Mirel Rădoi a schimbat vinilul și, după ce, cu nemții, ne-am exprimat în sistemul tactic „ciorchine”, cu armenii, selecționerul a riscat tot. O echipă hiperofensivă. Fără închizător. Cu Cicâldău, Mitriță, Hagi și Bancu printre titulari. â
La Hamburg ne-am îmbătat cu golul lui Ianis. Apoi am sperat. Am transpirat, ne-am jertfit sarea în tricouri și am adulmecat, vreo 80 de minute, la punct sau puncte. Tot ce am reușit a fost să pierdem frumos. Amară satisfacție.
Azi avem o singură variantă! Trebuie „să dăm dovezi la lume”. Revenim în Ghencea, stadionul făcliilor noastre. România, România, ole, ole, ole! În fața avem niște armeni încăpățânați. Ardent, regenerabil, răbdător popor. Nesuferit adversar picat de nicăieri cu o temă simplă. Ciupeala. Pentru ei, deși n-au recunoscut în fața microfoanelor, un punct ar fi mare cât muntele Ararat. Și plouă. Plouă ca-n melodia Marinei Voica. Și noi sperăm la curcubee.
Și uite că au și armenii un Ivan. Și nu unul, mai mulți. Corner, dureroasă sentință a echipelor mici și, camuflat în careul advers, Mitriță, cel mai scund jucător de pe teren, reia cu „tichia” și mingea intră în poartă prin palma portarului. Golul i-a alunecat pe linia vieții. Fruntea lui Mitriță? Făcătoare de minuni!
Deschidem scorul, apoi ne năucim adversarul. Pasăm din prima, ajungem înaintea lor la minge și-i strangulăm pe armeni în jumătatea lor. Mitriță scapă spre poartă, însă levitează prea mult și fundașul reușește să-i sufle fericirea din bocanc. Cicâldău reia puțin pe lângă după un șut plasat, Marin încearcă de la distanță, prinde poarta și portarul respinge, în timp ce Keșeru joacă, profitabil, rolul pivotului. Pauza vine cu acatiste pentru armeni. Au scăpat ieftin, după golul lui Mitriță au fost puhavi, inexistenți.
Revenim pe teren transformați. În rău. Predăm mingea și armenii încep să croiască spre poarta noastră. Le dăm curaj și Mirel se apucă de unghii. Avem nevoie de maturitate, mai sunt 45 de minute și ne putem catapulta pe poziția secundă. Nemții au deschis scorul cu Macedonia de Nord când Haroyan ne atenționează tot după un corner. Reia firav din cocoașa unui tricolor, însă Niță are palmele armate. Stăm la cutie și cerșim o contră care să-i încline, definitiv, pe armeni.
Părem păguboși. Și norocoși când, dintr-o poziție ideală, vedeta Mkhitaryan are gât de țestoasă și, din cădere, pune bretonul în pământ și ne iartă. Ianis încearcă să ne impulsioneze cu o acțiune personală, însă șutul său din afara careului nu are vlagă.
Mirel mută și speră să sudeze acest start de repriză timid. Iese Mitriță, intră Moruțan.
Este chemat și Keșeru, iar Ivan are o jumătate de oră la dispoziție să se revanșeze. Și ne revigorăm cu execuția lui Ianis Hagi dintr-o lovitură liberă obținută din gingia careului advers. Portarul armean e de gumă și, cu un plonjon de kamikaze, se întinde sub transversală. Însă Ianis, oricât am vrea, nu are vraja din gheata tatălui său. Vin vești bune din căldarea Balcanilor.
La Skopje, nemții sunt nemți. Germania conduce cu 2-0.
Depindem de noi. Istoric, acest detaliu nu ne place. Mai sunt 10 minute și Mirel trage obloanele. Intră și Nedelcu. Stors, Stanciu este retras spre bancă și sperăm, pe final, de la Mihăilă. Rezistăm și, după o repriză în care am stat cu sufletul în gât, reușim o victorie mare care ne plantează pe locul doi. Și acum chiar că depindem de noi!