Clișeele limbajului (ne)sportiv

Problema gravă pe care o creează clișeele din limbajul comentariilor sportive (și nu doar sportive) este că ajungem să fim dependenți de ele. Cum ar fi viața noastră de iubitori ai confruntărilor fotbalistice, cu tot cu emisiunile de specialitate, fără cunoscutele stereotipuri, fără șabloanele care ne urmăresc precum sarea și zahărul în exces din alimentație? Când nu le mai avem, în dozele de confort și chiar peste acest nivel cu care ne-am obișnuit, începem să simțim că nu ne e bine, că parcă ne-a fost retezată pofta de viață. Paradoxal este că, de îndată ce auzim o emisiune în care nu se revarsă aceleași platitudini verbale, rostogolite în cercuri absolut previzibile, ni se pare că nu e-n regulă ceva cu vorbitorii. Au înnebunit, vorbesc în fraze originale? Ce-i asta? Din păcate, sunt tot mai rare ocaziile în care rămânem surprinși de lipsa stereotipurilor.

Clișeele limbajului (ne)sportiv

Deși ne enervează prezența lor în cronicile, transmisiile și emisiunile dedicate meciurilor, locurile comune ajung să fie un drog perfid: le criticăm în timp ce le consumăm din automatism și ni le cerem administrate constant. Banalitățile nu mai sunt percepute drept ceea ce sunt, și anume niște evitabile formule prăfuite, niște regretabile exprimări tocite, lozinci de duzină, folosite de cei mai mulți jurnaliști fie din comoditate, fie din lipsă de imaginație proprie, ci niște expresii necesare, chiar obligatorii, ca să aibă loc, fără surprize, digestia produsului mediatic la scară largă. Pentru că numărul contează.

Iată doar câteva dintre cele mai cunoscute clișee care au năpădit, ca mucegaiul, de mult timp, limbajul presei sportive, transformându-l într-unul nesportiv, de nociv ce este. Mă abțin de la comentarii detaliate, lăsându-vă aproape nealterată plăcerea de a le lua singuri peste picior sau chiar de a le da câte-un șut, spre golul minții, care cam „plutește în aer”. Unele dintre ele sunt un adevărat spectacol al truismelor în stare pură, iar altele se vor încordări șmechere ale vocabularului descurcăreților, fie ei jurnaliști, sportivi, tehnicieni sau alți cetățeni chemați să-și dea cu părerea:

1. Mingea e rotundă.
2. Publicul a fost al 12-lea jucător.
3. Nu mai există echipe mari și echipe mici.
4. Vor să facă o figură frumoasă.
5. Ocaziile ratate se răzbună.
6. Jocul greșeala așteaptă.
7. Cea mai bună apărare e atacul.
8. Au învins pentru că şi-au dorit mai mult victoria, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului.
9. Dacă n-am fi luat gol, alta ar fi fost soarta partidei.
10. Dacă am fi marcat noi primii, altul ar fi fost rezultatul final.
11. Și-au vândut scump pielea.
12. Va fi o dispută a orgoliilor.
13. Echipele se află în perioada de tatonare.
14. Odată transferul perfectat, jucătorul îşi face deja bagajele.
15. Nervii sunt întinşi la maximum.
16. Patronul pune presiune pe echipă.
17. A căzut ca secerat.
18. Golul plutește în aer.
19. Gazonul are un drenaj fără cusur.
20. Nu și-a spus ultimul cuvânt.
21. Ultima impresie contează.
22. Speranța moare ultima.
23. Cei din urmă vor fi cei dintâi.
24. Nu e important să câștigi, important e să participi.
25. Viața merge înainte.

