După Ploiești, Giurgiu sau Buftea, pentru Chindia ar fi urmat Europa. Via Buzău. Peste tot în deplasare, dâmbovițenii au câștigat, la pas, play-out-ul și s-au calificat în barajul de Conference League. În începutul anilor 80, pentru câteva meciuri și ceva mai multe beri, Târgoviștea a fost alintată cu fenta lui Dobrin. Apoi s-a mândrit cu „micul Ajax” și… a dispărut printre decenii.
Azi, pentru ajunge în Europa, trebuie să treacă de Hagi. Viitorul lui Hagi. Formația care a trăit între chin și suspin play-out și, cu un gol reușit în drum spre dușuri, s-a agățat de acest baraj. Săndoi, un adevărat vistavoi sub turnul Chindiei, nu se poate baza pe Căpușă, Iacob și Dulca. Nu-s ai lui. Sunt împrumutați de la adversar și, pentru a-i folosi, dâmbovițenii au factura tăiată, 90.000 de euro. Merge și la bucată, 30.000, însă, nu e așa, nimeni nu este de neînlocuit. Dacă nu mă credeți, vizitați Târgoviștea, în apropiere, la Mănăstirea Dealu, este înmormântat capul lui Mihai Viteazul.
Iar Chindia începe perfect. Artean e boem la mijlocul terenului, și-a uitat preluarea la vestiare și mingea l-a încălecat. Cu răbdarea unui șacal, Florea fură balonul de sub oftatul adversarului, deschide perfect la Popa, cel care își prepară execuția cu dreptul și desăvârșește cu stângul din fruntariile careului advers. Fără apel, fin, la colțul lung în plasa laterală și gazdele deschid scorul fulgerător (6).
Viitorul se sparge în cortina defensivei adverse, Săndoi a comandat liniile și adversarul este așteptat și anihilat în propria jumătate. Și e nevoie de o fază fixă pentru a decripta o astfel de apărare încăpățânată. Iar Artean își șterge păcatele cu fruntea. Corner, mijlocașul are detentă, reia cu capul din cârca unui fundaș care sare strâmb și Aioani, pe post de statuie, rămâne țintuit, cu plonjonul declarat nul, pe linia porții. Dobrogenii egalează, apoi scapă blesteme printre amigdale. Popa are rolul pivotului, pasează pentru Dumitrașcu, însă Cojocaru este poziționat perfect, exact cât să le reteze fericirea adversarilor. E tot pentru o repriză disputată, peste media partidelor din corigența clasamentului, eternul și mai puțin fascinantul play-out.
Viitorul are startul Chindiei din prima repriză. Furibund. După un corner de amenințare și două execuții pretențioase ale lui Santos, Fernandes inițiază o acțiune din marginea terenului, se debarasează cu ușurință de un fundaș, pasează în fața porții, Chițu deviază, iar mingea, dintr-un ricoșeu norocos, se întoarce pe latul aceluiași Fernandes. Cu toată poarta căscată în față, ascuțitul atacant fructifică.
Chindia găsește replică și, la rândul ei, beneficiază de un sâmbure de șansă. Elevii lui Săndoi verticalizează, Neicuțescu așterne un balon pentru șiretul lui Rață, iar șutul este deviat cât să-i deruteze reperele lui Cojocaru. Pronia le face cu ochiul dâmbovițenilor și e 2-2 când mai avem mai bine de 25 de minute din timpul regulamentar. La acest scor alunecăm spre prelungiri. Partida are ingredient, se joacă alert, direct spre poartă, mijlocul terenului fiind zonă de tranzit, în timp ce dobrogenii par mai proaspeți și presează. Cu patru minute înainte de final, Grădinaru are o pasă de geniu, simte demarajul lui Tsoumou, trimite în gaură și „tancul” Viitorului din avanposturi, tropăind spre poartă, finalizează cu instinct de vârf autentic. 3-2, dobrogenii trec de Chindia și se pregătesc de Sepsi. Până atunci, poate, se pune de o fuziune cu Farul.