Hal de generație!
Situația Simonei Halep ar trebui să ne pună o întrebare mai grea: ce fel de generație suntem noi, până la urmă?
Cei care l-am văzut pe Mutu la vârful fotbalului și care am trăit apoi disecția statuii ca să aflăm că sunt și cocaină și sibutramină în cearcănele efigiei noastre. Cei care am văzut-o pe Simona Halep numărul 1 mondial și azi învățăm substanțele clătinării mitului.
Suntem generația pentru care nu au mai existat Steaua, Dinamo, Rapid și Craiova, sparte în cioburi litigioase. Astfel ni s-au devalizat rivalitățile. Am prins naționala în poate cea mai proastă vreme a ei fix când i-am sărbătorit centenarul. Am asurzit în tăcerea stadioanelor goale de pandemie. Am stat izolați. Am trecut de la două puncte pentru victorie la trei, de la trei schimbări la cinci, spre un VAR care de dragul show-ului aproape că impune fundașilor să nu aibă mâini.
Cât e ghinion, cât e vina noastră?
Suntem generația celor mai profunde incertitudini în sport și mai ales în fotbal. Una a tranzitoriului și a demitizării. Cu echipe care nu se mai bat pentru jucători, ci pentru steme și denumiri. Cu președinți de club înlocuiți de primari. Cu Liga Campionilor în care nu joacă doar campionii.
Fără să ne victimizăm, că și alții au suferit mai mult și mai multe, purtăm stigmatul dezrădăcinării. Cu noi a murit Maradona și cu noi s-a născut singurătatea: ce personaje mai avem în fotbalul românesc, sincer? Dar în cel mondial?
E ghinion? Nu. E și vina noastră. Pentru că am acceptat, pentru că am crezut fără să înțelegem. Pentru că am amânat fără să păstrăm ce era bun, cât era bun, din ce primisem dinainte.
Agenți de trafic în presă
Și cum fotbalul și sportul sunt una din cele mai fidele oglinzi ale lumii, așa e în toate, îți vine să spui, pentru anii care ne-au fost dați. În profesia de jurnalist jonglăm pervers cu cinci-șase rețete decretate de Dumnezeul Google până când tot el vine și le schimbă.
Cuvântul scris e bătut de cel spus, pe video. După ce pe noi ne învățaseră că verba volant, scripa manent, nu? Mai repede agenți de rutieră îmbolnăviți să verifice traficul, decât sursele. Sau propriile texte. Ori esențele.
Am schimbat mirosul de tuș cu hăituiala frenetică de pe net, am fost fix generația scindării și a metamorfozei, pe un sfert cu mingea pe maidan, apoi trei sferturi cu controller-ul în mâini la FIFA 22, 23, infinit…
Nici măcar
Ce fel de generație suntem noi? Ai spune repede că un hal de generație. Dar atât de bine ne învață toate că n-avem nevoie de repere, așa strașnic e anotimpul crizei de indentități, al ruperii de semnătură, al depersonalizării, că răspunsul vine firesc.
De fapt, suntem prima generație, poate, care nu e generație.