Dusan Ivkovic, legendarul antrenor de baschet, a murit joi, răpus de pasiunea moștenită de la părinți. „Duda” avea 77 de ani, o carieră greu de egalat și aproape imposibil de depășit. Cinci titluri în patru competiții europene, 14 trofee, 46 de ani de carieră și peste 2.000 de meciuri oficiale și amicale.
Dusan Ivkovic, cunoscut de iubitorii de baschet sub numele „Duda”, s-a născut pe 29 octombrie 1943, la Belgrad. Cu toate că s-a pregătit pentru a deveni un inginer geodez, avea să nu profeseze niciodată și să facă din pasiunea pentru baschet o carieră impresionantă.
„Duda” a murit la 77 de ani și așa cum a povestit Dusko Vujosevic, fostul antrenor al BT Cluj-Napoca, marea pasiune moștenită de la părinți l-a îmbolnăvit.
Avea afecțiuni specifice crescătorilor de porumbei. Era o tradiție a familiei și iubea porumbeii la fel de mult ca baschetul. Marile lui pasiuni. S-a infectat și i s-a acumulat lichid în plămâni.
Mi-l voi aminti întotdeauna pentru cum știa să se impună. Tot ceea ce a făcut în baschet a făcut într-un stil monumental. Era atât de dedicat… Suntem mai săraci fără el”.
Ivkovic creștea porumbei nu doar acasă, în Serbia, ci și pe la echipele unde activa. Avea o clauză în toate contractele conform căreia trebuia să primească o casă cu zone speciale pentru creșterea și antrenarea porumbeilor.”
Și-a început cariera în 1977, iar succesul a avea să-l simtă pentru prima dată pe banca naționalei Iugoslaviei. A cucerit Campionatul European din 1989 și 1991 și Campionatul Mondial din 1990. În cei 46 de ani de carieră a mai antrenat cluburi precum: Partizan, Radnički Belgrade, Šibenka sau Vojvodina, iar în străinătate Olympiacos, ȚSKA Moscova sau Anadolu Efes. „Duda” Ivkovic are în CV 5 titluri și 14 trofee, fiind singurul antrenor din lume care a câștigat 4 competiții europene diferite.
Dusan Ivkovic a ratat NBA, probabil singurul lucru care îi lipsește din CV-ul impresionant. A avut ofertă, însă oficialii erau în concediu și ȚSKA s-a mișcat mai repede, așa cum a mărturisit chiar legendarul antrenor.
M-am dus la New York, am vorbit cu Kiki VanDeWeghe, managerul general de la acea vreme. Am fost la masă cu el, cu agentul meu și încă trei scouteri cred că erau, nu știu sigur, nu arătau a nimic. Tot timpul, cât am mâncat, mi-au pus întrebări. Au zis la final că dimineață semnăm. A doua zi, când îmi beam cafeaua, mi s-a spus că patronii sunt în vacanță și mai durează finalizarea actelor, să am răbdare.
Le-am zis că am programată întâlnirea cu ȚSKA. N-au dat niciun semn, așa că am mers la Moscova. Am fost surprins că aveau birourile foarte mici, iar toată lumea stătea afară, la țigară. Am semnat. Am construit echipa, dar și vestiarul, terenul de antrenament, de joc, la fel ca-n NBA. N-am câștigat Euroliga, încă simt că le datorez trofeul din 2005”, povestea Ivkovic.