Cronică | Egal cu gust amar! O bară și cam atât. România termină la egalitate cu Germania și naționala lui Mutu ratează calificarea

Jucăm cu calificarea pe rist. Avem nevoie de victorie și, pe buze, ne stă gust de răzbunare. Duminică, la București, nemții ne-au demonstrat că, atunci când vine vorba de fotbal, suntem precum mărcile, ieșiți din circulație. Am pierdut la limită și am învățat să ne sculptăm eroi și din înfrângeri. Așa e! Niță ne-a salvat de umilință.

E bun și un egal, noi și nemții am merge mai departe, olandezii acasă. Se acceptă, însă, de la 2-2 în sus. În unguri, istoric, nu ne putem baza. Acum un secol și doi ani, într-o zi de martie, Armata Româna trecea Tisa iar, câteva luni mai târziu, elibera Budapesta din gheara și de sub cnutul bolșevic. Acceptăm un „koszonom” sub forma unui egal cu batavii, însă, tot istoric, binele și răul… le-am făcut cu mâna noastră. Așa că rămânem cu opinca soldatului român înfiptă în vârful semețului parlament de pe gingia Dunării.

Începem bine și terminăm asupriți

Din opinca lui Mățan vrem, acum, o calificare. El e prototipul fotbalistului român. Mic, tehnic, șmecher. De la nemți am împrumutat și am reinterpretat ultimul termen. Schmecker. Adrian Mutu ne poate explica, perfect, ambele sensuri. Și Piticul nostru este cel care, după o cursă a lui Vlădoiu, trasează, din sufletul careului, o virgulă de efect cu interiorul. În loc de gol ne scapă un blestem nazalizat. Mingea lovește stâlpul din dreapta, portarul neamț, întins precum o praștie, era învins. Pentru nemți, startul meciului e de… „scheisse”.

România, victorie zdrobitoare în Muntenegru la U21! Hat-trick Louis Munteanu, s-a terminat 6-2 pentru tricolori!…

Românul de la U21, debut în Ligue 1 după transferul care a surprins pe toată…

Avem demarajul BMW-ului lor, ei au propulsie diesel și trebuie să fim atenți. La jumătatea reprizei e rândul nostru să tremurăm. Klimowicz păcălește jocul la ofsaid al defensivei noastre, scapă singur cu Vlad, trimite o scăriță peste portarul nostru și Pașcanu salvează, cu nimbul unui sfânt, de sub ogiva porții. Am predat mijlocul terenului cu ușurința cu care am întors armele în 1944.

Nemții au posesia pe care am avut-o noi, în superioritate, cu ungurii. Și ne macină. Suntem în rafala lor precum la Oarba de Mureș. Meciul începe să semene, la fiecare fotogramă, cu jocul de duminică de pe Național Arena. Același Pașcanu se face scut în fața unui șut. Pe mingea blocată scria, cu cifre de reclamă, 1-0. Clișeul ne urlă în timpane, „golul plutește în aer” și, din păcate, vântul bate spre noi. Gâfâim și cerșim, storși, pauza. Pe Dunăre curg vești proaste, după ce olandezii au deschis scorul cu riveranii. Intrăm la cabine agățați de un scor alb. Acum, Mutu are cuvântu’ și nevoie de o linie de inspirație. Este condamnat să schimbe ceva. Mijlocul terenului este șubred, astfel că iese Itu și intră Ciobanu, cel care a fost lăsat pe bancă din cauza oboselii. Moruțan mai rămâne la păstrare, deși avem nevoie de gol precum au avut nemții, în al Doilea Război Mondial, de petrolul nostru.

Nemții ratează un penalty în minutul 70

Repriza secundă începe la alibi și se împart, în ambele sensuri, avertismente, în timp ce de la unguri nu putem spera decât la rețeta de gulaș. Olandezii au, deja, 2-0. În timp ce Ciobanu execută o lovitură liberă și mingea se duce dincolo de Balaton, portocala mai înscrie o dată.

Închidem tranzistorul, speranțele ne sunt la Moruțan care, cu 30 de minute înainte de final, îl înlocuiește pe Dulca. Și Mutu îl aruncă în luptă și pe Drăgușin de la Juventus. Ne rânjește posibilitatea deschiderii scorului când Olaru obține o lovitură liberă dintr-o poziție perfectă. Ciobanu pune luneta, însă execuția e de plastelină, moale, pe portar. Înscrie și Ungaria. Pe cine mai interesează? Începem să stăm cu geana și pe ceas. Mai avem 20 de minute la dispoziție și adversarii obțin, la rândul lor, o lovitură liberă din gușa careului nostru. Berisha trage în zidul nostru și o mână fâlfâită în aer oprește balonul din drumul spre poartă. E palma lui Oaidă. E penalty. Și bara care, în startul meciului i-a confiscat golul lui Mățan face mătănii și pentru noi. Și scăpăm, din nou, când Vlad plutește și respinge spectaculos reluarea lui Burkardt.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Octavian Popescu e aruncat în luptă și trebuie să forțăm cu toate resursele rămase în rezervorul determinării. Un gol ne-ar aduce fericirea. Însă tot nemții sunt mai arțăgoși. Bretonul unui prusac trimite în transversală. Intrăm în prelungiri și speranțele se sting în ritmul secundelor. Patru minute adiționale. Trei, doi, unu. Povestea noastră sub podurile Budapestei ia sfârșit. Revenim, în aval, la gurile Dunării cu același gust amar. E gustul mediocrității noastre. Atât s-a putut! Am avut curajul lui Carol al II-lea.