Cine ține cu străinii… | Alin Buzărin, un editorial tăios despre nivelul stranierilor din Liga 1

”Doina” lui Eminescu spune într-un fel. Fotbalul primei ligi zice în alt fel. Oare cine are dreptate?

Sunt proaspete amintirile de la Clinceni-Craiova, de luni seara. Dacă nu se împiedicau în smocurile gazonului giurgiuvean și în propria lor insistență de a combina ”mărunt și des” până pe linia porții, pe un teren care nu se preta la așa ceva, oltenii băteau nu cu 3-1, cum au făcut-o, ci cu 8-2, ca Farul.

Academia internațională Clinceni

În oastea ilfoveană, opt străini la start, plus încă doi intrați după pauză. În total zece. Dintre ei, doar William de Amorim preexista în lot înainte de declanșarea crizei financiare. Ceilalți au sosit după, refăcând măcar numeric un lot care se descompletase, predecesorii plecând pentru că nu fuseseră plătiți. Din cei nouă străini ”noi”, etalați de Academica, nu alegi absolut nimic. Un fundaș dreapta zăpăcit, Mboko, care după pauză nu mai putea să alerge, adus de la echipa secundă a lui Beerschot (prima garnitură e pe ultima poziție în liga belgiană). Un vârf de atac croat, venit din Singapore. Un alt fotbalist, nu mai are importanță care, despre care comentatorii tv (care probabil au muncit, nu glumă, documentându-se) spuneau că n-a mai jucat un meci oficial din 2020. Urmând să retrogradeze (e greu de crezut că se va întâmpla altceva) Clinceniul a ales să termine campionatul cu niște străini de mâna a șaptea, care presupun salarii, chirii, comisoane pentru impresari și așa mai departe. Varianta folosirii juniorilor proprii însemna același lucru, retrogradarea, pigmentată cu același gen de eșecuri la scor de maidan.

Cu ce fotbalist vrea U Cluj să dea lovitura în această iarnă

Care sunt cele 6 echipe pe care Adrian Mutu le vede în playoff

Trei flori

Vineri seara am fost în tribună la Craiova, la FCU-UTA. Din 29 de fotbaliști, câți s-au perindat pe teren, cu schimbări cu tot, 20 au fost străini. Unii, de nivel rezonabil. Asamoah, Kovacic, Baeten, de la olteni, Batha, Medimorec, Vukcevic de la arădeni. Golurile au fost marcate de doi lungani, Compagno (venit din San Marino, de la Tre Fiori, adică ”trei flori” în traducere) și canadianul Ongaro, care păreau strămutați pe gazon de sub panurile de baschet. Iar egalarea oaspeților din minutele de prelungire a survenit fiindcă un belgian (adică din țara plasată pe primul loc în clasamentul la zi al echipelor naționale), Marquet, a respins cu capul în zonă centrală, gest tehnico-tactic pentru care la juniori ești pus să faci 25 de flotări!

Numărul și nivelul

De regulă (componențele loturilor fluctuează) campionatul nostru presupune, etapă de etapă, între 30 și 40 la sută fotbaliști străini. A fost atins și un record, de 42 la sută. Ceea ce n-ar fi îngrijorător dacă ne gândim că acum câțiva ani, pe vremea lui Wenger, Arsenal n-avea, la un moment dat, picior de englez, nici pe teren, nici pe bancă. Dar acei străini aveau un anumit nivel, pe când ca Mboko, (de la echipa secundă a lui Beershot, am mai spus) probabil că am putea găsi românași de-ai noștri peste tot prin liga secundă. Nivelul slab al strănilor îngrijorează, nu neapărat numărul lor.

Parandărătul și Eminescu

Codul secret care îți aduce produse GRATIS! Completează-l și tu!

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din...

La capătul tuturor aceste contracte semnate cu toți dubioșii aduși de pe ”te-miri-unde” stau impresari care înghit comisioane și conducători de cluburi (românași de-ai noștri, neaoși) dedulciți la a gusta și ei felii din acest dulceag parandărăt. Ne amăgim, dar ne și îmbogățim, ceea ce la nivel individual nici nu e așa rău. Numai că uităm ce ne-a zis Eminescu în finalul ”Doinei” sale. Ultima strofă:
”Cine ține cu străinii
Mânca-iar inima câinii!
Mînca-iar casa pustia
Și neamul, nemernicia!”