E seară, noapte. Dar palatul din Aleea Alexandru e luminat ca de Revelion. Printre icoane, candele și cruciulițe, la o masă mare stă chiar el, patronul, înconjurat de apostol…pardon, de colaboratori.
”Patroane, Șumudică ne-a dat țeapă. Dică…”, se aude sacadat din dreapta șefului. Nici n-apucă să termine, că Gigi ridică tonul cu o octavă. ”Hă, hă, și Dică… du-te, Dică, du-te. Hă, hă, hă, Michele, s-a dus, bă, și-ăsta”, zice Gigi Becali cu ochi-n telefon. ”Hai că mă sună ăștia la TV, dă să mă distrez un pic cu ei. Alo, la Radu Naum? Da, tată, ia ziceți, ce vreți?”, și se așterne o liniște totală.
Printre replicile șefului, se aude doar foșnetul hârtiilor pe care le învârte Argăseală. Pfoai, cum naiba? A scăpat printre ele și-o ciornă cu următoarea poezie. O ia și-o bagă repede în buzunar. Uf, ce bine că n-a văzut nimeni.
Meme e cufundat pe laptop. Să scrie, să nu scrie, să bage o replică pe Facebook? Se răzgândește și-l coboară repede, în bară. Îi apăruse la sugestii, la prieteni, numele lui Edi Iordănescu. Deschide în secunda doi pagina FRF-ului, cu lista proaspeților absolvenți ai cursurilor PRO. Dar n-are timp să aprofundeze că șeful tocmai ce-a terminat discuția-n direct.
”Michele, le făcui ăstora o aroganță, să vezi nebunii ce s-apucă acum și-i sună pe Croitoru, pe Neagoe, pe Poenaru…Hă, hă, hă”, zice Becali, lăsându-se satisfăcut în jilțul aurit. ”Acum, hai să ne-apucăm de treabă. Da” stai să dau un telefon. Alo, Înaltpreasfinția Ta…ăăă, ce, nu este disponibil patriarhul? Cu domnu” Daniel aș fi dorit, îmi caut antrenor la FCSB, dar dacă nu e disponibil ca să-mi dea un sfat, acum asta e, cum o fi voia Domnului…”, spune dezamăgit milionarul, mângâindu-și ceasul aurit de zeci de mii de euro, care-i strălucește la mână.
”Pfff, ce mă fac? Că ăștia de la Athos nu au telefoane, nici starețul de la Pătrunsa… La Frăsinei nu mai vorbesc, că acolo îl găsisem pe Vintilă și mare lucru n-a ieșit. Dar tu ce faci acolo, doar nu stai pe Facebook să facă ăștia caterincă, iar, nu?”, ridică Becali sprânceana.
”Nu, patroane, mă uit pe lista asta cu antrenori. Uite, Goian, Măldărașanu, Todoran, și-au luat licențele acum, cu Mutu și Rădoi…”, dar Gigi intervine imediat. ”Ce, Mutu, bă, ai înnebunit? La revedere, să se ducă la CFR. Și Goe, păi cu ăsta m-am certat când era doar un simplu jucător, făcea el fente, nu știu ce, nu vine el mine-n casă ca să comande el pe banii mei. Exclus!”, îl repede patronul pe manager. ”Auzi, dar ăsta, Todo… că nu țin minte, nu era vorba ca să îl aduci la noi, la Centrul de Copii și Juniori?”, îl întreabă Becali pe Meme.
”Ba da, patroane, stai, uite să-l sun chiar acum… Hmm, sună, dar nu răspunde”, zice Meme, lăsându-și telefonul jos pe masă. Beep, beep, se aude imediat. ”Sunt la Căldărușani, la duhovnic, că azi e sărbătoare!”, este mesajul care îi umple ecranul smartphonului.
”Cine e, ce zice?”, întreabă într-o doară Gigi, în timp ce-și pregătea plecarea. ”E Dinu, zice că e la biserică…”, răspunde Meme. Becali se răstoarnă pe jilț, învârte iar mătăniile între degete și câteva minute nici musca nu se aude. Nimeni nu îndrăznește să spargă liniștea.
”Băi, Michele, bă, băieți, ăsta e al nostru!”, este verdictul dat de Gigi, care n-apucă să-și termine fraza că se aude, un pic slab, o voce: ”Dar, patroane, și ăsta e dinamovist de mic, l-au botezat Dinu, ca pe Cornel…”, încearcă Meme să îi taie din elan.
Becali se întoarce către el, cu ochii mari, surprins, și-apoi se încruntă. ”Tu crezi, bă, că mă interesează pe mine ce zic Mustață și ăia de strigă prin tribune? Aici e FCSB. Adică ”Faci Ce Spune Becali!”. E semn de sus. Sună-l pe Dinu ăsta Todoral, Todoran, sau cum îl cheamă. E noul antrenor de la FCSB, ai înțeles? Argăseală, să faci repede contractul!”. Și se ridică brusc, plecând către ieșire.
Se oprește însă, și aruncă o privire-n spate. Ceilalți au apăsat deja telecomanda. Pe ecranul plasmei din colțul sălii unde ținuseră cina cea de taină rulează, dar pe mute, imagini cu CFR-ul sărbătorind, cu bucurie, cu lacrimi, jucătorii cu trofeul ridicat deasupra capului. Ezită preț de un moment, dă să revină, dar se scutură puțin și-și continuă drumul. ”Ptiu, piei, Satană! Închideți naibii porcăria asta și la muncă! Ne vedem mâine, la bise…ăăă, la echipă! Hai, pa, la revedere, ciao!”, încheie șeful chiar înainte să ajungă în bătaia lămpilor de la camerele TV care-l așteaptă, buluc, în fața porții… ”Ia, ziceți, ce mai vreți acum? Gata, am antrenor!”
P.S. Acest text este un pamflet, vă rog să îl tratați ca atare.