Emerich Jenei sau bătălia podurilor

Văd că nu o spune nimeni, dar o să reamintesc aici situația la zi din Liga 1: și CFR și FCSB sunt, din nou, pe propria mână. Dacă FCSB câștigă toate cele opt meciuri rămase de disputat în play-off, e campioană, indiferent de orice alt rezultat. CFR poate pierde unul și să câștige șapte și își apără titlul. Indiferent de ce obține FCSB.

În ceea ce privește evitarea locurilor care duc la meciuri de baraj pentru menținerea în prima ligă, victoria celor de la Mioveni cu Chindia complică lucrurile pentru trupa lui Săndoi, pentru cea a lui Napoli, pentru Mioveni calculele erau deja hiper încurcate.

Altfel, în play-off, Universitatea Craiova are încă speranțe la titlul de vicecampioană, iar în play-out, Rapid, UTA, Sepsi și, mai ales, FC Botoșani au voie să viseze la locurile care să le permită să joace o șansă de a intra în preliminariile Conference League.

….titlu, luptă, play-off, play-out, calcule, retrogradare, campioană, vicecampioană, baraj. Cuvinte, un soi de analiză care circulă peste tot, în emisiuni, în texte care se adună cifre și teze, deopotrivă, aproape de calcul și, uneori, departe de fotbal. Și eu am practicat astfel de exerciții, simple și logice, în zilele care curg albe, seci și fără amintiri.

Săndoi nu are vreo vină că-i aici, cu atât mai puțin Sepsi ori Mioveni. Sunt oamenii și echipele și faptele zilelor noastre, și chiar calculele noastre, dreptul nostru de a le face.
Dar dumneavoastră aveți amintiri, domnilor! Voi aveți amintiri, prieteni! Și eu am.

Iar amintirile obligă la un altfel de discurs, întotdeauna, dar mai ales atunci când e vorba despre superlative absolute. Azi, cei 85 de ani împliniți de cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor ne obligă să abandonăm rutina, obișnuința și faptele lejere.

Emerich Jenei împlinește acești ani departe de lumea superficială și Gentlemanul desăvârșit dintotdeauna ar putea să ne accepte discuțiile nesfârșite despre efemer. Jenei a avut mereu îngăduință pentru cotidian, deși s-a bătut pentru esențe. Cupa Campionilor Europeni, pe care a cucerit-o, și Campionatul Mondial, la care ne-a calificat, între multe altele, ne-au strecurat și pe noi într-o istorie a lucrurilor mari.

A fost o poveste, desigur, dar cu ce deznodământ! Cu ce urmări, toate venite după ce alt mare arădean, cel din poartă, a apărat cel de-al patrulea penalty, atunci, la Sevilla! România a căpătat pe Ramon Sánchez Pizjuan o altă dimensiune, în zile de comunism și nopți de tăcere programată. Îi datorăm multe, așadar, domnului elegant despre care, poate, nici nu mai știm cine și ce a fost în viețile noastre.

Emerich Jenei a fost, mai întâi, un mare fotbalist. Am dat oamenilor, la “Replay”, grație eforturilor lui Marian Olaianos, imagini cu tânărul internațional de la CCA. Un blond care lega jocul, la mijlocul terenului, cu o eleganță de actor nominalizat la Oscar de mai multe ori decât Jack Nicholson, de la care a împrumutat, fără măcar să bănuiască, privirea care iartă. În fotbal, am mai găsit-o, în zilele noastre, doar la Guardiola și niciunde în România, fotbal ori altă scenă. Semn că am trăit lângă un unic.

De fapt, toată viața Jenei, împotriva tuturor,  a construit și a iertat. A legat nu doar jocul echipelor lui, ci mai ales, pod lângă pod. Cu bunătate, cu înțelegere și cu credința că e cel mai bun, ca să ne facă și pe noi exemplari în bătălii grele, de care noi fugeam.

A fost cel mai bun din lume niște ani și noi am continuat să facem calcule de etapă. A construit Steaua București, campioana Europei și o Românie egală cu campioana lumii, Argentina cu Maradona în teren, pe terenul lui Diego chiar, luat în proprietate, după cum se vede azi, pentru eternitate. A ținut sub protecție acele poduri spre o societate mai înaltă, dar nimeni, din cei care i-au urmat, nu a mai reușit să le continue rostul. Iar istoria s-a sfârșit, încet, foarte încet, lăsându-ne etapa de week-end, calculele de luni și ziua de mâine fără nicio legătură cu cea de ieri.

Emerich Jenei, cel mai mare antrenor român al tuturor timpurilor, a împlinit astăzi, 22 martie 2022, 85 de ani și nu știu, pentru prima oară în viață, ce ar trebui să scriu ca să închei aceste fraze cu credința că am reușit să-i mulțumesc pentru că multora ne-a oferit calitatea de martori la un miracol. Consecințele faptelor lui sunt mirarea că a reușit, încântarea că l-am admirat de aproape și certitudinea că nimic nu va mai putea fi vreodată repetat. Nu în acele dimensiuni.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Podurile construite de antrenorul cu părul alb și zâmbet deschis încă există. Bătăliile lui se mai povestesc, soldații lui sunt printre noi. Contemporanii singurei bătălii câștigate de fotbalul românesc vă urează la mulți ani, domnule general!