Pe 25 septembrie 2021, Daniele Maldini a marcat primul gol pentru AC Milan și a devenit jucătorul din a 3-a generație diferită a familiei Maldini care înscrie pentru echipa din nordul Italiei. Totuși, nu despre el va fi vorba în acest articol. Performanțele bunicului său, Cesare Maldini, dar mai ales ale tatălui Paolo vor fi subiectul central. Pentru că familia Maldini și AC Milan reprezintă o poveste de dragoste fără sfârșit.
Înainte ca Paolo Maldini să devină un simbol al echipei AC Milan, pentru care a evoluat în trei decade diferite, Cesare, tatăl său, a îmbrăcat tricoul rossoneri și a făcut istorie. De asemenea, Cesare și Paolo Maldini au fost unul din puținele cazuri în care fiul își depășește tatăl ca performanțe sportive.
Cesare Maldini s-a născut la 5 februarie 1932, în Trieste și are origini slovene. Părinții acestuia au fost Albino Maldini, un marinar și Maria Vodeb. A fost căsătorit cu Maria Luisa Mazzucchelli din 1962 până la moartea sa din 2016. A avut șase copii, dintre care trei băieți și trei fete. Fotbalul l-a început destul de târziu și a fost legitimat la Triestina, o echipă din localitate în 1950. Și-a făcut debutul cu aceeași echipă în Serie A, în primul sezon la echipa de seniori în 1952. Totuși, performanțele le-a atins la AC Milan, echipă unde fiul său, Paolo, a făcut legendă, dar asta, mai târziu.
În 1954 a venit oferta de la echipa din nordul Italiei, care nu a putut fi refuzată. Aici, el a cunoscut succesul pe plan fotbalistic. Și-a petrecut nu mai puțin de 12 ani în tricoul rossoneri, iar AC Milan a devenit prima sa iubire. Cu timpul, a devenit un jucător respectat, care impune un grad maxim de seriozitate și căpitanul uneia dintre cele mai bune echipe din perioada anilor 1960.
În 1961, la șapte ani de la momentul pășirii pentru prima dată în vestiarul echipei, Cesare a devenit liderul absolut al echipei, prin purtarea banderolei de căpitan. El a ținut-o cu mândrie pe brațul stâng până în momentul plecării din anul 1966. În „mandatul” său de căpitan al echipei, AC Milan și-a trecut în palmares prima „urecheată” din cele șapte pe care le-a cucerit în total.
În finala Cupei Campionilor din 1963, „diavolul milanez” a trecut de portughezii de la Benfica, cu scorul de 2-1. Garniturile ambelor echipe au conținut jucători de legendă ale fotbalului precum Eusebio, denumit și „Pantera Neagră”, Jose Altafini, autorul dublei din finală, Giovanni Trapattoni, Gianni Rivera sau Antonio Simoes. Totuși, Cesare Maldini, titular, integralist și căpitan în finala de pe Wembley a ridicat prețiosul trofeu deasupra capului, la sfârșitul celor 90 de minute.
Primul jucător și căpitan italian care a reușit acest lucru în istoria fotbalului. Mai târziu, Paolo i-a urmat exemplul. De altfel, „clanul” Maldini a fost pe teren în șase din cele șapte finale în urma cărora AC Milan s-a încununat campioana supremă a Europei, aspect care cimentează și mai mult statutul de legendă al numelui Maldini în istoria gigantică a clubului milanez.
Tatăl meu a fost mereu exemplul pe care l-am urmat. A fost legenda mea și va fi pentru totdeauna. Dacă am devenit cine sunt astăzi, este doar meritul lui” au fost cuvintele lui Paolo Maldini la înmormântarea lui Cesare Maldini, în 2016.
Legenda lui Cesare este acolo, printre cei mai mari sportivi care au binecuvântat acest sport prin eleganța, carisma și seriozitatea de care a dat dovadă de-a lungul carierei de fotbalist, precum și a celei de tehnician, director sportiv sau scouter.
Patru titluri în Serie A, o Cupă a Campionilor Europeni și o Cupă Latină a cucerit Cesare Maldini în tricoul lui Milan. 1954-1966 este perioada petrecută la club, în care a adunat 399 de partide și 3 goluri.
