Pleacă Balint, vine Rădoi, într-un carusel al schimbărilor de neînțeles. Lipsa logicii pare parte integrantă din peisaj, iar Mihai Rotaru lasă senzația că apelează la ”logica tip Gigi Becali”.
La jumătatea lui iunie Universitatea Craiova îl instala pe Laszlo Balint tocmai pentru că nu se înțelesese cu Mirel Rădoi, fostul selecționer fiind marele favorit al lui Mihai Rotaru de vreo … trei antrenori încoace. Chiar dacă pe bancă au stat Bergodi, Ouzounidis sau Reghecampf, afectul patronului ducea mereu în direcția lui Rădoi.
Urmează apoi mai multe paradoxuri. Primul, că lui Rădoi nu i s-au acceptat niște condiții în iunie, dar i se acceptă în august. Cine a suferit în scurtul răstimp de nici două luni o abruptă modificare de viziune? Patronul? Antrenorul? Ambii? E absurd să refuzi o înțelegere cu niște oameni acum și s-o accepți peste 56 de zile, decât dacă datele se schimbă radical.
Gyuszi a înțeles probabil încă de la primul antrenament condus în treningul albastru al Craiovei că nu e dorit. De șefii clubului, de jucători, de suporterii care i-au reproșat mai ales că n-are sânge oltenesc. De parcă Mulțescu, Bergodi, Mangia sau Reghecampf ar fi avut. De neînțeles este însă de ce conducătorii clubului oltean au acceptat să numească un antrenor pe care nu-l doreau? Pe care nu l-au sprijinit deloc, despre care la finalul fiecărei partide, începând cu meciurile amicale din Austria, se presupunea că nu va mai prinde și meciul următor.
Acum vine Mirel Rădoi și, dacă nu se schimbă radical ceva, obiectivul de nestrămutat al clubului ar trebui să rămână în primul și în primul rând calificarea în grupele Conference League. Poate un antrenor, oricât de priceput ar fi el, să conducă primul antrenament marți seara și joi seara remonteze un 0-1 din prima manșă, în fața unui adversar, Zorya, care nu e deloc slab, are doar dezavantajul de a nu fi disputat meciuri oficiale în ultima jumătate de an? Exemplul FCSB, cu Dică, pe care șefii oltenilor îl cam preiau cu copy-paste, ar zice că da. Acolo Dică a venit tot marți, se pierduse prima manșă tot cu 0-1 și a izbutit acel 4-2 nebunesc și calificant. Sunt, însă, două amendamente. Primul constă în irepetabilitatea atât de frecventă a minunilor. Al doilea, că Zorya face parte dintro cu totul altă categorie fotbalistică decât Saburtalo. Una mult mai bună!
Anul trecut, în exact același moment al existenței fotbalistice a echipei (ba chiar cu un tur mai devreme, acum oltenii au reușit măcar să treacă de primul adversar, Vllaznia) regizorul Mihai Rotaru punea în scenă schimbarea lui Ouzounidis cu Reghecampf. Și tot după un 0-1 în deplasare, în prima manșă. A rezultat, ne amintim, un 0-0 palid, neguros. Și capătul drumului european al Craiovei, în fața unui adversar modest, mult mai modest decât cel de acum. Probabil că pe lângă norocul lui Gigi Becali, de care Mihai Rotaru vrea să se molipsească, decidentul alb-albaștrilor mizează pe faptul că Mirel Rădoi e un antrenor foarte bun.
E posibil să fie așa, dar pe lângă mandatele la primele două reprezentative ale României (cu adevărat reușit a fost doar cel de la U21), Mirel are, în întreaga-i carieră, doar vreo 15 meciuri antrenate la club, la Steaua, în toamna lui 2015. Și două eșecuri răsunătoare în arena europeană, cu Partizan Belgrad și cu Rosenborg. Pagina aceasta din CV-ul său a parcurs-o cineva?