Dică s-a dezbrăcat de caracter | Opinie de Sorin Chiriac

La ora la care m-am apucat să scriu acest text, 9 dimineața, probabil că Nicolae Dică e deja plecat de la FCSB. Este aproape imposibil să mai rămâi, după ce patronul-antrenor-jucător face declarația asta: „Eu nu îl dau afară. Dacă el crede că vrea să plece, eu sunt de acord! De data asta nu îl mai țin. Eu ce răbdare să mai am?”.

Am lăsat, totuși, acel ”aproape”, pentru că vorbim despre Nicolae Dică. Nu știu cum este ca antrenor, dar caracterul și l-a cam arătat în cea de-a doua descălecare la echipa lui Becali. ”Ai grijă, că mă dezbrac de caracter!”, era amenințarea pe care o auzeam de zeci de ori fiecare antrenament, de la antrenorul meu de la copii și juniori. Ei bine, și Dică e cam gol-pușcă în momentul ăsta… Sunt câteva episoade care ni-l prezintă pe antrenor în toată splendoarea lui.

Umilință după umilință

Mai întâi, a fost umilința de la Silkeborg, după care mă așteptam, sincer, să-l văd ieșind cu capul sus de la conferința de presă în care anunțase demn: ”Îmi dau demisia de onoare!”. Nu s-a întâmplat. Ba chiar înainte de această umilință, a fost o alta. Aceea de a merge la un meci european cu ”echipa a doar”, pentru că așa a primit ordin. Rușinos…

A urmat ”revanșa” de la București: 0-5, tot cu anonimii de la Silkeborg. De data asta cu ”echipa tip”! ? O altă demisie de onoare? Dar câtă onoare să aibă și Dică…? A preferat să bălmăjească din nou ceva cu ”obiectivul îndeplinit”, cu ”am eliminat Saburtalo…”, ”ne concentrăm pe campionat”. Acolo unde, într-adevăr, victoriile au început să se lege. Nu însă și jocul! Au fost victorii mincinoase, de care Dică s-a agățat ca glicina de casele părăsite… Minciuna s-a ”spart” aseară, la Cluj, și l-a dezbrăcat din nou pe Dicanio.

Atunci când tot ce îți rămâne e să-ți ataci ”copiii”

Gata, vine demisia de onoare, mi-am zis aseară târziu, imediat după meci. Dar Dică a ținut din nou să mă contrazică! Și ne-a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul său. La flash-interviuri, și-a atacat propriii jucători, ”elevii” alături de care ar trebui să scoată căruța din mocirlă: ”Eu ce să le fac, sunt jucători de 25 de ani, de 30 de ani, ce să fac dacă nu știu o preluare, o pasă? Păi o luăm ca la copii și juniori, ce să le arăt? ”.

Păi, când vreodată i-ați văzut voi pe Olăroiu ori Pițurcă, foștii săi antrenori de la Steaua, sau pe Klopp, Ancelotti ori Guardiola să lovească atât de mizerabil în băieții lor? Vă spun eu: niciodată! Pentru că nu s-a întâmplat. Pentru că acești bărbați nu au fost antrenori de paie, ci au fost manageri sau antrenori pe bune! Asta ca să nu le spunem ce sunt de fapt – mentori. Ceea ce Nicolae Dică, având această gândire și acest discurs, nu va fi niciodată!

Nu și-a salutat colegul cu 13 ani mai experimentat

Dar acum, serios, chiar a spus așa ceva!? Ei bine, da! A declarat în fața camerelor, cu subiect și predicat, faptul că nu mai are ce să le mai arate jucătorilor pe care, chipurile, îi antrenează! Deci, le-a arătat tot ce știe, iar ei joacă în halul ăsta… V-ați prins? ?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Iar dacă sunteți convinși că nu se putea mai mult, vă înșelați! Înainte să dea această declarație rușinoasă, mister Nick lovise și într-un coleg de breaslă. Eugen Neagoe s-a arătat umilit de atitudinea antrenorului FCSB, care a plecat de pe bancă fără a-i da mâna. Este o mojocie chiar și făcând abstracție de diferența de vârstă de 13 ani dintre ei. Dar așa se întâmplă când te dezbraci de caracter…