„În sfârșit, oamenii au înțeles. Nu se mai vorbește despre Paolo, fiul lui Cesare. Acum se vorbește despre Cesare, tatăl lui Paolo” a fost declarația lui Cesare Maldini, în anii 1990.
Fără dar și poate, Paolo a fost cel mai mare dintre Maldini care a făcut performanță pe terenul de fotbal. Ba mai mult, Paolo Maldini este considerat de mulți cel mai mare jucător din istoria echipei AC Milan. Ba chiar, mulți specialiști ai fenomenului fotbal îl consideră cel mai mare fundaș din istorie, la distanță apropiată de Franz Beckenbauer sau Franco Baresi.
Născut la 26 iunie 1968, Paolo Maldini a fost, de meserie, fundaș stânga, dar și central în ultimii ani ai carierei. El a fost născut, crescut, debutat și retras în Milano, la echipa îmbrăcată în roșu și negru. Cuvintele sunt prea puține pentru a-l elogia pe acesta și pentru a descrie ceea ce a însemnat el nu doar pentru AC Milan, ci și pentru fotbal sau pentru poziția de fundaș. Un role model, cum ar zice americanii, pentru noile generații, seriozitatea și longevitatea pe care a avut-o acesta reprezintă punctele cheie ale unei cariere care a atins trei decenii diferite.
Acesta a trecut de la „a avea la marcaj” pe Diego Armando Maradona, Michel Platini sau Butragueno în anii 1980 la jucători precum Ronaldo „Fenomenul”, Roberto Baggio, Gabriel Omar Batistuta sau Alessandro del Piero în anii 1990. Mai mult, el a avut dueluri „1 la 1” și cu jucători care încă sunt în activitate. Ibrahimovic sau Cristiano Ronaldo sunt cei mai cunoscuți. Atât de mult și de constant a jucat Maldini. A fost atât de longeviv, încât a câștigat Liga Campionilor alături de Ancelotti, în teren, cât și de pe banca tehnică cu „Don” Carlo.
În total, perioada petrecută la echipa de seniori a Milanului se împarte pe durata a 25 de ani. Un sfert de veac. Între 1984 și 2009, Paolo Maldini a apărat cu mândria culorile Milanului. A purtat banderola cu litera „C” pe braț din 1997 până la retragere, în 2009. Crescut în academia echipei, el a fost legitimat la juniori în perioada 1978-1985. În total, Maldini a fost legitimat la echipa pe care a iubit-o dintotdeauna pentru 31 de ani. În prezent, ocupă funcția de director tehnic din 14 iunie 2019, la… AC Milan.
Cifrele atinse sunt uimitoare. Este cel mai selecționat jucător din istoria echipei cu 902 meciuri oficiale în picioare. De asemenea, este jucătorul cu cele mai multe jocuri pentru o echipă italiană cu acest număr de meciuri. A fost cel mai selecționat jucător al naționalei Italiei, cu 126 de meciuri, fiind depășit ulterior de Fabio Cannavaro și Gianluigi Buffon.
A fost cel mai selecționat jucător din istoria primei ligi de fotbal din Italia, până să fie depășit de același Gianluigi Buffon, în 2020. A jucat cele mai multe meciuri europene pentru AC Milan (174), iar, cu aceasă cifră, este al treilea jucător cu cele mai multe meciuri în competițiile inter-cluburi UEFA. Alte recorduri? Cele mai multe finale jucate în Cupa Campionilor Europein/UEFA Champions League ( 8 – la egalitate cu Gento), cele mai multe minute jucate la turneul final al Cupei Mondiale (2216), cel mai rapid gol marcat într-o finală de Cupa Campionilor/Liga Campionilor (50 de secunde în 2005), precum și cel mai bătrân marcator din istoria unei finale de Cupa Campionilor sau Liga Campionilor (36 de ani și 333 de zile, Istanbul, 2005).
