Cele patru ale CFR-ului

Există un film de o intensitate teribilă, care se numește “Fiecare vede altceva”, unde opt oameni încearcă să găsească o explicație asupra unor fapte de o importanță uriașă, fiecare dintre ei văzând, interpretând și fixând, într-un final, concluzii diferite asupra acelorași secvențe. Deși, la final, totul avea să fie atât de simplu!

CFR Cluj a învins cu lejeritate FCSB cu 4-1, duminică noapte și paradoxul cel mare este că sunt tentat, poate ca mulți dintre dumneavoastră, să spun că rezultatul e o surpriză. Că meciul în sine e o șaradă, genul de seară pe care nu o uiți ani în șir, dar pe care nu ți-o vei putea lămuri, poate, niciodată. Așa cred eu, acum, și poate că așa credeți destui, și voi.

Pentru că, în noaptea de duminică spre luni, o lume de certitudini s-a destrămat, lăsând loc unor gigantice semne de întrebare.

Pentru mine, pentru dumneavoastră, pentru cei orgolioși, care aveam pretenția că ne pricepem la fotbal. E drept, scriu acest text la doar câteva minute după ce s-a terminat meciul, dar mă îndoiesc că sunt prea mulți cei care se așteptau ca rezultatul și maniera de joc să fie cele care au fost.

S-au calmat spiritele în Gruia. Dan Petrescu, despre relația cu Nelu Varga: ”Mi-a trimis inimioare,…

Jucătorul din Superliga văzut în locul lui Drăgușin la naționala României: ”Are și piciorul stâng.…

Ce știa toată lumea înainte ca partida să înceapă? Că FCSB e, în sfârșit, sub o zodie liniștită, fără convulsii, că zilele în care noul antrenor face alte lecții, cu adevărat profesioniste, se adunaseră, că în club e liniște, mai mult, chiar încredere și conștiința că se merge spre o victorie, mai ales că Edi Iordănescu nu avea cum să nu știe să descifreze o echipă adversă pe care el însuși o făcuse campioană cu trei luni în urmă.

Aceeași lume știa că la CFR, dimpotrivă, nu e liniște, eufemistic spus. Fără antrenamente în ultimele două zile, fără conducător și, mai ales, fără antrenor, Șumudică fiind și nefiind responsabil de situația haotică de azi din vestiarul celei mai bune echipe românești din ultimii patru ani.

Tot la CFR era oboseala celor 15 meciuri jucate în 44 de zile, zgura unor eliminări succesive în fața celor de la Young Boys și Steaua Roșie Belgrad, accidentările lui Arlauskis, Burcă și nu numai. Nici măcar un antrenor secund pe bancă, niciun conducător în tribună, doar un teren greu, o ploaie infernală dintr-o noapte grea.

Rezultatul îl știm, meciul îl știm, cu toții am văzut nu doar jocul excepțional al clujenilor, ci, mai cu seamă, bucuria din ochii lor, entuziasmul pus în fiecare șut și siguranța dezarmantă din fiecare pasă. A fost, înainte de toate și dincolo de orice, victoria jucătorilor care definesc ideea de echipă. De club mare, cu circuit închis.

De partea băieților lui Edi Iordănescu ce-am văzut?

Ceferiștii din teren au simțit victima perfectă, o echipă ca o pradă, perfectă în rolul rezervat învinșilor. Cei care țin cu FCSB au văzut un vapor. O trupă curajoasă la început, scufundându-se lent pe măsură ce apa a intrat în tot mai multe compartimente.

De ce însă lucrurile au evoluat în sensul invers al acelor de ceasornic? De ce Deac a fost Benjamin Button, devenind tot mai tânăr pe măsură ce timpul trecea?

De ce Andrei Vlad a început să greșească din nou, de ce Camora a plutit în loc să meargă, iar Oaidă și Olaru au dispărut când era seara în care trebuia să apară?

De ce o echipă obosită,  mental și fizic, a dansat și a depășit o alta liniștită și antrenată la zi?

Explicațiile definesc o realitate pe care doar interpretarea aparențelor o modifica. În datele ei concrete, victoria clujenilor era previzibilă și logică, doar scorul nu intra în socoteala generată de, totuși, două mari forțe ale campionatului nostru.

Simplitatea poate fi acceptată ca o soluție a tuturor factorilor implicați în acest rezultat?

Ei bine, atunci să spunem că victoria la scor a CFR-ului vine din esența celor patru titluri consecutive, că toate cele patru goluri înscrise în poarta lui Andrei Vlad vin din tot acele campionate câștigate, care au însemnat, înainte de orice, încredere și conștientizarea propriei puteri.

CFR Cluj e o certitudine care vine din forța mentală a acestei echipe europene, totuși. CFR Cluj nu te învinge, când te învinge, ci se exprimă pe sine. Cu sau fără antrenor, cu sau fără liniște, cu sau fără fani în tribune, CFR Cluj păstrează un nucleu, un atom intern care generează electricitate și care nu poate fi distrus din afară și, iată, nici măcar din interior. Cele patru goluri sunt produsul intern brut al celor patru titluri consecutive, al celor patru ani de superioritate asupra tuturor.

Aceleași patru goluri, încasate de data asta, nu trebuie să fie pentru FCSB decât ideea de a se întoarce la prima poziție, cea de lider,  propulsată, paradoxal, chiar de această înfrângere.

Eugen Barbu spunea în “Facerea lumii” că doar cine nu cade nu se poate ridica. Obiectiv vorbind, a fost un teren imposibil pentru o echipă mai mult tehnică decât puternică. La fel de obiectiv vorbind, Edi Iordănescu trebuie să se țină de plan și cred că se va ține. FCSB va fi ce a fost, prima dintre toate, atunci când va redeveni o echipă de autor. Primul pas, o echipă, pentru că autorul e acolo, să o creeze.

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

A văzut cineva altceva?