Da, trebuie să fim echidistanți și să analizăm cu obiectivitate. Și, de cele mai multe ori o facem. E regula profesiei, dar și o datorie morală. Însă trăim și lucrăm din fotbal, în fotbal și pentru fotbal. Ori fotbalul înseamnă pasiune. De aceea îi voi purta totdeauna un respect special lui Sebastian Colțescu, arbitrul care a mărturisit în Playsport pasiunea pentru Craiova. Vă doriți arbitrii care nu iubesc fotbalul? Eu nu, imaginați-vă ce ar fi! Iar dacă nu simt nimic pentru nicio echipă, nu au cum să iubească fotbal.
De aceea nu cred nici în jurnaliști care nu simt fotbalul inclusiv prin arhitectura indescriptibilă a afecțiunii pentru echipe, pentru poveștile lor, pentru eroi, pentru cultura suporterilor. Cum să te cred că iubești fotbalul? E ca și cum ai spune sau ai scrie că îți plac toate femeile lumii la fel.
Nu sunt nici suporter al Petrolului din Ploiești, nici al Universității din Cluj. Am ținut și voi ține mereu cu Dunărea Călărași. Am crescut în casă cu afecțiune pentru Steaua și pentru Craiova, într-un oraș copleștit de suporteri dinamoviști. Astea sunt datele, de aici plecăm.
Dar îmi doresc un fotbal românesc puternic și asta nu se poate fără o Liga 1 pe măsură. Ori un prim eșalon puternic, pe termen lung, atenție!, nu există fără branduri puternice. Nu are cum. Când Ionuț Badea mărturisește într-un interviu Playsport că a rămas impresionat profund de momentul când a înțeles că UTA Arad nu va putea fi niciodată a unui singur om, ci a orașului și a fanilor, surprinde de fapt ceea ce vreau să împărtășesc azi.
Vă e dor de exeperimente precum Unirea Urziceni? Care este acel legacy esențial, moștenirea amplă, pe care o lasă un astfel de caz? De ce să nu acceptăm că putem reuși doar având la nivel înalt cluburi care să poată exista decent, măcar, și după ce investitorul privat se supără și își ia jucăriile? Sau care nu depind exclusiv de nazurile primarului? De ce să ne mințim că se poate face fotbal de performanță după cum iese rezultatul la vot sau după starea relațiilor dintre președintele de Consiliu Județean și cel de partid?
Autoritățile locale să investească în pepiniere, în sectorul juvenil al clubului, în fotbalul de bază. Pentru că acolo e și target-ul comunitar care bucură toate interesele firești și oneste. Sportive, politice, personale. Acolo e rostul primar al banului public în fotbal.
De aceea aș vrea Petrolul și pe “U” în Liga 1. Pentru că ambele au căzut și s-au ridicat, cum au făcut-o Rapidul, Galațiul și alte câte în ultimele decenii. Dar s-au ridicat! De ce? Pentru că există poporul de nebuni cu sufletul care ține brandul. Iar dacă pleacă sursa de bani, vine mai devreme sau mai târziu alta, știind că poporul din spate trăiește, e viu, există și are potențial.
Sincer, cine o să plângă dacă dispare Clinceniul de pe harta Ligii 1? Nu am nimic, Doamne ferește!, cu proiectul Academicii. Investesc interesant în copii și juniori, asta e foarte bine. Dar pe cine și cât ajută existența echipei în Liga 1? Nu se poate fotbal fără Liga 1? Și spun de Clinceni doar ca un exemplu și atât. Dacă suntem sinceri, să fim până la capăt, adică!
Uitați-vă la cazul FC Botoșani. Fără a putea capitaliza energia comunitară dincolo de marginile municipiului, Botoșani este și are toate șansele să rămână, doar un experiment viabil printr-o singură perspectivă.
E un club unde un președinte captivant și care merită toată aprecierea pentru investiții a dezvoltat un circuit. Jucători străini cu semne de creștere aduși gratis sau pe bani puțini, ochi bun și încredere în cei care îi propun, Croitoru pasionat și destoinic. Singura abatere de la circuit o reprezintă lărgirea ariei și spre tineri români ignorați prin țară sau prin afară. Atât!
Botoșani e o piață și o gară. Caută, aduce, vinde. Așa cum stau lucrurile, e maximum ce se poate obține.
Nu poți face asta continuu, cu rezultate excelente chiar prin această unică perspectivă, așteptând și ca rezultatele sportive să fie constant pe măsură! Pentru că tu vinzi piesele funcționale, cele de pe care ai dat rugina sau pe care le-ai uns. De aceea dă rezultate excelente circuitul, tocmai pentru că vinzi. Dar nu poți să și câștigi sportiv continu. Nu ai cum. Unele piese noi nu funcționează. Dacă toate transferurile nu ar funcționa, dar absolut toate, pe termen de 6 luni, ce s-ar întâmpla la Botoșani?
Echipa asta nu are cum să devină astfel o echipă de cupe europene an de an. E împotriva firii ei. Împotriva unicii perspective de care vorbeam. Și asta pentru că nu trăiește decât din banii patronului și din ce produce. Nu are oamenii în spate. Nu există un capital de suporteri care să se traducă, pentru că asta e realitatea, în bani. De ce ne-am obișnuit cu Botoșaniul ca fiind o echipă interesantă și uneori bună în Liga 1, dar în tot acest timp, deși Moldova e lipsită de formații de top, Botoșani nu a capitalizat nimic dincolo de limitele orașului, în oameni? Asta e întrebarea, cum se spune.
Copiii noștri și copiii lor, mai departe, trebuie să crească prin echipe, prin blazoane, să se ducă apoi spre un popor de nebuni care susțin una din acestea și fotbalul să meargă astfel mai departe, cu ei fericiți, cu noi fericiți. În Liga 1, unde expunerea e maximă, pentru performanță e nevoie de puterea popoarelor de nebuni.