CRONICĂ. Un șut ca la carte. Pănoiu, puștiul cu media 10 la BAC, aduce victoria Rapidului în Trivale  

Liga 1. Ce slabă piesă, ce triști actori! Vetustă reprezentație salvată, din când în când, de decor. De tobe, de steaguri și cântec, de foc, ecou, fum și blestem. De sâmbete și deplasări. Fără pasiunea ultrașilor, fără compromisul huliganilor, fără prezența „cetățenilor”, fotbalul românesc mai rămâne cu trista zeamă a studiourilor.  De acolo vin și banii.

Argeș – Rapid. Strălucitor poster al unui fotbal flămând. Astăzi, în Trivale, fanii restaurează din sepia, în vișiniu și violet, două mari pasiuni. Pentru că, nu e așa, cu suflet și poveste, omul sfințește locul. Ăsta o fi Argeșul, ăsta o fi Rapidul? Tâmpit gând, iubite culori.

Pănoiu, puștiul cu media 10 la BAC, deschide scorul după o preluare perfectă și un șut… „ca la carte”

2000 de rapidiști dau tonul în Trivale. Ștefan Pănoiu, copilul teribil al „Giuleștiului”, deschide scorul după ce speculează eroarea lui Viana și, după ce își așterne balonul pe șiret, printr-o o preluare elegantă, reia cu un șut plasat… ca la carte. Da! Rapidul își sprijină eficiența pe ristul ferm al unui fotbalist de 18 ani, un băiat cu media 10 la „Bacalaureat”, care a demonstrat, chiar și în fotbal, unde mulți au fentat pe pile la „școala vieți”, cum se promovează examenul maturității. Și da, Pănoiu emană maturitate. În joc, în execuții, în felul în care știe să se bucure. Prins în menghina festivă a brațelor lui Mihai Iosif.

Atmosferă frumoasă, fotbal zgârcit

Erupe versantul vișiniu de lângă tabelă și steagurile plimbă cerul peluzei. Repertoriul încântă, fotbalul, așa cum ne-am obișnuit, rămâne zgârcit. Albu încearcă palmele lui Greab și repriza își fredonează mediocritatea. Cu un Argeș galfăd în exprimarea ofenisivă și un Rapid satisfăcut cu mizilicul tabelei, repriza se scurge fără efecte.

Pănoiu rămâne periculos, Carnat ratează desprinderea, Argeșul e palid, Rapidul și-a croit, nestingherit, victoria

În avantaj, Rapidul a îmbâcsit jocul în partea secundă. Așa a șoptit interesul. Pe contră, această medievală tehnică a fotbalului sărac, Carnat poate aduce desprinderea. Greab e, de departe, cel mai bun om al Piteștiului. Ce paradox! În patria lui Dobrin, tribunele își bântuie speranțele în mănușile unui portar. Argeșul e frânt, neasablat, urât, abulic. Rapidul spre stăpân, matur. Noi? Avem noroc că mai există huligani. Clonați-i! Fără ei, această piesă vesperală, bâlbâită, hâtră, rămâne doar un moft mercantil al ratingului. În Liga 1 timpul trece greu. Rămânem cu decorul. După ce cade cortina și luminile nocturnei se sting, ne hrănesc studiourile. Printre regizori și scenariști mai ascultăm și un actor. Un actor grăbit. Urmăriți-l pe Pănoiu! El, cu siguranță, o să schimbe scena. E din altă piesă.