Vezi primul 11 al lui PSG și ai senzația că telecomanda a schimbat singură de pe transmisiunea meciului pe FIFA 22. Donnarumma, Hakimi, Verratti, Messi, Neymar, Mbappe, Di Maria… Îți trebuie buget sau noroc nebun ca să faci echipa asta în fotbalul virtual. Sau, ca să ne întoarcem la copilăria noastră, e ca și cum am pune la spălat toate tricourile de pe maidan, cu Hagi, Ronaldo, Maradona și Pele, staruri din toate generațiile scrise cu pixul pe spatele armurii noastre frumoase.
Și câștigă Rennes! Cu ghanezul Sulemana de 19 ani, cu Warmed Omari și Nayef Aguerd. Accident? Cam așa pare, după ce PSG învinsese Lyon și Manchester City. Dar nu despre adjudecare de puncte după 90 de minute trebuie să discutăm. Realitatea trebuie pusă pe filtrul mai larg al fotbalului, nu pe tabelă, în cazul acesta. Cel mai la îndemână e un laitmotiv sec: “PSG, când învinge, nu prea convinge”.
S-ar spune că e nevoie de timp și de noroc, iarăși norocul!, pentru ca toate diamantele să se fixeze eficient în coroana visului arab. A se citi, în loc de noroc, și capacitatea compromisurilor pentru fiecare dintre cei mari și orgolioși din iarbă. Messi se întinde la picioarele colegilor, Mbappe face asta, dar atunci se fac fotografiile. Când nu se fac, vorbele aruncate sunt grele. Ies până la urmă și spre tribunele lumii. Compun alt tablou decât cel de muzeu stelar pe care ni-l impune PR-ul.
Îndrăznesc să cred că până la urmă PSG se va transforma într-un nou extraordinar exemplu de fotbal care bate ceea ce vrem noi să fie fotbalul. De viață care bate banii. Vine fotbalul lui Sulemana și Aguerd și îți crapă serenitatea investițiilor, duce senzația ta că ai ce e mai bun și că asta înseamnă și că ești cel mai bun într-un derizoriu înălțat pe hohotele galeriilor de pretutindeni.
Și, înainte de asta, vine fotbalul din interior și te zdruncină. Ia talentul magic al fiecărui diamant și-l tăvălește prin cenușa simplității. Cine muncește pentru cine la PSG? Care e spiritul acestei echipe acum? Care e liderul, cine cară pianul, cine e amuzantul din grup, care e compoziția de arhetip a vestiarului? Care sunt obiectivele echipei impuse de echipă? E PSG o echipă?
Din afară, nimeni nu poate fi altceva în afară de el însuși acolo. Paradoxal, impresia globală e că nici măcar nu mai seamănă, fiecare, cu ce era! Messi e… alt Messi. Neymar nu mai e Neymar de acum ceva vreme. Mbappe e nervos. Mai mereu.
Va câștiga PSG titlul în Franța? Aproape sigur. Va fi titlul cui? Că de-ajuns nu e, bineînțeles, pentru nimeni.
E un Neymar de neputință în toată povestea lui PSG de azi, mocnit și cu erupții chiar și în trecut. Conceptul fotbalistic de Harlem Globetrotters cârpit în fotbal de investițiile Qatarului e vid. Viața înseamnă suflet și sufletul trăiește greu cu banii. Poate trăiește bine. Dar sigur greu.
Să ne uităm la ultimele câștigătoare de Ligi ale Campionilor! Chelsea cu Tuchel e un tip de echipă. Are o viziune. Bayern cu Hansi Flick, un monstru eficient și cuceritor. Liverpool cu Klopp, o poveste. Real Madrid cu Zidane a fost… Real Madrid!
Cine și ce e PSG?
Până și cluburi care nu au scris istorie în finale de Ligă recent au un ADN care se traduce în performanță. Un spirit, o idee, ceva care le dă baza și nervul. Atletico, Villarreal, Dortmund, Benfica!
La Paris, un avion a survolat Parc de Princes iar din buzunarul puștiului răsfățat cu toate cartonașele Panini ale lumii au căzut cele mai rare. Le-am văzut plutind, așezându-se pe gazon. S-a lăsat liniștea. La fluierul de start, vine ploaia de octombrie și șterge încet numele de pe ele.