu e tata, iar el nu are echipament. Tata s-a ținut după un alt autocar, era identic, greșise autocarul. I-am zis să se întoarcă, să nu ajungă prin Germania ). 

La meciul în care a marcat primul lui gol,  mie îmi stătea inima în gât, începusem să mă plimb ca antrenorul pe margine, făcusem bandă, șanț, când am văzut că a înscris, nu mi-a venit să cred! L-am văzut că se uită spre mine și a sărit în sus de bucurie. Și l-am sunat direct pe tata.

Ce bucurie pe el, deși s-a ofticat, a lipsit tocmai la meciul ăsta. Apoi a trebuit să achite prima. Cred că i-a dat vreo 300 de lei (râde). Este o chimie între ei, dacă tot timpul au fost împreună, antrenamente, meciuri”, a povestit, în interviu, pe care puteți să-l citiți integral AICI.

„Vei rămâne mereu în inima mea! Bunicul meu bun și drag!”

Acesta a fost mesajul de adio postat, pe Facebook, de Cătălin Hîldan jr, sâmbătă, când „nea Marin” s-a ridicat la cer. 

Drum lin, Marin Hîldan! Dumnezeu să te odihnească! 

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...