A ridicat deasupra capului trofeu peste trofeu. Dacă tatăl său a fost primul care a ridicat trofeul Champions League deasupra capului o dată, ca și căpitan, în 1963, Paolo Maldini a făcut-o de două ori din această postură (2003 și 2007). Mai mult, el a fost în teren în celălalte trei triumfuri (1989, 1990, 1994). În total, cinci medalii de campion suprem al Europei. Se adaugă șapte titluri de campion al Serie A, o Cupă a Italiei, cinci Supercupe ale Italiei, patru Supercupe ale Europei, două Cupe Intercontinentale și un Campionat Mondial al Cluburilor. Un total de 25 de trofee. În ciuda acestora, el se consideră cel mai mare învins din istoria fotbalului
Într-o discuție cu un fost mare jucător italian, Christian Vieri, Maldini a zis că este „cel mai mare învins din istoria fotbalului”.
„Am câștigat multe lucruri, dar am pierdut trei finale de Champions League, o Supercupă a Europei, trei finale ale Cupe Intercontinentale, o finală a Cupei Mondiale și o finală a Campionatului European” a fost răspunsul său.
În ciuda acestui răspuns, el a câștigat tot ce se putea câștiga la nivel de echipă de club. A prins trei generații de aur ale Milanului. A fost parte a echipei de la sfârșitul anilor 1980, când Milan domina Europa. Cu o echipă din care făceau parte Tasotti, Baresi, Rijkaard, Ancelotti, van Basten sau Gullitt, Maldini și compania au făcut ravagii în competițiile europene. Mai târziu, a jucat în finala din 1994, când „diavolul milanez” a călcat în picioare „dream team-ul” lui Johan Cruyff de la Barcelona. Ulterior, a mai câștigat două finale după 2000. Una la penalty-uri, în 2003 și una în 90 de minute în 2007.
Cu 126 de selecții, o medalie de argint și una de bronz la Campionatul Mondial, precum și o medalie de argint la Campionatul European, nu le putem numi chiar o dezamăgire. Totuși, pentru un campion ca Maldini, aceste medalii nu sunt de ajuns. În 1982, când „Squadra Azzura” se încorona campioana lumii, el urmărea parcursul și victoria de la televizor. Era prea mic pentru a putea fi parte din echipa a cărui căpitan era Dino Zoff. În 2006, era retras de 5 ani de la echipa națională, când echipa lui Marcello Lippi se încununa, pe tărâm nemțesc, campioana lumii. A fost căpitan. A purtat banderola pentru opt ani de zile, în 75 de meciuri, cele mai multe pentru Italia, dar medalia de aur, fie mondială sau europeană îi lipsesc. A pierdut finala din Statele Unite, 1994, după celebrul penalty ratat de Baggio. Mai târziu, a fost egalat în ultimele secunde ale finalei Europeanului din 2000, ca ulterior să piardă în prelungiri din cauza golului de aur marcat de David Trezeguet.
Totuși, Maldini a fost un campion. Nu a avut „noroc” la nivel de echipă națională în finalele jucate, dar sunt mulți care doar vor măcar să bifeze minute la un turneu final. El a bifat finale, dar le-a pierdut. Mai mult, la nivel individual, a fost numit în hall of fame-ul echipei AC Milan. A fost numit în cele mai bune echipe ale turneelor finale (Euro 1988, 1996, 2000, Cupa Mondială 1990, 1994), al doilea cel mai bun jucător al lumii în 1995, numit în echipa anului în 2003 și 2005, precum și omul meciului în finala UEFA Champions League din 2003. Titlurile individuale sunt nenumărate, precum cifrele și trofeele colective.
Pe 29 noiembrie, va fi anunțat câștigătorul Balonului de Aur. De la prima acordare a acestuia, în 1956, și până în prezent, Paolo Maldini este al treilea jucător cu cele mai multe nominalizări la prestigiosul trofeu, în ciuda faptului că nu l-a câștigat niciodată. Are 13. Primele două locuri? Cristiano Ronaldo, cu 17, și Lionel Messi cu 15. Încă o dovadă a ceea ce a însemnat Paolo Maldini. Cifrele, trofeele, colective sau individuale, nominalizările, titlurile primite scot în evidență ceea ce a însemnat Maldini pentru AC Milan, pentru fotbalul italian, european sau mondial.
În prezent, fiul său evoluează la Milan, a și marcat la echipa de seniori, dar rămâne de văzut dacă va călca pe urmele bunicului Cesare sau a tatălui Paolo.
Familia Maldini & AC Milan – o poveste de dragoste fără sfârșit.