CRONICĂ. Adrian „Bulan”. Rapid, victorie la revenirea în Liga 1. Sensul succesului, fascinația unui gol urât
Rapid a revenit pe prima scenă. E, din nou, în „A”! La fel și Săpunaru, Morais sau Grigore. În vișiniu s-a înrolat și Albu. Tot ce mai lipsește este „Giuleștiul”. Fâșii alb – vișinii se scurg pe bulevarde, din Iancului, prin Pantelimon și până în Muncii. De la Socului, pe Basarabia în drum spre cercul de beton. Azi se joacă pe Național Arena. Giuleștiul, cu veșmântul lui nou, mai așteaptă. Retușuri, avize. O goarnă înfundată de locomotivă și un „Ahoe”. Un salut din vechea Troie. Un ecou nou, glasul de tobă în ritmul roților de tren, dansul lin al vântului în pătura de steaguri. Blestemul după o bară frumoasă, bucuria unui gol urât.
Chindia, cu „primul 11 – 100% românesc.
Torțe, fum, petarde. Rapidiștilor din peluză parcă nici nu le mai pasă că nu sunt în Giulești. Exact! Doar „suntem peste tot acasă”. Echipele ies pe teren din burta vestiarelor. Ole, ola, a intrat Rapidu-n „A”! Și în față e Târgoviștea, echipa lui Emil Săndoi. O formație cu indicație geografică protejată. Salam de Sibiu, brânză de Ibănești și Chindia. Titularii sunt, toți, români și, un asemenea aspect, într-un campionat sărac, alimentat de la mica publicitate a fotbalului mare, este demn de reverență.
Florea risipește ocazia reprizei. Chindia e mai omogenă, Rapidul echilibrează. 0-0 la pauză.
Chindia începe mai bine, mai tăios. O pasă lungă trădează lipsa de rodaj din experimentata defensivă vișinie, Florea se lansează spre poartă și, dintr-o fentă scurtă, îl lasă pe Grigore lansat pe derdelușul unei alunecări de totul sau nimic. Șutul, însă, nu are vlagă și Horațiu Moldovan se așterne, cu siguranța primei intervenții, peste minge.
Se consumă un sfert de oră în care Chindia este echipa omogenă, matură, cu relațiile de joc mai bine nituite în realitatea debutului de sezon. Rapidul pare că se asamblează din mers și Bălan, după ce Rareș Ilie i-a fixat cu fruntea un balon pe șiret, reia lamentabil din miezul careului advers. După fosfor, din peluză curg decibeli. E suflu, e dorință, e ordin: „Când venim pe stadion, să cântăm cu toții-n cor… hai Rapidu’ dă-le gol”. Tot Florea pare mai aproape de scandarea galeriei adverse. Două fente din coloană și, din fruntariile careului mare, același șut frânt în brațele lui Moldovan.
Rapid, fără șut pe poartă în prima parte.
Și repriza își scutură minutele fără gol. Pauza vine cu un scor alb, după ce Rapidul echilibrează teritorial și condimentează cântecele galeriei cu mici oportunități de a înscrie, fruntea lui Bălan, insistența de căpcăun a lui Săpunaru, vâna lui Hlistei. Și cam atât. Nici măcar un șut pe poartă! La margine, Miță Iosif clocotește printre dileme. Mister Miță. Mai bine nea Mihai. Așa parcă ne închidem mai bine la nasturi.
Adrian „Bulan”. O contră de 1-0.
„Mister”, „nea” sau ”domn profesor”, fără noroc, în fotbal nu te prinde paltonul. Și Iosif pare că-l are. Rapid deschide scorul cu șansă, după o fază în care duce mingea în careul advers, Bălan e insistent, preia și încearcă să prindă o rază de șut spre poartă, mingea-i fuge, însă, cu încăpățânare, pune o contră peste degajarea lui Popadiuc și balonul sare, festiv pentru Rapid, după un dulce carambol, fix la colțul lung. Celălalt Moldovan, portarul Chindiei cu același geonim, rămâne pironit în propria-i uluială. Așa ceva se antrenează cu acatiste.
Chindia nu are reacție, rapidiștii sunt mai ambițioși și mai periculoși.
Săndoi se agită. Calmul lui de heruvim este deranjat, Chindia trebuie să facă ce nu-i place. Să atace. O face tot Rapid. Și Hlistei, cu un șut năucitor, poate majora diferența. Torpila se duce peste poartă, iar meciul rămâne deschis. Dâmbovițenii scapă și după ce Bălan execută o lovitură din raza careului mare, 18 metri, însă glezna lui pare… mai degrabă puternică decât fină. Pe vremuri, dintr-o astfel de poziție, Constantin Barbu- „Cobra” schimba tabela cu un elan din trei pași. Și peluza îngheață. În macazul meciului, cu 7 minute înainte de final, Neguț pasează perfect, Florea țâșnește spre poartă de sub bretonul greoiului Dragoș Grigore, însă, din nou, finalizarea este de pehlivan.
Rapid revine cu uralele victoriei în Liga 1. E locul în care sensul vieții depinde de fascinația victoriei. Și, uneori, pentru asta e de ajuns și un gol urât.