A fost multă ceață la Nyon și la Zurich de joia trecută încoace, de când oștile putiniste au dat iama în Ucraina. Mai multă și mai deasă chiar decât praful de pe front. FIFA și UEFA mai întâi n-au prea știut ce să facă, în ce fel să procedeze, apoi au bâjbâit, pentru ca în final să se arate nemiloase, despicând în carne vie.
Decizia de excludere a tuturor reprezentativelor de fotbal ale Rusiei, de la toate nivelurile, dar și de excludere a cluburilor din competițiile internaționale (mai rămăsese doar Spartak Moscova, ce-i drept) vine la doar patru zile după ce din dispoziția UEFA ochii Planetei, ocotiți mult prea sensibili de către rafinații oftalmologi din birourle de la Nyon, erau feriți de acel STOP WAR pe care jucătiorii de la Napoli și de la Barcelona îl etalaseră la intrarea uope stadionul care poartă numele lui Maradona. S-au rostit o serie de aberații globaliste, în frunte cu ”UEFA nu face politică”, încât credeam că așa o vom duce săptămâni, luni sau ani la rând, depinde cât va ține războiul.
A doua zi după aberația de a nu fi arătat acel mesaj de pace, acel carton ținut de Pique, Insigne și de colegii lor, UEFA a început s-o dreagă. A ieșit la rampă nu o căpetenie, nu Ceferin, ci doar secretarul general adjunct, Giorgio Marchetti, nimic altceva decât un încălzitor și desfăcător de bile pe la tragerile la sorți. Oficialul a zis că UEFA condamnă războiul, că vrea pace, lăsându-ne să înțelegem că nearătarea aceloui carton pacifist de la Napoli a fost o mare prostie. Cu toate acestea, în tragerea la sorți care a urmat imediat, UEFA a băgat în oala Europa League și bila pe care scria SPARTAK MOSCOVA, hărăzindu-i chiar și un viitor adversar, pe Leipzig.
Mai departe se chibița că vor urma ceva măsuri împotriva Rusiei, dar unele călduțe, mai mult ca să fie. Că nu se va juca pe teritoriul rusesc, dar că echipele naționale și de club vor putea evolua bine mersi dincolo de granițe. Că reprezentativelor Rusiei nu li se va cânta imnul, nu li se va flutura steagul și că vor evolua sub o denumire edulcorată, ”Uniunea de Fotbal a Rusiei”. Exact zeama năclăită pe care ne-o servește Comitetul Internațional Olimpic, care a suspendat Rusia fără s-o suspende. Sigur că acolo acuza e una de natură sportivă, dopajul, dar fie iei o măsură până la capăt, fie n-o mai iei deloc.
Probabil că în felul ei de a face pași mici dar siguri, UEFA s-ar fi limitat la acest gen de sancțiuni blânde. E de dedus însă că securea a venit dispre FIFA, forul mondial primind semnale, ba chiar ordine clare, că Rusia trebuie exclusă de peste tot. Iar dacă FIFA tăia cu satârul, UEFA, pacifistă și delicată, nu prea mai avea cum să decupeze cu forfecuța, la adăpostul vorbei mari, dar goale, că ea nu face politică. Ba trebuie să facă! O asemenea politică era obligatorie, nu se putea merge mai departe cu jumărtăți de măsură. E clar că în acest moment nu se mai poate vorbi despre fotbalul rus, iar UEFA era datoare să observe asta! Iar renunțarea la contractul cu Gazprom e alt gest pe care UEFA, de capul ei, probabil că nu l-ar fi făcut, (cine dă la o parte atâta bănet, peste 40 de milioane de euro pe an?!), dar care se pare că i-a fost impus tot ”pe linie ierarhică”!