Pe 14 octombrie, Playsport publica un interviu exclusiv cu Alex Cicâldău, primul în România după transferul la Galatasaray. Ultima întrebare din interviu era cumva continuarea unui joc. L-am întrebat care e următorul jucător al Craiovei pe care îl vede transferat în străinătate. Alex a răspuns că îi e greu să spună exact cine se va transfera, dar poate să-mi spună cine și-ar dori să se transfere.
Întrebarea era cotinuarea unui joc pentru că Vali Mihăilă, pe vremea când era la Craiova, declarase că următorul fotbalist al oltenilor care va ajunge în străinătate va fi Cicâldău. Și așa s-a întâmplat. Acum, ar fi venit rândul lui Cicâldău să prevadă următorul export al oltenilor.
Încrezător în calitățile lui Andrei Ivan dar și foarte bun prieten cu acesta, Alex l-a nominalizat. Interviul a fost preluat pe larg de o mulțime de publicații online din Turcia. După ce a trecut în câteva zile efectul altor declarații ale mijlocașului român din acel interviu, a apărut ca știre distinctă transferul imiment al lui Andrei Ivan la Galatasaray, citând din interviul Playsport.
Contextul a dat și el apă la moară. În Turcia se vorbea și se scria despre lista cu jucători la care Fatih Terim vrea să renunțe, la remanierea lotului, la înlocuitori. Așa că dorința lui Cicâldău a devenit aproape adevăr ?
Ca în zeci de alte cazuri, materialele din presa străină s-au întors ca “știri noi” la… noi. Și plecarea lui Ivan la Galatasaray s-a născut ca subiect și aici.
M-am bucurat de reacția clară a lui Andrei Ivan la declarațiile de după meciul cu Mioveni: “Nu este adevărată oferta de la Galatasaray”.
Nu doar pentru că a restabilit veridicitatea în toată această poveste, ci mai mult pentru că l-am redescoperit pe Andrei Ivan cel din ultima perioadă.
E frumos și important să marchezi mult și des. E fantastic să înscrii de patru ori într-un meci, oricare ar fi acela. Dar esențial pentru Andrei Ivan acum, în această etapă, mi se pare că ar fi să nu viseze cai verzi pe pereți, ci să-și cravașeze în tăcere calul bun crescut cu talent pe care urcă din nou și să-l stăpânească pentru saltul care va urma. Ori tocmai asta mă bucur că face. Așa l-am redescoperit în ultima perioadă, inclusiv la națională, și e de apreciat.
Îl știu pe Andrei de când avea vreo 16 ani, am lucrat împreună la naționala U17 pregătită de Gâlcă, am trecut împreună prin mai multe momente ale ascensiunii lui. Cantonamente ale tricolorilor, stagiul de pregătire dinaintea Euro 2016, debutul său pentru România, primul său gol. Apoi EURO U21 din Italia și San Marino, cu prestațiile lui lăudate.
Are o istețime nativă în care cred. Și are calități fotbalistice despre care mi-au vorbit toți selecționerii României, de la Iordănescu la Daum sau Contra. Nu îi poți convinge pe toți decât dacă ești bun. Foarte bun.
Dar a avut mereu și o doză de superficialitate. Ceva senin în a aborda momente-cheie. Ceva copilăros când era nevoie de altceva. Acum, simt că doza asta s-a redus. Și sunt convins că Reghecampf are și el un mare merit. Dar îndrăznesc să cred că cel mai mare îl are tocmai Andrei.
Pentru că a fost în fotbalul din afară și s-a întors. Pentru că vede cum Mihăilă și Cicâldău au putut să plece în alt fotbal. Pentru că a trecut timpul și copilăriile nu-și mai au locul. Nu e Ivan sobrietatea întruchipată și nici nu aș băga mâna în foc, acum sau vreodată, că nu-l voi mai vedea încercând să dea “scăriță” în fază unu la unu cu portarul advers, cum a încercat cu Chile la Cluj.
Dar poate că o parte din toată latura asta, cea de exuberanță a talentului, e și bine să o păstreze. Modificată. Adaptată. Eficientizată. Știu bine că nu e genul să-și “fure singur căciula”.
Acum, alt Andrei vorbește. Ce contează cu adevărat e și că alt Andrei se pregătește.
Abia aștept, când va fi cel mai bine pentru el și unde va fi cel mai bine, să se transfere singur ?