FCSB umple tribunele. La peluză e sigiliul pus. UEFA ne folosește pe post de cobai. Ne-a inventat o competiție, Conference League, acum educă Europa și ne dă exemplu. Negativ! Că așa-i în fotbalul modern. Ești mic, ai scorbut. În rest, fotbalul e lacrimă, la noi stadionul e făcut cub rubik din cauza unei cruci celtice. Hai sictir, Ceferin!
După ani și ani, FCSB adulmecă grupele. În față e Viking, o echipă dintr-un alt aluat. Norvegieni. Mâncători de somon. Noi, din pulpă de salam de soia, nu cu soia, avem sânge latin. Clocotim.
Startul ne interzice alte comentarii și FCSB deschide scorul după o centrare de manual furnizată de Pantea. Urmează reluarea fermă, cu capul înghesuit între umeri, a lui Miculescu, transversala îl contrazice pe jucătorul adus de la UTA, însă mingea țopăie, fericit, pe ristul Coman. Fără ezitare, Florinel trage cu siguranță, direct, din miezul careului. Și ce sfântă e placenta Marijanei de la Belgrad!
FCSB deschide scorul. Tribuna, nebuna, vuiește în urale. Apoi toată bucuria se transformă în supărare. Creponata apărare a roș-albaștrilor trădează din nou. Kabran își face mingea de pe un picior pe altul și, prin surprindere, dintre Dawa și Radunovic, șutează dintr-un dans, din afara careului și înscrie. Norvegienii egalează printre îmbrățisări roș-albastre.
Se joacă deschis. Elevilor lui Dică le convine, norvegienilor le place. Transversala este gâdilată și de Edjouma. Tot sfântul cap, același ghinion. De data asta, în radarul porții, nu există vreun alt lat binecuvântat.
Cu cruce și blestem, FCSB o ia de la capăt. În valuri spre desantul fiordurilor. Suntem, legendar, mai tehnici decât ei. Sunt, din naștere, mai organizați decât noi.
Cum spuneam? Fază de manual. Lovitură liberă din marginea terenului, diagonală parcă eternă peste tot grupul jucătorilor înghesuiți spre careul mic, recentrare dintr-un breton blond uitat în marginea careului mic și Bjoershol reia, din cădere, în bolta porții. 1-2.
Edjouma are o nouă reacție, însă balonul trimis la colțul lung se oprește în falangele portarului norvegian.
Meciul se stinge și le e convenabil norvegienilor, pauza cade inevitabil și așteptăm schimbările.
Șoc, groază, incredibil. Gigi are răbdare, Dică e fără replică, la pauză FCSB nu schimbă. Cu Tavi Popescu inexistent, Olaru neimplicat, Cordea o umbră și Tănase plecat la arabi, turbina roș-albastră macină în gol. Horcăie ineficient.
Și e destul. Intră Rusu și iese Miculescu, Crețu îi ia locul lui Pantea. Se vrea mai multă experiență. Și Tavi rezistă. În cârca decarului zac pretenții de milioane. Din ristul lui se risipesc zecimale. La fel și minutele care fierb sub fluierăturile tribunei- Hai sictir, Ceferin!- mingea este tocmită în jumătatea adversă, însă adversarii, excelent comprimați, rezistă.
Același Gunnarsson, portarul de la Viking, plutește la un ciot de genunchi pus aiurea de un coleg din defensivă și salvează un autogol antologic. FCSB speră, presează, mai este un sfert de oră și terenul se lasă spre Bulevardul Basarabia, spre versantul pustiu al peluzei. Hai sictir, Ceferin! Crețu urcă vertiginos, centrează și Rață reia în plasa aceluiași goalkeeper înzestrat cu o tonă de noroc.
Intră și Ianis Stoica, iese Cordea, erou cu Chindia, fantomă în Europa. Și e fără rost, încăpățânații norvegieni rezistă, au prima șansă, însă par de bătut. Salamul cu soia a devenit, între timp, delicatesă.