Culoarul de onoare. Cum care onoare? – Opinie de Sorin Chiriac

De când ne știm pe pământul ăsta românesc, ne uităm ”afară”. Adică la țările vestice, civilizate, dezvoltate din punct de vedere economic și social. Și din punct de vedere moral, ar adăuga unii, imediat contraziși de alții. Chiar și termenul – ”afară” – ne induce idee că noi suntem prinși ”înăuntru”… Dar privirea noastră este mereu spre ”afară”. De acolo de unde încercăm să copiem, dar nu orice, ci doar ce ne ”coafează” pe noi.

Șansa etern ratată de a deveni normali

Și de cele mai multe ori nici de copiat nu suntem buni! Mai ales în sport, acolo unde vedem seriozitate, rigoare, profesionalism, fair-play, dar parcă nu e de noi… Și de fiecare dată când spunem ”gata, domle, nu mai merge așa”, balcanismul nostru reușește să învingă și mai ratăm o șansă să fim serioși, profesioniști, cinstiți. Până la urmă normali. Și o lăsăm pe data viitoare…

Ne-am pregătit săptămâni în șir pentru ”finala campionatului”, pe care nu o vom avea din păcate. Sau din fericire, pentru că, așa cum e în viață în general, orice ratare poate deveni o oportunitate. Acest meci între FCSB și CFR Cluj, care se va juca la Buzău, poate fi un nou început. Englezii îi spun ”corridor”, spaniolii  ”passilio”, nemții ”gang”. Este vorba despre acel culoar pe care jucătorii unei echipe îl fac pentru adversarii formației cu care urmează să joace și care este deja campioană înaintea acelui meci.

FCSB – CFR Cluj 0-1. Otele le aduce victoria ardelenilor, care urcă din nou pe…

Se rupe stadionul! Ce asistență uriașă se așteaptă la FCSB – CFR Cluj, meciul în…

Adică exact situația noastră. L-au făcut, de-a lungul timpului, echipe uriașe, ca Real Madrid, FC Barcelona, Liverpool, Chelsea, ori Atletico Madrid. Și printre „aplaudaci” erau jucători uriași, ca Messi, Ronaldo sau Raul. Iar duminică l-ar putea face Tănase, Popescu, Olaru și ceilalți pentru adversarii lor din Ardeal.

Fair-play, bărbăție, civilizație, eleganță

Acest culoar este mai mult decât a recunoaște superioritatea advresarilor tăi. Acest culoar înseamnă respect, fair-play, bărbăție, civilizație, eleganță. În definitiv, normalitate, pentru că este vorba, totuși, de sport.

Este un gest pe care îl fac sportivii adevărați, îndrumați de manageri profesioniști, care la rândul lor au fost mari sportivi și care știu ce înseamnă respectul, sacrificiul și duelul sportiv, dincolo de rivalitate, suspiciuni, arbitri și orgolii mărunte. Iar acești lideri simt nevoia să transmită mai departe jucătorilor această mentalitate sănătoasă!

De ce? Pentru că un sfârșit înseamnă un nou început. Un sezon s-a terminat, începe altul. Alte bătălii ce trebuie câștigate pe teren, cu îndârjire dar și cu fair-play. Iar la capătul noului sezon ar putea fi ei cei care trec prin acel culoar al onoarei. Ori, dacă ei nu îl fac acum, nu pot aștepta să li se ofere aceste onoruri atunci când le vor merita…

Contra-argumente cît de cât impecabile

Am postat pe Facebook un preambul la această opinie și, bineînțeles că am fost contrat, cu argumente dintre cele mai pertinente (doar am prieteni virtuali inteligenți). Cel care a ieșit în evidență a fost al compotamentului clujenilor, în frunte cu Dan Petrescu, care i-au înjurat de mame și de familii pe ”toți steliștii”.

Spunea unul dintre prietenii mei virtuali, Cristi Fugaciu, că ”Dan Vasile Petrescu a fost pitic, junior și senior la Steaua, a copilărit în cartierul Dr. Taberei” și se întreba retoric: „ce echipă apropiată de suflet au cei din familia lui?”. Apoi continua logic: ”dacă vrei respect, respectă tu primul”. Nimic de obiectat, Cristi!

Un alt prieten virtual, Stoian Radu,  mergea și mai departe pe această logică, cu trei argumente bune: 1.”Jucătorii nu știu să repecte competiția”, 2. ”conducătorii cluburilor nu respectă competiția” și 3. ”jucătorii nu își respectă adversarii”. Toate, pentru o concluzie amară: ”dacă ar face asta, jucătorii ar duce în ridicol acest gest”. Oare?

Dușmanii ”tricolori” și dihonia națională

Putem spune că nu au dreptate? Ei bine, din păcate, nu! Dar, așa cum le-am răspuns și lor, o spun și aici! Ar trebui să începem de undeva! Pentru că mereu vom găsi scuze pentru a nu ne comporta civilizat, elegant și, în definitiv, normal. Ba că ne-au furat arbitrii, ba că ne înjură adversarii, ba că ne bălăcăresc suporterii și așa mai departe.

Și să nu o facem pentru că vrem să fim ca cei de „afară”! Avem motivul chiar la noi acasă și se numește echipa națională de fotbal a României. Peste două spătămâni începem o nouă campanie de calificare, la care vor lua parte jucători de la CFR și de la FCSB. Cum vor putea sta umăr la umăr, cum se vor putea susține, ajuta și ”dubla” Bordeianu, Tănase, Burcă, Tavi Popescu, Manea ori Darius Olaru, după tot ce s-a întâmplat? Dar Petrila, Stoica, Birligea și Târnovanu cum vor face echipă la Campionatul European de tineret?

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

Acest gest simbolic până la urmă ar putea fi unul extrem de important în plan mental pentru acești jucători. O vor face? Sigur că nu. Iar asta spune multe despre conducătorii noștri, despre ce vrem de la noi înșine, despre viitorul sportului în România și, în definitiv, chiar despre noi înșine…