Cum a blocat Austria drumul României spre EURO. În fotbal, înainte de Schengen!

Joi, 8 decembrie, Austria a votat împotriva extinderii Spațiului Schengen pentru România și Bulgaria. Practic, prin votul ministrului ei de interne, ne-a fost blocată intrarea în zona de circulație liberă a Europei. 

Reacțiile de nemulțumire conitnuă să vină de pe tot continentul, societatea românească e revoltată, fotbalul nostru a reacționat prin poziții publice ferme precum cea a clubului Universitatea Craiova sau prin vocea lui Ilie Dumitrescu.

Dar înaintea blocajului politic de azi, Austria a mai oprit o dată România! Tot din drumul spre EURO! Dar la fotbal. E povestea pe care azi o împărtășim tinerelor generații și pe care o readucem în lumină pentru cei care au trăit pe viu unul dintre cele mai amare momente din istoria tricolorilor.

Naționala, cu Steaua campioană a Europei

Mircea Lucescu a anunţat convocările preliminare pentru partidele cu Bosnia şi San Marino. Pe listă…

„Cred că e capabil să ducă echipa naţională pe cele mai înalte culmi”. Fostul jucător…

Suntem în septembrie 1986, după ratarea calificării la Mondialul Mexican din vară naționala României începe un nou parcurs. Obiectivul: EURO 1988, turneul final ce avea să fie găzduit de R.F.G. Tricolorii se află într-o grupă de 4 echipe dintre care doar locul 1 obține calificarea, potrivit formatului vremii.

Pe bancă, la startul preliminariilor, Mircea Lucescu. Iar adversarii noștri: Spania, Austria și Albania. Cu ibericii ar trebui să ne luptăm pentru locul de EURO. Pentru că, să nu uităm, e septembrie 1986, la doar 4 luni după ce Steaua București cucerise Cupa Campionilor Europeni în fața Barcelonei! Avem valori, încredere și curaj!

Ce fotbaliști! Și ce start de campanie!

Privind retrospectiv, valoarea jucătorilor noștri chiar ne îndreptățea să sperăm la calificare. Au fost utilizați în total 19 fotbaliști în acele preliminarii, cu Silviu Lung și Dumitru Moraru în poartă, fundași precum Belodedici, Iovan, Klein, Bumbescu sau Andone, mijlocași de la Hagi la Balaci, Boloni și Tudorel Stoica, atacanți precum Lăcătuș, Cămătaru și Pițurcă.

Și debutul a fost de vis! 4-0 cu Austria în Ghencea, două goluri Ivan, unul Lăcătuș și altul Hagi! Doar că, după meci, Mircea Lucescu… demisionează! Devine selecționer Emeric Ienei. Următorul meci al României în grupa pentru EURO ‘88: peste două luni, deplasare la Sevilla, cu Spania!

Puteți căuta pe net: chiar am bătut Spania cu 3-1!

Dacă în vară cucerise la Sevilla cu Steaua Cupa Campionilor, în noiembrie, nea Imi, revenea în Andaluzia cu o misiune la nivel de reprezentativă. Spania se impune însă cu 1-0, gol Michel în minutul 57. Trupa lui Zubizzareta, Sanchis, Camacho și Butragueno ia un avantaj important în cursa cu noi pentru locul 1 în grupă.

Anul următor, 1987, învingem lejer Albania la București, 5-1. Și vine returul cu spaniolii. Într-o partidă de vis, Pițucă, Mateuț și Ungureanu fac 3-0 pentru noi încă din minutul 48! Ibericii punctează o dată pe final, dar victoria esențială fusese obținută! Mergem iarăși “cap la cap” cu Spania în grupă! 

Am ajuns “la mâna noastră”

Tricolorii înving și în Albania, 1-0. Suntem în grafic.Așadar, în noiembrie 1987, înaintea rundei decisive, avem 8 puncte din dubla cu albanezii (căci o victorie atunci era recompensată cu 2 puncte) victoriile clare cu Astria și Spania de pe teren propriu. Spania, tot 8 puncte, după succese tur-retur cu Austria, în Albania și cu noi la Sevilla. 

Mai erau de jucat doar: Austria – România și Spania – Albania. În clasament, zero puncte pentru Albania. 4 puncte pentru Austria, deci fără șanse la calificare. 

Spania și România, câte 8 puncte fiecare. Ibericii, golaveraj +3. Noi, golaveraj +10. Așadar, noi pe primul loc! Pentru că principalul criteriu de departajare, la egalitate de puncte, era golaverajul general al grupei!

Stadion aproape gol…

În concluzie, pe 18 noiembrie 1987, noi trebuia doar să câștigăm cu Austria, în deplasare, ca să mergem la EURO 1988. O Austrie care nu mai avea nicio miză. Spania era clar că se va impune, acasă, cu Albania. Dar ar fi trebuit să câștige la minimum 8 goluri diferență, aproape imposibil, ca să ne depășească. Dacă am fi câștigat cu Austria!

Doar că pe Ernst-Happel-Stadion, numit la acea vreme Praterstadion, cu doar vreo 4.000 de oameni în tribune, căci pentru Austria era ca un amical, iar fanii erau dezamăgiți de ratarea calificării, s-a întâmplat… amărăciunea!

… noi, fără gol

Austria a strâns din dinți și, deși nu avea absolut nicio miză, a luptat cu toate armele ei. Ca să încurce România și să-i blocheze drumul spre EURO. Selecționerul Austriei era slovenul Branko Elsner, nimeni altul decât bunicul antrenorului Luka Elsner, antrenor azi la Le Havre, fost la Amiens și Standard Liege.

Cu atacantul Toni Polster titular, vârful de legendă al fotbalului austriac, gazdele care fuseseră învinse la București cu 4-0 au reușit să scoată un 0-0 care a zguduit o generație în fotbalul nostru! Cu Boloni căpitan, Hagi, Cămătaru, Mateuț, Belodedici sau Lăcătuș în teren din primul minut, România n-a reușit pasul care părea ușor.

Un scenariu de coșmar

Cum? Hagi trimite pe jos, dar pe lângă poartă, o lovitură liberă de la marginea careului mare. Șutul lui Klein, de la vreo 12 metri, din unghi, e blocat în extremis de un apărător. Centrarea lui Lăcătuș, reluată cu capul de Cămătaru de la punctul cu var: dar portarul austriac Lindenberger scoate de sub transversală. Toate în prima repriză, dar degeaba!

La reluare, Ungureanu trage violent, dar pe lângă bara dreaptă. “Bomba” lui Iovan se fixează în portar. Apoi Boloni. Și tot așa! Lindenberge scoate tot! Din minutul 60, Pițurcă în locul lui Cămătaru. Apoi, pentru ultimul sfert de oră, schimbare Tudorel Stoica – Mateuț. Fără efect.

N-au vrut ei? N-am putut noi?

Spania a învins cu 5-0 Albania și s-a calificat. Și 1-0 dacă reușeam la Vinera, eram la EURO! Dar… nu a vrut Austria! Sau nu am putut noi? Dilema asta se menține și acum, în alt context, producând la fel de multă tristețe.

Să fim totuși optimiști! Dacă în fotbal 1988 a venit fără EURO pentru România, a venit și cu preliminariile următoare, pentru CM 1990. Și a început astfel cel mai frumos drum al naționalei dintotdeauna, cu Mondiale, “Generația de Aur” și toate lucrurile minunate de mai apoi care azi par doar un vis…

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...