Generația lui Messi din sufragerie

În primii ani de activitate la FRF, foarte des greșeam când mă suiam în taxi și spuneam destinația. Nu atât șoferii care erau microbiști împătimiți și aveau senzația că știu eu cine iese campioană în Liga 1 ar fi fost cea mai mare problemă. Ci o categorie specială, care m-a bântuit multă vreme, în diferite forme. “Auziți, nu că vreau să mă laud, dar îl am pe fi-miu… la fotbal… vă zic sincer, la vârsta lui e cel mai… o să ajungă… ce să mai…”.

Simțeai în voce nu doar o mândrie paternă de înțeles și chiar de apreciat, ci o feroce voință care depășea orice realitate. Aproape vedeai cum visul tatălui sufocă dorința copilului. Fiecare avea senzația că îl are pe Messi în sufragerie și că e datoria lui supremă să facă tot și să împingă viața spre descoperirea de către mapamond a fiului ultra-mega-talentat. 

Și de aici începe tragedia…

Vis contrafăcut din cioburile de vis ale părintelui

M-am convins de-a lungul ultimilor ani că această categorie de părinți reprezintă unul din cele mai mari pericole pentru relația dintre noua generație și fotbal. Am văzut discursurile acelea din taxi multiplicate cu diferite nuanțe la sute de antrenamente ale școlilor private fotbal, pe marginea terenurilor de sintetic ale turneelor de copii și juniori, în competiții grassroots (fotbal de bază!) și la cupe și campionate care ar fi trebuit să fie amicale. 

Există un tipar și mai multe laitmotive. În multe cazuri, tatăl e fost jucător la un nivel obscur sau nici măcar atât. Mărturisește cu durere sinceră că talentul său a fost frânt de o accidentare, de lipsa banilor pentru șpăgi că așa erau vremurile, de nedreptatea ori obtuzitatea unui antrenor de prin provincie. Sau de sărăcie, că trebuia “să fac școală sau muncă”.

Șansa de a avea un fiu a devenit portița prin care toate toate frustrările reale ori visele neîntrupate s-au dezlănțuit. Puștiul crește într-un format deja fixat. Trebuie să fie fotbalist. Și nu doar atât, el chiar are ceva special față de toți. Nu se știe de ce. E un dat. Nu mai contează ce visează cu adevărat. Și, cel mai trist, nici nu are posibilitatea de a descoperi fotbalul așa cum merită. Și el, și fotbalul. Nu mai are șansa la plăcere, nu mai descoperă febra jocului cu prietenii, a competiției constructive. Bucuria golului, vremelnicia înfrângerii, nimic! Nu are cum! El are fotbalul ca drum țintuit. E un alt fotbal. Contrafăcut din cioburile regretului de tată. 

Cine potențează delirul?

În timpul antrenamentelor și meciurilor, părinții aceștia devin fioroși. Spumegă la propriu, ar fi în stare să lovească atunci când drumul din capul lor pare periclitat de cea mai mică abatere. Poate fi un biet arbitru la un meci-test, poate fi părintele unui adversar, poate fi propriul antrenor. Uneori, propriul copil. Care dă din picioare, conștient sau nu, din tiparul impus. Messi din sufragerie începe să nu arate sau să nu facă exact ce-ar trebui să facă Messi din capul tatălui. Nu mai spun de înjurături, de bruscări, de violență în orice chip vă puteți imagina…

Culmea, sunt antrenori care întrețin acest chin. Pentru cotizația tatălui, nu doar că întrețin povestea lui Messi din sufragerie și dau apă la moară închipuirii. Mai mult, creează un personaj care potențează delirul. Dau sfaturi, cresc așteptări, diversifică fațetele abisului traumatizant. Se declară preocupați de obstacole imaginare și inventează scenarii pe care să le rezolve. E o complicitate a schingiurii copilăriei. 

Puștiul e privat nu doar de fotbalul real și fascinant. Poate că are un dram de talent, care susține fantezia paternă, și ar putea ajunge un jucător decent de Liga 3 sau Liga 2, spre exemplu. Credeți că se poate așa ceva? Nicidecum! Messi e Messi! Puștiul e îndopat cu trialuri la academii din străinătate, apar agenții și pseudo-agenții care completează personajul antrenor. Acasă, sunt veritabile altare zeci de cupe și diplome și medalii de la competiții care nu înseamnă nimic în acest sens. Și al căror rost ar fi trebuit să fie, la vârsta puștiului, doar bucuria fotbalului.

Victime colaterale

Sunt mai mulți bărbați șoferi de taxi decât femei, dar să nu credeți că e vreo urmă de discriminare în începutul poveștii mele crunt de adevărate. Am văzut nu doar tați de Messi din sufragerie, ci și mame, bunici și unchi!

Limitele forțării aproape că nu există. Senzația de conspirație e aproape omniprezentă, așa că ei oferă cele mai multe “atenții” antrenorilor și scouterilor, forțează cu plicuri orice ușă, mută puștiul de la o academie la alt club și de la club la altă școală privată, pentru că visul nu se întâmplă așa cum trebuie. Și motivele neîmplinirii sunt mereu altele, altele, altele…

Ca să nu credeți că am exagerat folosind cuvântul tragedie, gândiți-vă în tot acest context la puștii cu talent autentic și uriaș care încearcă să avanseze prin jungla compusă de ce vă spun. Printre aceiași antrenori și agenți, la aceleași antrenamente și competiții. Gândiți-vă și la puștii care fac fotbal doar pentru că își doresc să se joace sau să facă mișcare. Sau la părinții care îi îndrumă din aceste motive spre fotbal organizat. 

Mitul bogăției încinge fantezia

Sunt și părinți realiști, firește. La fel cum sunt antrenori și conducători de școli de fotbal care nu permit părinților participarea la antrenamente sau imixtiuni nocive. Sunt oaze de normalitate, dar mai e mult până departe, până să devină regula…

Nu văd altă vindecare decât prin noi înșine. Până când Messi să ajungă la 15-16 ani, traumatizat, scârbit de fotbal și rupt afectiv de părintele acaparator (ce păcat, ce mare păcat și ăsta, dacă nu cel mai mare!), se pot face multe. 

Messi din sufragerie poate fi lăsat și să doar să îl vadă pe Messi cel adevărat în sufragerie. Poate deveni apoi un suporter adevărat și un consumator de fotbal fericit. Nu trebuie să îmbrace tricoul imaginar pe care tata nu l-a purtat niciodată. Și nici nu are de ce să întrupeze salvarea de la sărăcie pe care părinții o visează, pierduți și ei în mirajul milioanelor de euro vânturate mai mult din gură prin fotbalul nostru. 

Până la urmă, cei mai mulți jucători români trăiesc doar decent, dacă e să ne gândim realist, procentual. Sau nici măcar.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...