Accidentele, dezastrele, sărbătorile, comemorările și sănătatea au platitudinile lor jurnalistice

            Comentariul evenimentului sportiv este doar unul dintre numeroasele terenuri pe care joacă practicanții frenetici de stereotipuri. Unde există presă și unde se fac relatări gazetărești, apar și clișeele specifice. Când vine vorba de accidente, dezastre și alte nenorociri, știrile și emisiunile sunt sufocate de formule ca:

1. N-a adaptat viteza la condiţiile de trafic.
2. Echipele de descarcerare au scos victimele dintre fiarele contorsionate.
3. Cei implicaţi au tras o sperietură zdravănă, dar s-au ales cu numai câteva zgârieturi.
4. A scăpat ca prin minune, ca prin urechile acului.
5. A câştigat pariul cu viaţa.
6. A pierdut pariul cu viaţa.
7. Clădirea a fost imediat mistuită de flăcări.
8. Flăcările s-au extins cu repeziciune.
9. A păcălit moartea.
10. Vestea a căzut ca un trăznet.

            Când vine vorba de sărbători, comemorări și diverse alte evenimente cu iz emoțional intim, nu pot lipsi din arsenalul reporterilor, prezentatorilor, realizatorilor și chiar din bagajul lexical al invitaților aceleași fraze care au făcut luciu sau gaură (după caz) de la atâta folosire, indiferent de canalul media pe care-l urmărim:

1. Micuţii se vor distra de minune.
2. Grătarele au sfârâit până târziu.
3. Va fi distracţie la maxim.
4. La ceas de sărbători pascale.
5. Să trăiți, pentru că ne trebuiți.
6. Oraşul a îmbrăcat haine de sărbătoare.
7. Fiecare detaliu este pus la punct.
8. Evenimentele s-au derulat cu repeziciune.
9. Casa regretatului a devenit loc de pelerinaj.
10. Acum le cântă îngerilor.

Dacă n-ar fi existat, clișeele ar fi trebuit inventate

            Dar stați, că vin din urmă banalitățile bine rânduite pentru subiecte din politică, economie, finanțe, justiție, cultură:

1. Românii vor fi obligaţi să scoată din buzunare mai mulţi bani.
2. A fost adoptat un pachet de măsuri.
3. Hoţii au înşelat vigilenţa proprietarului.
4. S-a dus să dea cu subsemnatul.
5. Binele învinge întotdeauna. (zău?)
6. Minciuna are picioare scurte. (pe naiba!)
7. Vă mulţumim că existaţi.
8. Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat.
9. În vremuri de pandemie.
10. Niciodată să nu spui niciodată.

            Și mai grav este că foarte multe producții din mass-media se bazează pe câteva clișee bine înrădăcinate în discursul celor care tremură după fiecare punct de audiență. Decât să riște formule cu un oarecare coeficient de noutate, mulți preferă liniștea de a se adăpa din puțul sigur al șabloanelor. Oameni, la prima vedere diferiți, originali și complecși, mestecă sârguincios stereotipuri care, adesea, le devin crâncene ticuri verbale și chiar mentale:

1. Bună seara dumneavoastră şi invitaţilor dumneavoastră.
2. Astăzi vom afla câteva trucuri despre…
3. Ca să spunem aşa.
4. Deci.
5. Fireşte.
6. Care sunt secretele care vă fac să arătaţi atât de bine?
7. Cum comentați?
8. Ce proiecte de viitor aveţi?
9. Haideţi să fim serioşi.
10. Atunci avem o problemă…

Chiar avem o problemă. Chiar ar trebui să fim serioși și, pe cât posibil, să ieșim din țarcul jenant al locurilor prea comune. Dacă am face efortul să mai punem mâna și pe câte-o carte, nu doar pe telefon, am descoperi că putem comunica interesant și într-un mod propriu, la fel cum avem un CNP al nostru și numai al nostru. Pentru că una este să apelăm, în mod firesc, la un set larg de formule inteligente, frumoase și utile, ale culturii și comunicării omenești, și cu totul altceva este să ne învârtim în cercul penibil și înjositor al clișeelor prăfuite. Nu de alta, dar armăsarul care aleargă liber pe câmp e mai pasionant decât calul de povară care se învârte în cerc, legat de una și-aceași stinghie. Și, indiscutabil, mâncarea pe care ți-o alegi și ți-o mesteci singur are un gust mai bun decât bolul alimentar pe care-l înghiți direct supt de seve și mestecat de alții.

Mă găsiți și pe Facebook: https://www.facebook.com/AndreiPaunescuOficial/.